1,193 matches
-
publicitate, contradictorialitate și oralitate. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri investite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253797_a_255126]
-
unui interpret sau traducător autorizat. În situația în care toate părțile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanța de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum și buna administrare a justiției, cu respectarea principiilor contradictorialității, oralității și publicității. Cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română. Cititorii întreabă ÎNTREABĂ: Doamna ELENA BUSIOC, Săcălaz. Este normal ca unui angajat aflat în concediu de boală 100% să i se rețină 31 de lei dintr-un salariu
Agenda2006-22-06-dialog () [Corola-journal/Journalistic/285000_a_286329]
-
sa, alți bine cunoscuți cercetători ai limbii actuale (dinamica este un concept aproape obsesiv!), printre care Theodor Hristea, Adriana Ichim Stoichițoiu, Cristina Călărașu și alții. Tot în acest volum, subliniem articolul doamnei Rodica Zafiu, activa observatoare a „păcatelor limbii” noastre (oralitatea în limbajul jurnalistic), precum și unele cercetări asupra numelor proprii de persoană. Acordul gramatical și „abaterile” de la corectitudinea construcției, „adaptarea” gramaticală a unor termeni noi (operator, functor, ambreiori etc.), unele „formații verbale” noi (a erotiza, a pirata, a se dopa) fac
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text. De unde strădania, întrucîtva explicabilă, a asceților de-a reduce scrisul la o funcție mai simplă, de a-l reapropia de oralitatea spovedaniei. Nostalgia cuvîntului prim, rostit, receptat ca o virtute, se răsfrînge în critica, directă ori subiacentă, adresată textelor de factură literară sau speculativă, resimțite oarecum ca un lux vinovat. Astfel scrisul apare înțărcuit în rolul său pur duhovnicesc, în funcționalitatea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
08.2008). Și locuțiunea adverbială apare în forma literară - "să profit la maximum de fiecare minut" (EZ 17.08.2008); "vreo 3-4 motocicliști cu motoarele turate la maximum" (EZ 16.08.2008) - , dar și în cea substandard (foarte frecventă în oralitatea mai puțin supravegheată): "dansează pe ritmurile muzicii house, dată la maxim" (EZ 18.08.2008). Uneori, textul jurnalistic folosește forma la maximum ("cu muzica dată la maximum, în miez de noapte", EZ 16.08.2008), dar în comentariile cititorilor apare
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
spiritul prozei lirice ce se impunea tot mai mult în literaturile rusă, ucraineană sau kirghiză. Literatura sa se înscrie pe linia tradiției prozei moldovenești cultivate de Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, cu o curgere domoală a întâmplărilor și cu o oralitate evidentă. Autorul este un susținător al valorilor morale existente în mediul rural, această abordare fiind un refuz al tendințelor înnoitoare manifestate în proza secolului al XX-lea. Satul Ciutura (ca și satele Horodiștea și Ocolina din alte scrieri ale sale
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
a fost atât de puternică încât mi-a anulat toate facultățile începânde ale spiritului critic" (din Memorii, I, cap. X). Ceea ce l-a cucerit pe tânărul critic aflat în primele faze ale formării au fost elementele de stil (improvizația, verva, oralitatea), care reușeau să transmită izbitor senzația de intensitate a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
un rol de protecție ca și normele de drept al muncii. Principiile jurisdicției muncii sunt: - principiul legalității; - principiul Înfăptuirii justiției În mod egal și asigurarea dreptului la apărare;principiul folosirii limbii materne În justiție;principiul adevărului obiectiv, al contradictorialității, publicității, oralității dezbaterilor, etc. Principiile sunt consacrate atât În Codul de procedură civilă cât și În Constituția României. 2. Conflictele de muncă - obiect al jurisdicției. După cum se poate observa din formularea art. 266 din Legea nr. 53/2003, republicată, jurisdicția muncii are
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
ani ai literaturii dirijate, s-au manifestat două fenomene raportabile la p., adaptat între timp sarcinilor trasate literaturii de V.I. Lenin, I.V. Stalin și, mai târziu, de A.A. Jdanov. Cel dintâi a fost proliferarea poematizărilor diluviale, simplist grandilocvente, cu oralitate ostentativ accesibilă; în vers liber, patetic, cadențat, după modelul lui Vladimir Maiakovski (familiar proletcultiștilor sovietici), erau hiperbolizați proletarii cu salopetă, șapcă și pumnul ridicat dârz, se celebra mașinismul și noul decor citadin, saturat de drapele și lozinci; în anii ‘45-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a fi în lume al civilizației traco-getice. (...) Nae Ionescu a avut norocul memoriei discipolilor săi, care n-au fost puțini. Dar aceștia n-au reușit să rețină esențialul geniul oral" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
o deducție logică. Stabilind existența unui „grad zero” al scriiturii, putem analiza orice tip de emisie textuală. Avem la ce ne raporta. Imaginând un punct de pornire și de referință (gradul zero), distincțiile între poezie și proză, între scriitură și oralitate, între jurnalistic și literar etc. capătă sens și devin funcționale. Din păcate, așa cum o demonstrează și Roland Barthes, gradul zero este o utopie. Îl presupunem fără a-l putea identifica în mod clar și cu precizie. Din acest impas nu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vom scrie începutul, având grijă să nu deconspirăm surpriza și să o valorizăm cât mai mult, să o credibilizăm prin detalii sugestive și corect plasate. Citatul sau dialogul foarte scurt va da multă viață narațiunii. Condiția este să avem simțul oralității, să nu ne pierdem în banalități sau replici forțate. Orice povestire sau reportaj este o „felie de viață”. Senzația de autentic și de „trăit” vine dintr-o relație: cu sine, (povestirea confesivă), cu cei apropiați, cu persoane, necunoscute, cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reluare, cu scopul de întărire, sporește încrederea și empatia între parteneri. O nuanță de uimire, de admirație etc. îl fac pe intervievat să insiste asupra aspectului, să nu se întrerupă, să capete un plus de curaj etc. Evitați elementele de oralitate în exces. Ele pot da impresia nedorită de neglijență și dezarticulare gramaticală. Impresia de dinamism și vivacitate orală nu stă în cantitate, ci în plasarea corectă și punctată a oralismelor sau ticurilor verbale. Evitați propriile observații (râde, se mișcă nervos
