745 matches
-
puf", "mă tolănii în voie pe caldul gliei sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii: Când, pâcla de gânduri și simțiri/ Se lămuri deodată în limpezi închegări". Sita deasă are o vădită funcție decreatoare de aparențe; ea cerne vizibilul, reținând tot ceea ce în ochi și în cuget e impuritate a privirii corupte, a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îi câștigă adeziunea nu este atât logica unor argumente, cât atitudinea vorbitorului, propriile sale sentimente ce se transmit mai mult prin ton, postură și gesturi. Progresul afectiv se realizează datorită experienței reale, în care individul are unele satisfacții și unele opreliști Ă ceea ce treptat duce la aprobarea și îndrăgirea unor activități și la ocolirea, disprețuirea altora. Degeaba propaganda comunistă înfățișa realitatea în culori trandafirii, când experiența zilnică, cu interdicțiile, lipsurile etc. dovedea contrarul. Ca urmare, vom putea favoriza sentimente superioare nu
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care o conservă printr-o izolare sprijinită și natural („pare o lume despărțită de restul pământului, căci din toate părțile drumurile celorlalte împărății către ea sunt împiedicate parcă de un zăgaz natural”), lumea chinezească nu încetează să se baricadeze prin opreliști nu mai puțin orgolioase în gigantismul lor. Marele Zid, căruia M. îi descrie atent structura și funcțiile, s-ar fi putut legitima „alături de cele șapte minuni ale lumii” și să păzească o autarhie ale cărei vechi temeiuri păreau că începuseră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
vată - o sanctificare ad-hoc. Ora 16.00. Plouă mărunt, enervant, ploaie rece de toamnă. Observație directă de lângă raclă. O mamă cu o fată paralitică așteaptă în ploaie. Cum are „prioritate zero”, după puțin timp, este lăsată să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama îi pregă tește fiicei de 14-15 ani, îmbrăcată simplu, cu o rochie groasă de bumbac, o figură cât mai „cuviincioasă”, adică îi leagă repede pe cap o mică basma neagră de mătase. Scenă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Boțocan la gimnastică, Pop la desen și alții. Merită să ne aplecăm fruntea la aducerea lor aminte, că s-au străduit să ne împărtășească și dăruiască tot ce au avut ei mai înălțător în sufletele lor. Pentru suflet, granițe și opreliști nu există. În primăvara anului 1944, la începutul lui martie, s-a terminat mai repede anul școlar la Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți din cauza invaziei trupelor sovietice care veneau cu pași repezi să ne ocupe Bucovina noastră. Așa am fost
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
cele mai cumplite și tot toamna se moare din beție. * Oricum, mie toamna îmi bate mai mult sufletul și, ademenit de chemări nedefinite, îmi organizez un vagabondaj după criterii strict personale, citind "Pagini aurii" și visând ceea ce vreau, fără nici o opreliște, de la un oraș la altul și de la o stradă la alta, circulând numai cu ajutorul gândului, dar cu o viteză controlată de pofta inimii. Așa priveam în copilărie, în atlasul de geografie, închipuind aventuri fabuloase, întâlniri cu canibalii, călătorii pe mările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fie practicat în condiții cât mai avantajoase pentru ț...răni; acest element m... face s... pledez pentru crearea unei/unor instituții financiare specializate. Așa cum exist... linii speciale de credit destinate întreprinderilor mici și mijlocii, nu v...d cum ar exista opreliști de netrecut pentru o inițiativ... serioas... în domeniul finanț...rii agriculturii. Ziarul Financiar 7 septembrie 2004 „Chestiunea agrar...” Este notorie situația precar... a agriculturii românești: productivitate foarte sc...zut..., competitivitate joas... a produselor, venituri foarte mici. Mult din agricultură de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
