5,154 matches
-
imitație sau repetiția identică. Formule sapiențiale consacrate certifică lipsa de imaginație a oricărei evoluții. Nimic nou sub soare. Istoria se repetă. Ce a fost va mai fi, ce este a mai fost. Lumea însăși, umanitatea sunt întemeiate pe un plagiat ontologic: omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul se poate repeta din proprie voință, calomniindu-și unicitatea. Descoperirile genetice moderne fac posibil plagiatul biologic: clona. Societatea însăși se bazează structural și vital pe plagiatul pedagogic: imitarea părinților, însușirea
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
cu finalitate "transpoetică", deoarece "poezia veritabilă ar trebui să se deschidă către mai-mult-decât-poezia, dacă e să-și păstreze natura ei originară de punere în rezonanță a lumii infinite din noi cu lumea infinită de afară și din univers. Natura ei ontologică de deschizătoare de drum către mai-mult-decât-realitate în chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din funcția, din natura și chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente, deja sistematizate în arhiva noastră mentală și semnificate în orizontul cunoașterii, artistul explorează, în principal, patru căi de acreditare a formei
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
de decadență, pe când în Groapa asistăm la expansiunea unei lumi, o vitalitate ce se manifestă în ciuda mizeriei, făcând în final "să crească iarba" (sunt ultimele cuvinte din roman), ceea ce înseamnă că acest univers marginal este capabil de regenerare. Sunt stări ontologice și stilistice total diferite, aflate la antipozi. Proza lui Eugen Barbu din Groapa nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu proza lui Arghezi sau cu proza lui Mateiu I. Caragiale. Judecata critică despre viabilitatea prozei barbiene, în afara
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
iadul trebuie să te aștepte la capătul celălalt al vieții. E drept că musulmanul crede în paradis, dar în ochii lui paradisul e prelungirea lumii de aici, o prelungire ce nu presupune o schimbare de regim existențial sau un salt ontologic într-o altă dimensiune a universului. Paradisul e precum lumea de aici, doar că este o lume înzestrată cu toate bucuriile de care aici, în viața terestră, nu avuseseși parte decît pe sponci și numai din cînd în cînd. În
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie, conștiente eventual de statutul lor ontologic precar, atribuit de Autor, ci niște voci care, treptat, se umplu de substanță umană, căutând cu disperare, în jurul lor, sensuri de care să se poată agăța. Și nu doar sensuri: Sensul însuși, cu majusculă, acel adevăr aflat "peste puterea lor
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
muzicieni care își consideră și își mânuiesc instrumentele ca pe niște organisme vii, maleabile sau ca pe niște "parteneri" egali de conversație. Iluzia armoniei perfecte e spulberată totuși de încă un val de violențe și derapaje, de rupturi la nivel ontologic, ce au loc în lucrarea Mozaic, unde ființa e obligată să "abdice" din nou de la condiția sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură-artificialitate reechilibrată prin discurs și printr-o nouă infuzie de idealitate.
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
acord cu istoria uzuală, care ar fi, în majoritatea cazurilor, o violentare a naturii sau un proces împotriva naturii, inducînd "falsul convertit în calitate morală". în fața unei astfel de situații, omul rămas cu sine însuși are de ales între dezrădăcinarea ontologică ce poate avea consecințe fatale și între asumarea acestei "maxime poveri", care poate fi transmutată în energie vitală. Oricît de imperfectă, viața e corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
printr-o implozie a centrului sferei spre un alt "tărîm", acesta din urmă referindu-se de fapt la o cine-itate atopică ce are un caracter personal. Pe scurt, e vorba de Dumnezeu. Simplificînd foarte mult, se poate spune că modelul ontologic al lui Mihai Șora este transpunerea, pe teren filozofic, a unei viziuni religioase de tip creștin. Nu-ți trebuie cine știe ce fler ca să-ți dai seama că gîndurile lui Șora nu pot fi înțelese cu una cu două, și în nici un
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
și în creațiile literare, artistul modern dovedindu-se mai mult sau mai puțin conștient de corespondențele mitice ale scrierilor sale. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o ruptură între lumea arhaică și lumea modernă, o analiză la nivelul ontologicului, și nu al psihologicului, permițând surprinderea unor pattern-uri mitice, simbolice, ce se manifestă în cadrul unei întregi colectivități de-a lungul istoriei culturale, depășind metaforele obsedante sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
scriitori români (V. Voiculescu, M. Eminescu, I. Slavici, M. Eliade), dar și nume cunoscute din cultura europeană precum Shelly, Byron, Leopardi, Lamartine, Hugo, Hesse sau Bulgakov. Studiile sunt axate, în principal, pe surprinderea unor aspecte ce țin de natura dualismului ontologic, atât în destinul individului, cât și la nivelul operelor literare care oglindesc acest destin, preocupările majore legate de gnoze și dualism din celelalte scrieri ale lui Culianu, reținând și aici atenția cititorului. Urmărind descoperirea unui "discours sousjacent" ce-și primește
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
postmodernă în simplu ambalaj. În spatele dagherotipurilor care se tot succed, dincolo de tablourile alternate și montate cu dexteritate îl întrezărim pe Demiurgul romantic, fie el și îmbrăcat în blugi de producător postmodern. Aspirația către un Centru, căutarea unui miez de stabilitate ontologică, într-o lume destructurată, fac din Mircea Cărtărescu un postromantic, evidențiat ca atare în Levantul. El îl abandonează, vrând-nevrând, pe Dimov pentru a regăsi, alături de Eminescu, această viziune etajată a Totului îmbrăcat în învelișuri trecătoare. Nu numai că reia, pe
