439 matches
-
marginea capitalei, într-o zonă retrasă și discretă. Începuse construcția imediat ce arhitectul îi prezentase planurile pe care le acceptase fără multe mofturi. Cazinoul său se voia o copie redusă a unuia din Las Vegas. Nici nu putea fi vorba de opulența americană, nu era dispus să cheltuiască prea mult dar se îngrijise să nu lipsească nici restaurantele nici spațiile de cazare. Deși generoasă, sala de jocuri nu avea nici pe departe dimensiunile pe care le văzuse peste ocean iar automatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le am, nicidecum pentru ceva exterior cum e averea, care de fapt nici nu-i a mea, ci a părinților. ― Nu te mira. Un prieten râvnește la celălalt tocmai ceea ce îi lipsește lui. Mihaela nu îndura sărăcia, după ce trăise în opulență. Dar să lăsăm asta. Răspunde-mi mai bine la o întrebare care mă obsedează de la un timp încoace: de ce nu te-ai măritat până acum? ― Știi de ce? Pentru că nu iubesc pe nimeni și nimeni nu mă iubește pe mine. ― Cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a consolidat autoritatea asupra națiunii, frângând, pentru totdeauna, puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor a creat o opulență și o frumusețe celebrate și astăzi ca Renașterea Japoneză. Împăratul l-a copleșit cu titluri: Kampaku. Taiko. Dar visurile lui Hideyoshi nu se sfârșeau la mal; ambițiile sale ajungeau până dincolo, spre tărmurile la care visase în copilărie - ținutul împăraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în dormitorul lui Ionel Dumitrescu de această dată, ci în sala de studiu a palatului regal din Ionescu Land. Sala respectivă este o încăpere care, atât cât putem vedea, deși bine mobilată și masivă, nu poate înspăimânta pe nimeni prin opulență. Nu, nu este nici pe departe cazul de așa ceva. Atrag mai degrabă atenția lambriurile pictate direct pe perete și nenumărat de multele boxe și aparate muzicale din încăpere. Deși ne aflăm în plină convenție a scenariului cinematografic, nu vom ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
referitor la situația... - Sigur, sigur, nu la asta m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir își roti privirile împrejurul camerei în care îl primise preaonorabilul. Încăperea - cel mai probabil, biroul personal - afișa o opulență mascată prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pe nimeni faptul că fiul cutărui magnat financiar este consilier al ministrului X, că este șeful unui departament, că a devenit parlamentar sau înalt demnitar. Cam așa stau lucrurile cu familiile care s-au îmbogățit peste noapte și afișează ostentativ opulența, care manifestă fățiș disprețul față de muncă. Din nefericire molima meditațiilor se extinde și asupra familiilor cu venituri modeste, în unele cazuri și la cele cu o situație materială precară numai și numai pentru că în clasa copilului lor toți colegii au
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate din Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o enormă bibliotecă greacă și una latină și a declarat că, asemenea templului, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Henry Îl refuză politicos. Daly avea planurile pentru noul teatru Întinse pe birou și se desfătă arătându-i-le și lăudându-se cu ultimele cuceriri În domeniul schimbărilor de decoruri și luminilor pe care acesta urma să le aibă, cu opulența spațiilor destinate publicului. Când ajunseră să discute și despre Doamna Jasper, păru să nu fie autopsia unui cadavru dramaturgic, așa cum se temuse Henry, ci mai degrabă o consultație În căutarea unui tratament chirurgical. Daly avea de făcut câteva sugestii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi crezut că sunt prinți în patul de nuc, încărcat cu ghirlande de trandafiri care creșteau din tăblia și din baldachinul sculptat întocmai ca dintr-o grădină. Dar acum, Grand Resort Dariush Spa adusese Persepolisul în golf și o opulență de kitsch: lei și tauri înaripați, ahemenizi cât un stat de om, păzind lampioane în grădinile pietruite, corăbii și spirite ale binelui din religia mazdeeană. Rezidenților saudiți și bancherilor din petrol le dădeau impresia că sunt regi, iar în port
