734 matches
-
atunci... - Te înșeli. Ne-am mai întâlnit de-atunci de atâtea ori acolo, dar tu nu știi. - Nu înțeleg. - De aici unde ești nu se înțelege. Când va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mâinii cu care mă înlănțui, nasturele, singurul de la gât, se deschise, lăsând vederii lucirea albă a pielii către sâni. Te iubesc!, îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venirea lui Kulfi nu schimbase rolurile jucate de ea și de domnul Chawla în gospodărie. Unele femei, bietele de ele, avuseseră nenorocul să-și vadă fiii întorcându-le spatele și ignorându-le cu totul după ce se căsătoreau. Aici, în livadă, opreliștile puse de alții în calea lui Kulfi și nivelul la care ținea cont de ei scăzuseră și mai mult, astfel că, asemeni lui Sampath, descoperi ușurarea pe care o aducea spațiul. Inspirată de pădure, se angajase într-o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mea. Ce-ai zice acum de-o halcă din mădularul fierbinte al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind și trosnind, dar nu făcea nici o încercare s-o apere. O burtă plină de whisky te împiedică să fii mare luptător. — Haide odată! Ia aminte la bărbatu-tău, spunea O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmbărbătare. Și de credință. Noi, scriind în acel timp altfel decât ni se impunea, scriindu-le parcă lor, celor care vor veni, le-am salvat, poate, credințele de acum de ticăloșia gratuită, animalică, anistorică. Am scris și altfel, cu toate opreliștile și nedreptățile. Cu toate cedările unora ca mine. Dar am scris și iată că acel timp al ticăloșiilor se poate justifica și prin cărțile noastre de atunci. Noi am dat ceva care cu adevărat va rămâne. Pagina noastră de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cât catedrala, imaginea Mathildei se prăbușea pe pat asemenea unui sfinx clădit din cenușă și nisip, astfel că brațele sale, În loc să atingă carnea trecătoare, atingeau ceva ce semăna cu golul răvășit din suflet... De ce tot ce era permis altora fără opreliști, pentru el devenise un fapt de neatins? De ce patul său, pe care Noimann Îl asemăna cu sala de așteptare dintr-o gară, plină de trupuri asudate ce se Încolăceau de-a valma, căzute pradă instinctelor primare, În timpul sortit Împerecherii, devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gol - sau conversa cu peștii. Discuțiile pe care le purta uneori la telefon cu Bikinski erau de multe ori, o recunoștea și el, destul de interesante. În conversația cu pictorul, stomatologul Paul se simțea În largul lui. Nu exista atunci nici o opreliște care să-l țină În loc. Replicile veneau una după alta. Ceea ce urmărea medicul era să aducă dialogul Într-un punct mort. După care punctul era reînviat și conversația reîncepea, pornindu-se de la o altă ipoteză. Același lucru Îl făcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să ajungă pe teritoriul Moldovei, acum trei nopți, să stea ascunși În jurul conacului de la Brănești, și să lovească fără nici o opreliște! A doua: care sunt consecințele acestei pierderi și cum le putem anula cât mai repede. Vreau răspunsuri de la spătarul Albu și de la logofătul Cânde. - Ceea ce știm până acum, spuse spătarul Albu, este că turcii au trimis Întâi un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu nimic. G.G. (poet local) Pînă să înceapă școala am trecut o singură dată pe la hardughia din chirpici clădită în mijlocul satului și care era de obicei pustie. Prin ușile largi de hangar, deschise în peretele dinspre deal, se scurgeau fără opreliști noroaiele din curte. De curînd, din sălile de clasă fusese evacuat grîul, depozitat acolo în timpul campaniei de treieriș. Prin ferestrele cu perdele de tifon, grele de praf, nu puteai zări nimic. Aflată într-un hal fără de hal, de curățenia clădirii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră leșioasă. Băieții chiar bănuiră că erau crude, nefripte și nefierte. Vinul aluneca de-acum fără opreliști, aproape că nu le părea rău că nu plecaseră și ei pe la casele lor. Înăuntru nimeni nu era destul de răbdător ca să asculte ce spunea cel de alături. Vorbeau de unii singuri sau aruncau priviri cețoase pe pereți. Alde Căloi obosiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi nu ridicasem stâncă De ani... credeam că totu‐i reverie... Acum, când gardul dintre noi crescut e, Mă uit doar printre leațurile‐i rupte și te privesc - atât, copilărie! Ianuarie‐august, 1970 Neculai Onel