net de 5% din PIB, ceea ce este totalmente impracticabil. Dar una este s... vorbim despre cheltuielile suplimentare ale bugetului (pentru contracararea efectelor inundațiilor) care s... fie bine chibzuite și altceva se întâmpl... dac... pungă public... s-ar deschide f...r... opreliști. Ceea ce pare rezonabil în condiții foarte vitregi poate deveni p...gubitor dac... subestim...m condițiile obligatorii de conduit... înțeleapt... în politica economic.... Dac... incas...rile la buget ar fi superioare estim...rilor de la început de an, cu atat mai greu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ani de tăcere a lui Crama, o ambianță fastă, tot nu am fi avut de la el o manifestare cu debit copleșitor. Caraion sau Doinaș, când au revenit la poezie, s-au decomprimat năvalnic, reacție firească a instinctului recuperator, după îndepărtarea opreliștilor. Crama s-a manifestat însă altfel, potrivit naturii proprii, înfățișându-se la treipatru ani cititorilor săi cu volume a căror principală trăsătură era concentrarea, laconismul, tendința către esențial. Cu toată lapidaritatea, cu tot laconismul, poezia lui Crama nu este însă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rege al Navarrei, iar Florino - rege al Estre madurei și al Leónului. Poate și pentru că intuiam, așa cum avea să scrie mai târziu Manuel Mujica Láinez în al său Bomarzo, că „Principii nu se conduc după obișnuite precepte etice, care sunt opreliști create doar pentru netrebnicii obtuzi...“ Oricum, astăzi toți regalii mei frați sunt morți... Requiescat in pace. Singurul care a supraviețuit sunt eu: Yo, Don Pedro, rey de Aragón... Vorba lui Gogol din Însemnările unui nebun: „În Spania există un rege
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numele zeităților invocate, urmate de mantre și binecunoscutul Om Swaha. Dacă mantrele erau recitate timid de noi, deoarece nu se deslușeau prea bine numele zeităților, partea finală - Om Swaha - răsuna puternic, triumfător, din piepturile noastre. Soarele, care se insinua fără opreliști spre capetele noastre - ne protejau doar firave umbre de arbuști sau mașini - ca și pietricelele ce mă deranjau de dedesubtul meu, mi-au perturbat destul de mult atenția. Totuși, havanul a culminat la intonarea celor trei mari mantre. Când, la cea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cea de-a treia mantră s-a cântat: Shri Sahasrara... corul format de cei dinăuntru - la care s-au adăugat vocile celor așezați pe țărâna crudă de lângă mine - sa înălțat atât de puternic spre cer, încât Kundalini a sfărâmat orice opreliște de ego și superego și a țâșnit în forță spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Simțeam radierea pe fața mea și o vedeam și pe fețele vecinilor mei. Nu existau nume, nu bariere de limbă sau culoare: doar puritate și beatitudine
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pentru mine, aceea a unor scaune cu spătar aranjate în zona V.I.P., undeva în lateral. Subliniez: am apelat la această variantă doar pentru confortul coloanei vertebrale! Ascensiunea lui Kundalini trebuia să fie fără piedici. Forțele creative s-au manifestat fără opreliști. Copiii sahaja yoghinilor, elevi la școala din Dharamshala, trăiau mai multe tipuri de bucurii simultan și, în mod firesc, manifestările lor erau amplificate pe măsură. Motive aveau suficiente: reîntâlnirea cu părinții, cea cu marea familie spirituală sosită de prin toate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prin care se consfințește acest status publicae felicissimus. Oralitate Sacerdoții geți folosesc o scriere care seamănă cu cea grecească, însă numai ca să însemneze lucrurile cele mai tainice. Profanii nu trebuie să aibă acces în nici un caz la astfel de comunicare: opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu primitiv și dispar repede. Reverie acvatică Plouă. Zalmoxis trebuie să fi primit mesajul. Ceea ce mă izolează plăcut și mă îndeamnă întotdeauna la meditație este ploaia; o ploaie măruntă ce picură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spre locuri noi, pe care nu le-aș fi cunoscut niciodată, aflate în interiorul țării. Dincolo de Istru, am vizitat orașe fortificate și sate opulente. Dacia e populată de milioane de locuitori care trăiesc din agricultură și oierit, încă din vremurile primitive. Opreliștea tăcerii Sanctuarul secret al geților e situat pe muntele sacru Kogaion. Nici măcar Aia n-a fost vreodată în locul acela. Femeile nu au acces. Se poate ajunge până la o anumită zonă alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici nu e permis să se vorbească de riturile misterioase ce se desfășoară în cinstea lui Zalmoxis: nu dincolo de o anumită limită. Fiecare își duce un deget la buze, ca să indice opreliștea tăcerii. A aduce jertfă Nu se recurge la rituri sacrificiale doar pentru a sărbători evenimente religioase; și întemeierea unui oraș, construirea unui pod sau a unui edificiu important prevăd jertfirea unei ființe omenești sau a unui animal domestic. Se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