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primul război mondial. Max Beerbohm, Osbert Sitwell, Brian Howard, Harold Acton sau Cecil Beaton s-au aflat În preajma „clanului Wilde”, dar nu au făcut parte din el. Epoca pe care o trăiesc e mai echilibrată, mai plină de confort, de opulență chiar. Faptul În sine este de natură să dezvolte un alt mod de a fi dandy, aparent contrazicându-i specificul, așa cum Îl definea Baudelaire sau Wilde. Majoritatea noilor dandy sunt ceva mai temperați, mai conservatori, cu mici puseuri de anarhism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din care e aproape sigur că a derivat concepția „estetică” a lui Wilde) și fascinația față de medievismul poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea ironică și inocența sexuală ale lui Wilde. Dublul ideal, oglindirea ca formă adevărată a existenței, imitarea artei de către natură, superioritatea ontologică a artificialului În raport cu naturalul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și de rudele lui spectrul foametei. — Erai pe atunci un băiețel atât de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de a nu-și îndepărta vecinii cei mai încercați, tatăl meu i-a ajutat adesea, făcându-i să profite de achizițiile sale, mai ales când era vorba de carne sau de trufandale; dăruia însă întotdeauna cu măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această ipoteză mai mult decât incitantă. Despre ce e vorba? Opulența etalată fără precauții de preotul din Rennes-le-Château sare În ochii superiorilor săi eclaziastici, care Îi cer să justifice proveniența banilor, acuzându-l de trafic cu slujbe religioase plătite. Acuzație Întemeiată, de altfel, Între noi fie vorba. În chip uimitor, modestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a unui rege răzbunător și nemilos. Mai mult chiar, Filip cel Frumos apărea acolo În rolul de instrument al voinței unei instanțe diabolice și rafinate, care Îi manipulase cu iscusință resentimentele vechi și noi față de membrii Ordinului, de puterea și opulența lor. Trebuie să-ți mai spun că, din perspectiva oricărui specialist, varianta Centrului era solidă și convingătoare, bazându-se În proporție covârșitoare pe date atestate, verificate și omologate de știința istoriei. Asta n-o făcea mai puțin fantastică. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Viața în timpuri obișnuite sânt părăsite pentru Zeul suprem. Există aici, dar numai în aparență, un mare paradox: divinitățile care au înlocuit, la popoarele primitive, zeii de structură cerească erau, precum Baal și Astarte la evrei, divinități ale fecundității, ale opulenței, ale împlinirii vitale, adică divinități care preamăreau și îmbogățeau Viața, atât cea cosmică - vegetația, agricultura, animalele - cât și cea omenească. Aceste divinități erau în aparență puternice. Actualitatea lor religioasă se explica tocmai prin această putere, prin rezervele lor vitale nelimitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când , mai ales, ne lăsăm lingușiți. Mentalitatea de slugă este mai umilitoare decât sărăcia. Lumea dezvoltată știe să fie indiferentă la necazurile celorlalți. Unii nu pot fără să citească. Sunt mai numeroși însă cei care nu pot fără să scrie. Opulența are oroare de înțelepciune. Speranța haosului rămâne hazardul. Oportuniștii au mirosul foarte dezvoltat. Simt de la distanță aburii fripturii. Există și clasici ai calomniei. Iago a ajuns secretarul general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prin valea Rășchitoarei, nu v-a uita momentele surprinse, chiar și fugitiv, întreaga viață. Eșecul Nunta fusese organizată la Hotelul de cinci stele din centrul orașului Caransebeș. Era o nuntă obișnuită: nici prea fastuoasă, nici prea sărăcăcioasă. Totul, normal, față de opulența multor altor nunți de prin zilele acelea. A început la ora stabilită și s-a încheiat la ora stabilită. Cu puțin înnainte de terminarea petrecerii, doi dintre nuntași, în pas alergător, s-au ascuns în unul din autoturismele din fața intrării
