441 matches
-
respins filozofia non-violentă, aceasta avea să înflorească pe meleaguri îndepărtate, în India. Protestul lui Tolstoi împotriva regimului rus care a oprimat țărănimea și a suprimat forțele revoluționare a fost auzit în întreaga lume, insuflând curaj activiștilor din rândul diferitelor popoare oprimate. Revoluționarii indieni au citit operele lui Tolstoi și, ca răspuns la cererile acestora, el a scris "„Scrisoare către un hindus”". În textul acesteia, susține: "„Nu vă opuneți răului, dar nici nu participați în acțiunea răului...și nimeni nu va reuși
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
El a depus un enorm efort la organizarea bisericii și a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică și spirituală a preoților. O mare atenție a acordat Sf. Vasile păturii sărace și a celor oprimați, inițiind nenumărate acte de caritate. Începând din anul 373, o serie de evenimente întristează viața sa, începând cu moartea fratelui său Grigore și ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adaugă situația generală din Imperiul Roman și atacurile goților. Sf.
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
cadrul experiențelor sale de muncă în diferite țări din America Latină (Brazilia, Peru, Argentina), Augusto Boal, regizor, dramaturg și om politic brazilian, a experimentat și dezvoltat o serie de metode și tehnici de teatru participativ, multe dintre ele implicând grupuri locale oprimate, în contextul sărăciei și polarizării sociale extreme, si apoi în contextul dictaturilor militare fasciste. De altfel, Boal avea să fie el însuși arestat și torturat după instaurarea dictaturii militare din Brazilia (1964) și va emigra în Peru și Argentina, înainte de
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
occidental. Dar, înainte și independent de această preluare, teatrul lui Boal este unul de sorginte marxista, inspirat de viziunea teatrală a lui Brecht și de experimentele de pedagogie radicală ale educatorului brazilian Paulo Freire. Inclusiv <spân lang="ro-RO"><i>Teatrul Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, titlul cărții care fundamentează teoretic opera lui Boal, este o referință directă la cartea lui Freire, </spân></spân></spân><spân style="font-family
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, titlul cărții care fundamentează teoretic opera lui Boal, este o referință directă la cartea lui Freire, </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Pedagogia Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Boal identifica drept experiențe formatoare pentru proiectul său teatral, colaborarea cu Sindicatul Muncitorilor Metalurgiști și elaborarea unor piese muncitorești împreună cu aceștia, în
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, tehnica să principala de </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>teatru al oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, metoda teatrală care implică participarea activă a spectatorilor la desfășurarea spectacolului. Artiștii prezintă pentru, sau aleg împreună cu o comunitate, o situație de
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
activă a spectatorilor la desfășurarea spectacolului. Artiștii prezintă pentru, sau aleg împreună cu o comunitate, o situație de oprimare sau de nedreptate care afectează comunitatea respectivă. Spectatorii au dreptul să oprească acțiunea piesei și să ceară să intre în rolul persoanei oprimate, pentru a încerca să schimbe situația. Spectatorul nu va oferi soluția doar verbal, ci va trebui să </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>acționeze</i></spân></spân></spân
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> - participant activ, democratic, la procesul de construcție a spectacolului și în același timp la construcția mesajului revoluționar.</spân></spân></spân></p> „Poetica oprimaților se concentrează pe acțiunea însăși: spectatorul nu deleagă puterea personajului (sau actorului) să acționeze sau să gândească în locul său; dimpotrivă, spectatorul însuși își asumă rolul de protagonist, schimbă acțiunea dramatică, încearcă soluții, discută planuri de schimbare - pe scurt se antrenează
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
că acțiunea este ficționala. Este important că este acțiune!” (Boal 1979, 98) Pe langă teatru-forum, Boal va dezvolta tehnici paralele, unele pornind de la scenarii propuse de persoane din public și jucate de actori, altele de la tablouri vivante, în care persoane oprimate construiesc reprezentări vizuale ale oprimării și potențiale schimbări. Exemplele cele mai de succes ale implementării acestor proiecte teatrale sunt cele realizate însă în parteneriat cu statul, nu în lupta cu acestă: campaniile de alfabetizare din anii 1960 din Peru și