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mura Mădălina Bulai S-a născut în Oltenița, la data de 23 decembrie 1949. A terminat studiile în orașul natal, urmând ca, în ciuda unor opreliști să ajungă studentă a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale din București, secția Limba Franceză. Este o fire sensibilă, plină de viață și mereu în căutarea prieteniilor și a faptelor bune. A publicat două romane: - Țărmul - Mereu lângă tine
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
grăit-ai, dar n-ai spus o iotă despre faptul că vodă îi năpăstuia pe alți vieri, care or fi vrând și ei să se vândă și vinul lor în acea pivniță, care, fiind în preajma Chervăsăriei, avea mare dever. --Această opreliște nu e singura. Ascultă ce spune “Io Grigorie Alexandru Ghica voievod” la 4 aprilie 1775: “Oamenii carei șed pi moșiile mănăstirii Socolii,... vând vin pe moșiile mănăstirii și vinul mănăstirii stă închis... Deci,... prin cartea domnii mele să dă volnicie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în mahalaoa Târgului Boilor”. La 28 aprilie 1796, Alexandru Ioan Calimah voievod întărește lui Dumitrachi grămăticul stăpânirea acestor case. --Fiindcă am tot pomenit de Târgul Boilor, aș aminti câteva vorbe spuse de Ion Neculce, cronicarul, despre acest loc. --Nu-i nici o opreliște, fiule. “Trecut-au împărăția Dunărea, și de acolo purceasă pe Prut cu multă oaste și cu multe tunuri grele și mari... Și sosindu la Țuțora, au șădzut cu toată oastea de au odihnit 8 dzile... Vinit-au în primblare împărăția de la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fi chemând ulița pe care ne aflăm Ulița Strâmbă, părinte? Păi află tu că târgoveții s-au gândit bine când au croit ulița asta cu mai multe cotituri. Așa crivățul din miezul iernii n-o să mai pornească hai-hui fără nici o opreliște. Acum o să se împidice ba într-un gard, ba într-o coastă de casă, ba într-un pâlc de pomi, iar la capătul uliții va ajunge cu limba scoasă de un cot de atâta muncă... Nu știu cum se întâmplă, dar de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe nisip, pe drumul de țară în plin soare, mă trezesc (de-aici încep să vorbesc la persoana întâi, constatând deodată că pe nea Vlad îl pierdusem) mă trezesc într-o curte, în care se intra din drum fără nici o opreliște, nici un prag, nici un gard, o curte unde zece-doișpe copii destul de mici pentru a nu se rușina unii de alții să-și arate goliciunile feselor și sexelor de băieței și fetițe, se tăvălesc în nisip și băltoace de-a valma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc, ci de o față deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei. Și de un zâmbet. Privirea mea fuge spre pământ, plutește din nou deasupra covorului, măsoară un capăt de pardoseală, apoi urcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În mașina asta. În alte mașini, În alte țări. Da’ o spusese destul și-n țara asta și chiar o crezuse. Era posibil. Totul fusese posibil odată. Fusese posibil pe drumul Ăsta, pe porțiunea din față, unde apa curgea fărĂ opreliști În albia canalului, În partea dreaptă a șoselei, unde-și construise un indian bordeiul. Dar acum indianul nu mai era acolo. Asta fusese Înainte. CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Avocatul cască binișor din fălci și respiră anevoios, receptându-și îndărătnic propriul puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără țărmuri! Și fără finanțe...! Să mă crezi, că da! jubilează copilăros Puță Mică. Nu durere, nu grijă, nu vreo supărare, amărăciune, ciondăneală, necăjeală, nervi sau vreo altă mizerie! Omule, sub cuvânt sfânt, de onoare, după prima senzație, e chiar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