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aparținînd unei mulțimi. Fenomenul de înglobare a individului în "gloată" trebuie stopat cumva. Dar cum? Personal, nu prea știu. Televiziune, imbecili și imbecile Am acceptat cu greu noua orientare a tinerelor generații spre internet, spre calculatoare și chiar și etalarea opulenței, susținută de îmbogățiții de după revoluție. Gîndeam optimist că dintre toți, atît de mulți, se vor selecta valorile gîndirii românești de mîine. Și acum am acest crez. Deși... Asist, butonînd televizorul în căutarea unui program care merită atenție, la niște spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fantezii. Lasă-le să iasă la iveală, nu te mai rușina cu ele! Nu te-ai săturat de scenariile din O tragedie americană ori, mai pe gustul meu, din Gog și Cetățeanul Kane? (Astea două, după ce dau măsura fanteziei și opulenței, clachează la final, obligându-și personajele să caute - vezi Doamne! - simplitatea). Dacă ești sătul de asemenea concluzii morale, de bruiajul etic al tuturor poveștilor cu bani mulți, dacă ți-e deja lehamite de pudoarea inexplicabilă a autorilor ce-au zămislit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu o astfel de gloată? De ce, dacă tot Îi disprețuiești, să nu faci un gest radical de retragere din lume? Ți-ar rămâne În apropiere, așa cum se Întâmpla la Șiria, doar prietenii și pe lângă ei niște indivizi care, intimidați de opulența ta misterioasă, nu te vor deranja prea mult. Câțiva vecini pe care, știindu-i pe nume, bând din când În când câte o bere cu ei, vei ajunge să-i simpatizezi, să-i scoți din massa statistică a celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
două romane, The Web and the Rock, 1939 și You Can’t Go Home Again, 1940, au apărut postum, lor adăugîndu-li-se volumul de povestiri The Hills Beyond, 1941 și alte antologii de proză scurtă și versuri. În ciuda scurtei sale cariere, opulența limbajului și originalitatea scriiturii fac din Thomas Wolfe unul dintre cei mai străluciți și mai apreciați scriitori ai secolului XX. De la moarte pînă-n zori este o colecție de 14 povestiri, unite prin atmosfera sumbră și amestecul de proză lirică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și caviar, vizoane și vuittoane, dispozitive speciale de protecție, cheltuieli bugetare de protocol, conturi umflate la bănci din străinătate, adică așa cum a spus poetul blocului nostru în memorabilele versuri scrise la panoul de pe holul de la intrare: „Un redundant concentrat de opulență și nepăsare/ Fixat exact la antipodul respectului și simplității/ Pe care cultura eco le presupune/ In foaie verde brand de țară". De fapt această cultură este pentru popor, nu pentru alde noi, conchise președintele și se mai scărpină odată viguros
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
condusă de preoți; acolo putem vedea un tablou impresionant al tuturor mizeriilor umane, dar nu al celor săraci, pe care-i atrag acolo liberalismul și pomana suveranilor, ca pe insectele care se lipesc de cei bogați și se tîrăsc în urma opulenței, ci al sărmanilor famelici, pe care mila suveranului lor îi privează de cele necesare, pentru a preveni corupția și abuzurile pe care poporul are obiceiul de a le face cînd e îndestulat. Sînt, fără îndoială, legile Spartei, unde banul este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
forțelor oculte, a amuletelor sau a obiectelor prețioase" (ibidem). Nu întâmplător, termenul "modă" intră în circulație la sfârșitul secolului al XV-lea, semnificând modul de utilizare, de comercializare și de producție de îmbrăcăminte (C. Buffa, 2004, 300). Isteria modei, etalarea opulenței, parada exagerată, luxul devin evidente în Europa secolului al XVIII-lea, timp în care cuvântul "modă" își dezvoltă semantica, căpătând o nouă semnificație: a urma, a fi în pas cu actualitatea. Și de atunci, constata istoricul Fernand Braudel (1979/1984
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și stilul rococo (mai ales cel vienez), caracterizat prin eleganța mișcării curbelor și contracurbelor în plan și în spațiu. Cromatica este gingașă, delicată, suavă, bazată pe tonuri de roz, albăstrui, vernil, violaceu și neliniștitorul auriu, simbol al regalității și al opulenței aristocratice. Dacă dialogul de curbe, cu orientare circulară, dă naștere vârtejurilor în imagine, desfășurările ondulatorii determină o mișcare vălurită în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de realizare în xilogravură
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]