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
cu mijloace proprii în cadrul legii existente, sau daca o nouă lege este necesară pentru a îmbunătăți situația.” (Boal în Cohen-Cruz et al. 2006, 234) După cum susține Boal (1979), toate aceste experimente diverse au un scop comun: dublă liberare a persoanelor oprimate - Boal echivalează rolul de spectator pasiv la teatru cu cel de spectator pasiv în viața de zi cu zi. Pentru Boal, activarea spectatorului, devenit <spân lang="ro-RO"><i>spect-actor</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
metodele lui Boal au adus rezultate interesante, teatrale și politice, în America Latină și au fost exportate în Occident, în primul rând de Boal însuși, unde au fost instrumentă lizate în cu totul alte direcții. </spân></spân></spân></p> Utilizarea teatrului oprimaților în cadrul politicilor identitare occidentale a fost criticată pe mai multe paliere. Deborah Mutnik merge mai departe și critica însăși substanță filozofică-politică a <spân lang="ro-RO"><i>pedagogiei oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
lizate în cu totul alte direcții. </spân></spân></spân></p> Utilizarea teatrului oprimaților în cadrul politicilor identitare occidentale a fost criticată pe mai multe paliere. Deborah Mutnik merge mai departe și critica însăși substanță filozofică-politică a <spân lang="ro-RO"><i>pedagogiei oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Conform lui Mutnik, Freire, în scrierile sale, desi completamente dedicat procesului revoluționar, construiește binomul </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> că o realitate duală, explicată biografic și cultural, valabilă de generatii (opoziția între stăpânul de plantație și țăranul fără pământ). Oprimarea este astfel motivată mai degrabă prin patologizarea opresorului, care suferă în aceeași măsură cu oprimatul (Freire 1994), decât prin analizarea și opoziția față de raporturile între forțele de productie specifice contextului istoric și geografic, care înlesnesc formă de exploatare respectivă. Sociologul F.J. Tester observa la rândul sau faptul că teoria anti-opresivă tinde de multe ori, în
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
de productie specifice contextului istoric și geografic, care înlesnesc formă de exploatare respectivă. Sociologul F.J. Tester observa la rândul sau faptul că teoria anti-opresivă tinde de multe ori, în special în interpretarea să occidentală, să patologizeze atât opresorul cât și oprimatul - „oprimarea” este văzută ca o boală, iar comunități întregi ajung să fie văzute drept „probleme” sau „suferinde”, așteptând să fie „salvate” (Tester 2003, 128). În același timp, Tester observa că posibilitatea reală pentru un individ sau un grup de a
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
și culturală în relație cu puterea și justiția socială.” (Tester 2003, 130-131) Evacuarea perspectivei materialist-istorice și a unei analize de clasă este caracteristică pentru felul în care au fost preluate și reinterpretate tehnicile și ideile <spân lang="ro-RO"><i>Teatrului Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> în context occidental. Această transformare merită o atenție deosebită, cu atat mai mult cu cât s-a produs cu concursul și colaborarea
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
și sovietic, trecute prin filtru nord-american, și diverse experiențe locale sud-americane. Cu toate acestea, critică lui George este corectă în ceea ce privește transformarea </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Teatrului Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> dintr-o metodă de luptă cu factorii opresivi externi (clasele neo-feudale și aparatele de dictatură militară din țările Americii Latine), într-o
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
începuturile neoliberalismului. În acest context, în loc să ofere o critică radicală a politicilor neoliberale care începuseră să afecteze grupurile cele mai oprimate din societatea occidentală (în primul rând comunitățile de imigranți), Boal propune interpretarea terapeutică ce va da naștere la patologizara oprimaților criticată de Mutnik sau Tester. Deși Schutzmann (în Cohen-Cruz et al. 1994) argumentează că această schimbare paradigmatica ar fi fost adaptarea lui Boal la noul context occidental, aceasta aserțiune nu se susține, deoarece nouă interpretare a oprimării nu a venit