patul lui, cu căciula trasă pe urechi, mormăind pe limba lui un cîntec. — Trebuie să facem ceva cu frigul ăsta, Îi zic lui Csabi. Fumăm În fața pavilionului. E ora 8, Întunericul e total. Cerul spuzit de stele se varsă fără opreliști peste cîmpul enorm. Imaginea stelelor dezgolite impudic Îmi aduce aminte de Hațeg. — Noi? Să facem noi? Ce? Mai bine povestește-mi ce-ai făcut acasă. Te-ai văzut cu pretena? Mai mult decît cărbunii Îl Încălzesc poveștile mele de acasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
soldații nu doar că au intrat În pasivitate, ci au fraternizat cu manifestanții sînt de Înțeles și nu au fost puține. S-au Întîmplat la Timișoara, se Întîmplă și acum, În București. Pe 22 decembrie, centrul Bucureștiului e invadat fără opreliști de mulțimi de oameni care scandează. Ceaușescu și o parte din conducerea de stat se află În sediul Comitetului Central. Încearcă să-și convingă acoliții că e necesară o altă ieșire În celebrul balcon al clădirii, pentru a se adresa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repetat și l-aș fi luat și pe Moise cu mine, apoi orice gînd a dispărut, a fost Înlocuit de un punct minuscul, roșu incandescent, care se afla În vîrful acestei construcții periculoase, ridicată cu grijă, Împotriva tuturor provocărilor, a opreliștilor și a neajunsurilor, un punct minuscul și fragil, ca o gămălie de ac, apoi am auzit-o mai Întîi scoțînd un fel de geamăt, hai, mă, ce faci?, mirosul a mai apărut o dată foarte intens și pe urmă a Început
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
terasă că nu mai poate scrie în absența cenzurii. Teama de cenzură îl stimula. Îl făcea să caute mijloacele prin care o putea păcăli. O aluzie curajoasă strecurată printre rânduri stârnea admirația cititorilor. Acum, pe cine mai interesează curajul? Tocmai opreliștile au stimulat forțele creatoare. Concluzia ar fi că sperietoarea cenzurii ne-a adus imense servicii! Ne-a silit să fim asemenea lui Ulise, abili, ne-a obligat să învățăm cum se construiește un cal troian. Ne-a ajutat să bolborosim
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
astăzi când suntem în epoca memoriei scurte. În contextul cel mai cult, câte unul afirmă că «omul de astăzi este ca un animal sălbatec hăituit, care refuză trecutul, exorcizat de clima neoiluministă, și este înspăimântat de viitorul tot mai fără opreliști și mai amenințător [...]. Astfel, omul de astăzi poate rezulta fără nici un scop și fără nici o rădăcină, adică fără viitor și fără trecut». În schimb, preotul în vârstă ne amintește că trebuie să avem prezente rădăcinile arborelui vieții creștine care este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
raioanele principale și apoi cumpărăm costumul. Intrarea în "Paradis" avea o sută de metri înălțime, cât treizeci de etaje. Un ecran energetic oprea vântul și ploaia, dar, altfel, în tot acel spațiu vast, fără uși, nu întâlneai nici un fel de opreliști. Era ușor să treci prin ecranul inofensiv în anticamera cu acoperișul în forma unei .cupole. Nu numai că "Paradisul" îți oferea îmbrăcăminte de plajă, dar îți punea la dispoziție și o plajă de patru sute metri lungime, cu valuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
decât petrolul și decât banii de orice fel. De-asta l-am crezut eu pe Marele K, fiindcă a promis mazdeenilor care se convertesc că le-ntoarce aurul ce li s-a furat! — Eu credeam că te-ai săturat de opreliști, se băgă în vorbă și tată-său. Mai știi când am vrut să te duc la școala M³rkar, fiindcă te-au bătut că le spurcai apa? Omar tresări ca pișcat de o goangă de stepă. Își aduse aminte de robinetele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]