1,275 matches
-
spectaculoase, prin doza de irealitate și mister dublate de anatomia spațiului carceral. „Ultimul mohican” al rezistenței bucovinene, Gavril Vatamaniuc, este și autorul Ultimului partizan, scris împreună cu E. Ianuș și I. Prelepcean. E încântător felul cum personajele lui cresc din aceste oralități condimentate. Sunt create instantaneu scenarii dramatice, în care se țes schimbări de macaz ideologic, căderi, trădări și povești de dragoste. Nu lipsesc - și sunt redate întotdeauna aproape carnal - celebrele închisori comuniste - Aiud, Gherla, Văcărești, Jilava; sunt enumerate metode de tortură
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
constituiau un "spectacol". Poate. Numai că recitite, reduse la stadiul de text, rupte de fascinanta personalitate a vorbitorului, ele își păstrează vioiciunea spirituală. Este adevărat că ceea ce îl definește pe Nae Ionescu cu adevărat este stilul socratic, ca ipoteză a oralității, fiind precedat de Titu Maiorescu și continuat de Constantin Noica și Petre Țuțea. Concepând filosofia ca filosofare, spre a dobândi un echilibru spiritual cu lumea și cu sine, acest "Socrate al românilor" a refuzat să-si tipărească lucrările (elevii săi
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
și a firii omului; îl interesa scrisul ca gest și atitudine (10). Și legat de acest aspect al activității sale, putem remarca un fapt interesant: există multe probleme tehnice legate de tipărirea cursurilor profesorului, care, în majoritate au fost stenografiate; oralitatea, care i-a făcut farmecul la catedră, devine un handicap în momentul publicării cursurilor (11). Despre Nae Ionescu - ziaristul Stilul lui Nae Ionescu era direct și ținea de oralitate. Cursurile sale erau mult mai impresionante vorbite, decât scrise. Știa să
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
legate de tipărirea cursurilor profesorului, care, în majoritate au fost stenografiate; oralitatea, care i-a făcut farmecul la catedră, devine un handicap în momentul publicării cursurilor (11). Despre Nae Ionescu - ziaristul Stilul lui Nae Ionescu era direct și ținea de oralitate. Cursurile sale erau mult mai impresionante vorbite, decât scrise. Știa să electrizeze audiența (foarte numeroasă de altfel). Știa însă la fel de bine să faca acest lucru și în scris, în limbajul vioi și incisiv al ziaristului. Era recunoscut pentru originalitate și
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
paginile următoare vom observa și constata că „Scriind, și-a pierdut legenda”, spunea Constantin Noica despre Petre Țuțea, pe la începutul anilor 60. Asta înseamnă faptul că Petre Țuțea ar fi trebuit să rămână în legenda sa, aceea de exponent al oralității, unul din cei mai mari ai secolului. Dar Petre Țuțea nu și-a dorit el oare, prea multă vreme poate ca Socrate, cu care a fost des asemuit, această legendă? A scrie înseamnă a domoli gândul, a-l confisca în
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
care nu întotdeauna le va șterge vântul cel bun, dar câte altele rămân în afara literei și a cuvântului? Gândul potolit și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei, însă nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea este însă vie, este comunicare ce duce la cuminecare (împărtășire din cuvânt) și comuniune și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază. Petre Țuțea: o personalitate complexă la care până și flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și la anticul din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu și-a îngăduit să scrie până la moarte pentru că-l avea urmaș pe Platon. Exponent, și el de geniu al oralității, Petre Țuțea a pierdut în cele din urmă pariul cu legenda: la bătrânețe a început să scrie. Temnița comunistă unde a avut revelația religiosului, mai exact a incarnației lui Iisus Hristos sub suferință l-au determinat să nu lase la
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare - colocvialitatea ironică, folosind semnele de punctuație nefirești și o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demențializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
celulă, poate să aibă o valoare literară, ea are totuși o semnificație individuală și documentară. Plonjând în eul lor intim, oamenii și-au făurit arme, ori biete cârje, spre a-și obloji rănile (și ale celor din jur). O anumită oralitate era inevitabilă, după cum inevitabilă era și rima - aproximativă de multe ori - canoanele ei fiind impuse de condițiile memorizării” (pp. 237-238). Toate relele se întâlnesc în temniță ca într-un bâlci; dacă ar fi fost vorba doar despre un exercițiu de