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
a scris mult și despre subiectele cele mai variate, legate adesea de preocupările sale de pedagogie și de psihologie. L-au atras, în general, disciplinele cu caracter filozofic și poate că tot din modestie nu s-a aventurat în construcții ontologice și epistemologice care i-ar fi adus poate gloria postumă, dar în care originalitatea ar fi fost probabil redusă. A preferat să fie el însuși în texte de respirație mai modestă, dar adâncă, lipsite de trimiteri împovărătoare. Ca stil, Vasile
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
Aurel șfratele săuț, nu mai are nimic să spună celorlalți. Dar, deși fuge de ei, le simte organic absența. În fine, în afara ideologiilor și a credințelor, care-l stăpâniseră cândva, lui Cioran viața i se pare ilogică. Dar, din perspectivă ontologică, numai ilogicul e legitim. Astfel, trăiește asemenea neamului pe care l-a blamat, în afara istoriei, cu un soi aparte de orgoliu, negându-se cu consecvență." (pag. 81) Nu mi-aș fi dorit, în spatele semnăturii lui Mircea A. Diaconu, o carte
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
ontologia, id est înțelegerea creației ca un produs angajant al "ființei ca ființă" în felul în care înțelegea lucrurile Aristotel (cu toate că noțiunea datează din secolul al XVII-lea). Cea mai relevantă justificare a poeziei, socotește Gheorghe Crăciun, e de natură ontologică: "Nu trebuie să uităm că cel care scrie se confruntă în actul său creator cu niște mijloace date de exprimare și comunicare. Poetul se află în căutarea unui alt limbaj doar în măsura în care el și-a interiorizat niște teme personale și
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
trebuie înțeleasă mai degrabă ca un cîmp de contradicții și de înfruntare a viziunilor despre limbaj din care poezia va ieși îmbogățită, dovedindu-și astfel marea putere de regenerare". Dar pînă una-alta stăruința autorului se îndreaptă spre reabilitarea factorului ontologic pe care-l resimte "în afara puterii de cuprindere a limbajului, mai presus de limbaj". Răsturnînd prestigioasa tradiție creaționistă, d-sa e convins că inițial a fost corpul iar nu cuvîntul: "Ca să poată exprima ceea ce trebuie exprimat, cuvîntul trebuie să treacă
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
asemenea moment critic l-a reprezentat în cultura continentului nostru filosofia sofistă, care, conform lui G. R. Hocke, a rafinat instrumentul comunicării, dar a dizolvat în schimb motivarea sensului lingvistic, împingîndu-l în arbitrar, fapt ce a deschis calea manierismului. Cenzura ontologică se pronunță implacabil: Reducînd poezia la un simplu fenomen de limbaj și de știință a combinării cuvintelor, (...) manierismul, din categorie istorică, poate fi transformat într-o categorie tipologică. Dar poezia nu are ca dimensiune definitorie doar limbajul. Observațiile lui Hocke
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
existenței? Simpla manifestare a conștiinței că un poem e făcut din cuvinte sau din forme literare preexistente și că el dobîndește substanță pe măsură ce este scris, prin valorificarea acestora, se poate constitui într-un argument suficient al lipsei sale de întemeiere ontologică? Nu putem oare vorbi în spațiul poeziei și despre o ontologie semantică, semiotică, textuală?". Sau: " Nu încape îndoială că școala lui Breton mizează pe o ontologie obscură, celebrînd necunoscutul din om". Pentru a fi consemnată o atare dilemă: Problema poeziei
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
o ontologie semantică, semiotică, textuală?". Sau: " Nu încape îndoială că școala lui Breton mizează pe o ontologie obscură, celebrînd necunoscutul din om". Pentru a fi consemnată o atare dilemă: Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost pusă în termeni lingvistici și nu poate fi rezolvată lingvistic fără apel la armătura ei ontologică". Adevărul este că poezia e în principiu ontologică, ontologică în sine, chiar dacă posedă aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
din om". Pentru a fi consemnată o atare dilemă: Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost pusă în termeni lingvistici și nu poate fi rezolvată lingvistic fără apel la armătura ei ontologică". Adevărul este că poezia e în principiu ontologică, ontologică în sine, chiar dacă posedă aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea lumii, învăluită în frenezia jocului său, "în răceala și misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
dilemă: Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost pusă în termeni lingvistici și nu poate fi rezolvată lingvistic fără apel la armătura ei ontologică". Adevărul este că poezia e în principiu ontologică, ontologică în sine, chiar dacă posedă aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea lumii, învăluită în frenezia jocului său, "în răceala și misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost pusă în termeni lingvistici și nu poate fi rezolvată lingvistic fără apel la armătura ei ontologică". Adevărul este că poezia e în principiu ontologică, ontologică în sine, chiar dacă posedă aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea lumii, învăluită în frenezia jocului său, "în răceala și misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Generoasele spații tematice și stilistice ale unei astfel de creații ar înlesni întîlnirea între Bacovia și Montale, între Mandelștam și Robert Lowell, între Brecht și W. C. Williams, între Ponge și obiectiviștii americani. "Această mentalitate e, și ea, produsul unei raportări ontologice la lume, își are și ea propriile sale valori și limite, propriile sale tensiuni irezolvabile, ca și mentalitatea reflexivă. Și ea caută moduri cît mai satisfăcătoare de structurare a lumii în relația cu un adevăr ideal, de evidență individuală, însă
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]