preajmă. E ca și cum un spirit rătăcit mi-ar da târcoale. Să fie oare un suflet liber care așteaptă să intre în trupul meu după moarte? Moire, Parce, Lari, Penați, veniți de mă liniștiți: nu mai am nici un pic de răbdare. Opreliște Aia spunea mereu că nu trebuie să mă îndrăgostesc de ea, fiindcă e prea bătrână; susținea că ar fi trebuit s-o cunosc când nu împlinise șaisprezece ani... Atunci este momentul cel mai propice, pentru că nu poți iubi decât când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
solitar. Imaginea Călărețului Danubian era săpată pe ușile caselor ca semn de apărare a locuinței de orice intenții maligne. Nu pot să spun dacă tot ce am văzut era adevărat, pentru că am asistat de departe la acest ritual. Există o opreliște absolută: e cu neputință să te întâlnești sau să te apropii de Cavalerii Danubieni. Moartea e pedeapsa pentru cei mai îndrăzneți, sau raptul pentru cei care vor să-și arate prea mult curiozitatea. Roma Nu am fost izgonit din Urbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a mea cu numele Eleonora Telegraf pe ziua de 2 august 1964. Făcusem 2 ani, 2 luni și o săptămână de condamnare în detenție (muncă grea). Ajuns în libertate, am fost repartizat la Prăjești, județul Bacău, fără nicio numire, cu opreliștea de a predica în biserica parohială. Am celebrat în schimb și am predicat în satele filiale ale parohiei Prăjești aproape în fiecare duminică. Prin august 1964 am fost numit vicar în parohia Mărgineni - Bacău, pe lângă confratele în preoție, Pr. Alex.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se Înrudea În spirit și concepții. Amândoi visau un oraș Înfloritor, În care se Întâlneau multe drumuri și veneau negustori de pretutindeni, un loc În care cetățenii să fie Înzestrați cu drepturi cum nu se mai văzuseră până atunci, fără opreliști și constrângeri, un centru economic și politic, În acea zonă a Rinului superior, care să Întruchipeze spiritul timpurilor noi și să dea Casei Zähringer o Înflorire și o putere ce ar fi dat lovitura de grație tronului imperial. Căci numai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas ca o splendidă dimineață însorită, unde localnicii se bucurau de o nouă zi, în ritmul lor molcom, lipsit parcă de griji sau neliniști. Spre surprinderea mea, am putut fără opreliști să ies pentru câteva minute din clădirea aeroportului și să mă plimb prin acest oraș pașnic, care mi se părea de vis. N-am mai trecut niciodată prin Quito ca să îmi verific acele imagini, probabil influențate și de oboseala călătoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din perspectivă pur estetică și cu bucuria evenimentului insolit. La școală mediocru până târziu, la sporturi leneș, la vioară dezastruos, cu diverse ticuri neplăcute, se prinde, la un moment dat, ca Bastian din romanul lui Michael Ende, în universul fără opreliști al cititului și, din acel moment, devine un ales, cum singur se definește (sentimentul acesta îl trăiește și prietenul său de mai târziu, Nicolae Balotă). CUVÂNT ÎNAINTE Performanța confesivă a Strajei dragonilor, cu atât mai mult cu cât vine de la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era mărginit de un grilaj de fier pe care, cât ținea vremea caldă, se cățărau florile albe și roz de volbură. Dacă se întâmpla ca bătrânul să lipsească, puteam cotrobăi în voie peste tot, fără ca bunica să-mi pună vreo opreliște. Copilul ei preferat fusese mama, invidiată din cauza asta de ceilalți (poate îi și provoca, spre a-și pune în joc favoarea de care se bucura), iar eu, întâiul nepot, am moștenit favoarea, fiind tratat de dânsa cu „odorul maicii“: sărea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îl deranja însă pe Dănuț era că învăță toarea părea să încerce aceeași afecțiune și față de văru- său. Ba parcă îi permitea chiar mai multe. Cristi putea să se ducă la catedră cînd voia, se plimba prin clasă fără nici o opreliște sau se zgîia una-două în catalog. Cînd încerca să facă și el la fel, învăță toarea îi trimitea pe amîndoi la loc ori le zicea că iar au venit toți pe capul ei sau alte lucruri de genul ăsta. Care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]