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
varietatea activităților care privesc competențe orale e impresionantă și că ele nu vin din strategia personală a metodicianului, ci sînt prevăzute, după cum am văzut de programă. Mai interesante ni se pare însă observațiile didactice care privesc un exercițiu complex de oralitate, și anume dizertația. Dizertațiile, una pe an pentru fiecare elev, sînt văzute ca „cel mai adequat mijloc elocutiv care constituie puntea dintre copilărie și vieață, dintre dibuire și siguranță - debutul sfios și stângaciu al tânărului combatant în lupta pentru existență
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
servililor activiști. Oare ce face acum Rita Henț din Petrești, care-i îndemna toți pionierii din țară să învețe legătoria, specialitatea școlii ei, oferindu-se să împărtășească din experiența ei oricărui pionier entuziast la chemarea ei exaltată? Convivialitate și privacitate: oralitatea ca măsură a libertății Vorbind despre viața intelectuală sub dictatură, Andrei Pleșu (1994) arată că „imperfecțiunea răului e și condiția strict necesară a adaptării la rău, cu beneficiile și riscurile sale de neocolit. Perspectiva unei schimbări de regim a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fie reviste, dar tot așa și banale produse de masă, ca brânzeturile franțuzești, ciocolatele elvețiene, cutiile de bere de oriunde, cariocile pentru copii etc. -, toate acestea structurau un ritual aproape voluptuos care apropia și suda realitatea interpersonalității. Ludicul academic traversa oralitatea. Odată, un coleg m-a anunțat, cu un aer voios, că a cunoscut o casieriță la o alimentară care putea să-i facă rost de carne. Desigur că această veste m-a încântat. Urma să vorbim. După câteva zile îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dacă cineva avusese norocul să vadă un film la care tânjeam cu toții, trebuia neapărat să-l povestească. Producția orală, conversația cu tot ce are ea, exercițiul verbalizării depășeau cu mult producția scrisă. Pe bună dreptate, Andrei Pleșu considera că „euforia oralității explică, în opinia lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan, ele erau spațiul cenzurii; oralitatea însemna libertate, creativitate, neconvenționalism, spontaneitate și, mai presus de toate, emoție. și, cu toate că funcționa suspiciunea, în cârciumi vedeai oameni absorbiți de conversații, degustând cu satisfacție imperfecțiunile răului, avantajele arbitrarului, limitele factorului uman, având adesea în centru un extrovert vesel care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
văitau puțin, afectat, apoi aplicau strategia double bind („Vaai, doamnă, ce rău am ajuns... Da’ să știți că nu Tovarășul e de vină. El nu știe, săracul, cățeii ăștia din jur îi ascund...”). Coada era mediul conducător de zvonuri, propice oralității. Prospera aici un folclor special, parte spontan, parte pus în undă de „laboranții” secu. „Băieții” testau psihologia colectivă (pe care o cunoșteau) și mai dădeau drumul la supapele defulatorii, spuneau (ei primii!) bancuri politice, etalau nemulțumiri, vorbeau de „Europa Liberă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
secțiune se încheagă mai ales din evocări ocazionale. Mai interesante sunt intervențiile din cel de-al treilea grupaj, reprezentând răspunsuri la unele afirmații conjuncturale, ceea ce nu îndreptățește seriozitatea cu care sunt combătute de autor. Spiritul disputei transmite comentariului o anume oralitate, absentă în studiile mai dezvoltate. Și în unele, și în altele răzbat modalități de tratare eseistică. Sumarul volumului al doilea evidențiază aceleași structuri și metode de analiză, îmbogățind ilustrările de mai înainte. L. a completat interesul pentru „valorile franceze” prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar, de îndată ce sunt privite în intercondiționarea lor reciprocă, sincretică. Personalitatea lui Stan Pătraș stă în puterea sa de plasticizare, în exigența cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de mișcare, oralitatea și culoarea limbajului compun nu numai o imagine a închisorii ca „lume”, cu atmosfera ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a amestecului uman, a versatilității și a travestirii menite să înșele pe naivi etc. Accente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
culturală românească este o formă instituțională târzie, ce reliefează trăsături În consecință centralizante, discriminatorii și exclusiviste puternice, militând pentru afirmarea unui ideal de unitate culturală modernă. Unitatea culturală românească premodernă conferită de limbă și credința religioasă, de o cultură a oralității mai ales, În comparație cu una scripturală, a fost preluată de statalitate, de unde accentul uneori exclusiv pragmatic dat de acest factor asupra centralizării culturale Înțelese ca „unitate”. Altfel spus, confuzia uneori voită care se face Între unitate și centralizare culturală a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Platonismul și stoicismul, revendicate uneori de Părinții Bisericii ca înțelepciuni propedeutice, pregătitoare, pentru creștinism, beneficiază de un avantaj asupra concepțiilor realmente ostile idealului ascetic catolic. Și apoi, cartea antică servește ca exercițiu mnemotehnic accesoriu, într-o epocă în care primează oralitatea și transmiterea verbală. Discursul evanescent, neconsemnat de scribi ori de copiști, este pierdut pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat și cu învățăturile orale ale lui Platon probabil foarte diferite de cele din textele care ne-au rămas. Obstacol al oralității
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]