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
în continuare în revoluția sandinista, considerată, în ciuda ezitărilor și greșelilor acesteia, cea mai bună varianta de regim posibilă pentru contextul istorico-politic nicaraguan (Martin 1994, 99).</spân></spân></p> Exemplele din Cuba și Nicaragua ne ofera perspectiva unui teatru cu grupuri oprimate - în ciuda progreselor reușite de revoluție, țăranii și muncitorii rămân paturile cele mai sarace ale țărilor respective - realizat cu susținere financiară și logistică din partea statelor socialiste, dar care propune soluții stilistice novatoare, implică realmente țăranii și muncitorii în procesul de creație
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">) este o metodă de teatru inspirată relativ din </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Teatrul Oprimaților</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> și dezvoltată în Nigeria, în mediul universitar, la universitatea Ahmadu Bello. Metodă își propune să lucreze cu comunități care să-și dezvolte
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
b>TFD</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, spre deosebire de </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Teatrul Oprimaților</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, nu are aspirații universale, ci se concentrează pe importantă specificului local, având ca principii de bază refuzul separării între estetic și politic
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
și la marginea familiei, iar Jena este de-a dreptul o străină (și nu una dintre acelea pe care le invidiem sau ni le-am dori ca prietene: o est-europeană). Rebela și străina, două dintre arhetipurile feminine mereu marginalizate și oprimate istoric. Pentru mulți dintre cei care au vizionat și apreciat Sieranevada, Puiu nu face decât să descrie o realitate comico-tristă, realitatea familiei bucureștene/românești/universale. Eu cred, ca și Laura Sandu[8]</a>, că filmul „este o re-legitimare a ierarhiilor
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
și Lazăr semnalează această diferență între descrierea diferită a exploatatorilor, dar nu ne explică deloc de ce ar fi mai revoluționar, sau măcar mai interesant politic, un film cu opresori care conțin în ei opresiunea și suferă mult mai rău decât oprimații, decât un film în care raporturile de clasă și raporturile coloniale se configurează clar și conflictul de clasă și imperial este prezentat vizibil și neechivoc. Despre schematizarea selectivă a personajelor și valențele exotizante O mare problemă în Toni Erdmann este
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
se opune ferm acțiunii lui Donald Trump de a interzice accesul musulmanilor în țară. Că asociație ai cărei membri sunt predominant musulmani, că mâna de lucru aproape în totalitate migranta, ca mișcare muncitoreasca ce-și are rădăcinile în apărarea persoanelor oprimate, ne opunem acestei interdicții inumane și anticonstituționale. Știm prea bine că atunci când programele guvernamentale încurajează direct și deschis islamofobia, ca atunci cand retorica urii este regurgitata de la amvonul puterii dominante, crimele motivate de ură se întețesc și șoferii sunt grav afectați
Dosar Boicot Uber /// Uber și deportările din Statele Unite ca urmare a #muslimban () [Corola-website/Science/296188_a_297517]
-
Dunca; muzică: Ion din Dorobanți; costume: Diana Bobina; afiș: Alexandra Horghidan; coregrafia: Paul Dunca; regia: Mihai Lukacs; producția: Compania de Teatru Giuvlipen</i></spân></spân></spân></spân></p> „Vorbirea, împotrivirea la<spân lang="ro-RO"> reducerea la tăcere, este pentru cei oprimați, pentru cei colonizați, exploatați și pentru cei care se ridică și lupta umăr la umăr, un act de înfruntare care vindeca, care face posibilă o nouă viață și o nouă creștere. </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
1980, printr-o invazie terestră și aeriană a teritoriului iranian. Războiul a survenit după o serie lungă de dispute teritoriale legate de frontiera comună a celor două state și temerile Irakului legate de o insurgență Șiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată a Irakului) inspirată de Revoluția Iraniană. Irak dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deși Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluția Iraniană și a atacat fără o declarație de război, trupele sale
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]