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
treilea volum de poeme - „Schimbarea la pană” (2002), care marchează, într-adevăr, o „schimbare” sensibilă de paradigmă stilistică, poetul făcând în mod frecvent apel, la elemente proprii esteticii „minimaliste” a poeziei postmoderniste, la un registru ușor parodic, de o studiată oralitate și un voit prozaism, discursul poetic fiind, nu de puține ori, potențat de accente umoristice și satirice rafinate, cu forță expresivă, ce amintesc, în multe privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism și violența pamfletară, contestatară
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
al poeziei postmoderniste o probează însuși titlul noului său volum, cel de al patrulea, cu titlul surprinzător, șocant, „Zgubilitica rostire”, adică rostirea poetică, față de care adoptă, asemenea poeților noștri „optzeciști”, o atitudine desacralizantă, „minimalistă”, de lejeră, ironică, amuza(n)tă oralitate/ colocvialitate. Pentru eul liric tot mai pregnant conturat, de la un volum la altul, perioada de continuare a studiilor într-o țară nordică, Suedia, are valoare de veritabilă provocare existențială, nebănuit de propice actului de creație, fapt materializat într-un ciclu
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
primul a meditat cu mult umor: „Pe moment, eu, care mă cred genial, eram gata să mă supăr pentru afirmația făcută ... Pe urmă, gândindu-mă mai bine, m-am simțit onorat!“ Această mărturie, care vine din partea unui geniu românesc al oralității demonstrează, incontestabil, darul oratoric al Părintelui Galeriu. Părintele Constantin Galeriu era nu era niciodată egoist sau arogant ci totdeauna cu generozitate și mărinimie de suflet, fiind uimitor prin discreția lui, prin modul cald și deschis cu care primea pe oricine
PARINTELE CONSTANTIN GALERIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366865_a_368194]
-
franceze, mai ales “.Autorul acestui studiu abordează cu obiectivitate pozițiile unor comentatori ca Tudor Vianu, G.Călinescu, care comentează limbajul prozei lui Gib.I.Mihăescu, dar aduce și aprecieri originale privind fonetismele cu specific local, și expresiile “și locuțiunile caracteristice oralității stilistice“ de autorul romanului“ Brațul Andromedei“. Amintind în acest sens, aprecierile favorabile ale lui G.Călinescu din 1941:” S-ar putea spune că romanul, în întregime, este poetic, abuzând oarecum de cuvinte, dar, oricum, în ciuda unei capacități verbale destul de reduse
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
perechii edenice, în fața eroului liric, participant la ceremonialul „eternizării de-o clipă“ dinspre principiul energetic „vir“ / Yang („materia tânără și perfectă“), desigur, în tiparele „clasice“ ale catrenului armonizat în trohei, în rime-ecou („monorimă“ reverberantă), în măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești: Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Hai, galop!! .(1) Realitatea sucește irealul și dă fața schimonosită a unei societăți repetabile, în istoria fiindă a entității-om, dar într-o etapă de robotizare mistificată a existenței. Expresiile vulg nu dau cu nimic sensul teoretic al literaturii de oralitate, de exprimare a intervievatului, ci o excitație profundă a senzațiilor tipului nou de om. Literatul cunoaște acest fapt și își transformă creația în hrană pentru cei obsedați de frământări sodomice, masochiste etc. Nu romancierul este devină de ceea ce scrie, pentru că
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
2011 Toate Articolele Autorului De Ana Vieriu „Scriind, și-a pierdut legenda”, spunea C. Noica despre Petre Țuțea, pe la începutul anilor 60. Asta înseamnă faptul că Petre Țuțea ar fi trebuit să rămână în legenda sa, aceea de exponent al oralității, unul din cei mai mari ai secolului. Dar Petre Țuțea nu și-a dorit el oare, prea multă vreme poate ca Socrate, cu care a fost des asemuit, această legendă? A scrie înseamnă a domoli gândul, a-l confisca în
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
care nu întotdeauna le va șterge vântul cel bun, dar câte altele rămân în afara literei și a cuvântului? Gândul potolit și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei, dar nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea e însă vie, e comunicare și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază. Petre Țuțea: o personalitate complexă la care până și flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și la anticul din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și la anticul din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu și-a îngăduit să scrie până la moarte pentru că-l avea urmaș pe Platon. Exponent, și el de geniu al oralității, P.Țuțea a pierdut în cele din urmă pariul cu legenda: la bătrânețe a început să scrie. Temnița comunistă unde a avut revelația religiosului, mai exact a încarnației lui Hristos sub suferință l-au determinat să nu lase la o
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
de plai” ce este Bucovina. Ni se oferă o imagine de ansamblu a acestei părți a României, sub aspecte variate, imagine prezentată într-un stil personal, inconfundabil, iar cititorul este mereu surprins printr-o adresare directă (să-i spunem chiar oralitate!), prin care autorul creează o relație specială cu acesta. De asemenea, coordonate esențiale ale scrierii sunt credința (”care nu presupune unități ori instrumente de măsură”, ci trăire interioară intensă), dar și patriotismul (al autorului, care se apleacă aproape cu sfințenie
DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364971_a_366300]
-
dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil. Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și limbajul adecvate. Găsim la el violențe lexicale, formule argotice, cuvinte mustoase, uneori deșănțate. Versul liber, fără încorsetări, de o oralitate spontană, ne dă un aer de autenticitate. Bibliografie: George Călinescu- Istoria literaturii române Dumitru Micu-Opera lui tudor Arghezi Șerban Cioculescu-Argheziana, 1985, Editura E.minescu Referință Bibliografică: ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
temă preponderentă, el abordând subiecte foarte diverse, pe care poezia le poate asimila, ferindu-se în felul acesta de jurnalism și didacticism. Având sentimentul naturii, trece ca un voievod prin universul ancestral al satului, ferindu-se de discursul prozaic, de oralitatea țărănească și de tentația fabulosului: „Satul se plimbă prin veșnicie resemnat/ de atâta neînsemnare-n cuvinte,/ își înveșmântă nopțile cu simboluri/ păstrate ca întâmplări de poveste.” (Seara copilăriei). Respiră atmosfera viciată a urbei departe de a fi un poet citadin: „O să
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 401 din 05 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Liviu Ioan Stoiciu - poet al prezentului liric Caracterizate prin oralități ingenioase și deriziuni ale verbozității, cum ar spune Radu G. Țeposu, volumele de versuri, nouă la număr, ale lui Liviu Ioan Stoiciu, aduce în plus în lirica românească, spre deosebire de Sorescu, ambiguitatea dintre expresia "realistă" a discursului poetic și aceea "fictivă
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
cristalizat doar după ce Cornu s-a hotărât să publice scrisorile trimise ei de Marin Preda între anii 1954 și 1958. Acum începe translația decisivă de la „cartea vorbită", din convorbirile amicale, spre statutul scriptic al cărții, care păstrează ceva din însemnele oralității. Ceea ce îl seduce pe cel ce a provocat confesiunile sunt dezvăluirile fostei soții a prozatorului despre un Preda sfios și îndrăgostit, stimulat prin iubire să-și publice capodopera Moromeții, imagine care constituie punctul de pornire spre un excelent portret interior
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
și expresiile populare: candid, cofetărie, sonfeti, funest, undă revolută, vervă, etc. Influența populară pe care am constatat-o în mai toate sectoarele limbii poetice a lui Beniuc este vizibilă și în stil. Multe din poeziile sale au un character de oralitate. În poezia lui Beniuc, deși el efirmă la început că are o mare încredere în forțele proprii și detestă exemplele, întâlnim totuși și alte influențe, la început vizibile, mai apoi assimilate creator. Ce mai puternică este a lui Eminescu, apoi
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
am păcălit în exces; / Ne plângem dorul din urmă, / Comemorând azi un deces! // Se tânguie valu-nspumat / La poale de Ararat, / Pierdutul cu vârful în nor, / Vieții eșec, spectator”. Omul își atinge reala valoare numai răspunzând vocației sale. ADELAIDA CRISTESCU ISELIN. Oralitate. Surpriză și surprindere. Teribilism moderat și aproape grav. „Eu - nu sunt ultima ta dragoste, / sunt prima și cea mai sinceră, / pentru că sunt ireal de adevărată, / așa, fără nume și viață reală, / sunt mai concretă decât oricine pe lume, / sunt fata
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]