702 matches
-
poemul lui Desnos, care prezintă numeroase similitudini cu actul ilocuționar specific blestemelor ritualice. Într-adevăr, în acest extraordinar ritual de limbaj, blestemul nu trebuie nicidecum privit ca fiind destinat unei anumite persoane, ci devine un joc pur verbal, o șarjă oratorică ruptă de raportul aici-acum al coenunțiatorilor. În plan local, propozițiile enunțate pot fi sau nu asumate de către locutor. Această asumare a enunțurilor trebuie considerată ca fiind în raport cu actul de construire a "lumilor posibile" (spațiile semantice, "universul de credințe" sau "spațiile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pentru că ea este, înainte de toate, reglată la un nivel superior de genurile discursului. Se întâmplă frecvent ca genurile să determine planurile de texte fixe: structura sonetului, cea a comediei clasice în trei acte și a tragediei în cinci acte, dispositio oratorică (exordiul, narațiunea, confirmarea, perorația), planul dialectic al dizertației (introducerea, teza, antiteza, sinteza, concluzia). Rețetele de bucătărie, planurile pentru traseele de escaladă și expediții urmează modele aproape identice și am putea spune același lucru și despre prezentările de film din programele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
consacrată genurilor narative în care va trebui să precizăm modurile specifice de gestionare a prototipului secvenței narative. Vom analiza, în capitolul 7, un singur exemplu despre monologul narativ teatral. Reamintesc că tradiția retorică insistă asupra diferitelor "specii de narațiune": narațiunile oratorice, istorice, dramatice (sau poetice), familiare sau alegorice. Aceasta ia în considerare modurile de inserție a povestirii în ansambluri discursive la fel de diferite precum o piesă de teatru, o pledoarie sau o lucrare istorică. Genul narativ este considerat astfel drept o categorie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atunci când prezentarea obiectului este atât de convingătoare, de plină de energie, încât din stil rezultă o imagine, un tablou". Chiar ideea lui Marmontel: "Dacă descrierea nu aduce obiectul în față, chiar sub ochii noștri, aceasta nu este nici poetică, nici oratorică; înșiși istoricii precum Titus-Livius și Tacitus au reușit să zugrăvească tablouri vii" (1787 , T.2). În Art d'écrire enseigné en vingt leçons (1896), Antoine Albalat este primul care se ridică împotriva exceselor unor astfel de clasificări: Cunoașterea etopeei, prozopopeii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că numărul procedeelor, redus și destul de strict, este relevant pentru o ordonare specifică: nu în sensul unei liniarități și a unei ierarhii, verticale într-o oarecare măsură, ci similară cu ordonarea specifică dicționarului: "Modelul (îndepărtat) al descrierii nu este discursul oratoric (nu se "zugrăvește" nimic), ci un fel de artefact lexicografic" (Barthes, 1973: 45). Schema prototipică a secvenței descriptive Pentru a se trece de la acest repertoriu de operații la o anumită descriere, putem prelua modelul organizării liniare globale a unui PLAN
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să comunice publicului emoții, în special teama și mila" (Kibedi Varga 1988: 86). Pentru a putea repera relațiile complexe ale discursului epidictic, judiciar și deliberativ, în încheiere vom analiza, foarte pe scurt, trei texte: 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen Revin asupra celor două celebre monologuri narative din operele lui Corneille (povestirea luptei dintre Cidul și mauri) și Racine (povestea lui Teramen despre moartea lui Hippolyte) care cunosc o puternică influență a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen Revin asupra celor două celebre monologuri narative din operele lui Corneille (povestirea luptei dintre Cidul și mauri) și Racine (povestea lui Teramen despre moartea lui Hippolyte) care cunosc o puternică influență a artei oratorice: genul judiciar, în primul caz, și epidictic, specific adunărilor comemorative, în al doilea. Cidul IV, 3: Povestea luptei contra maurilor Modul de inserare al acestei povestiri este interesant în măsura în care narațiunea este cerută direct de către personajul superior ierarhic. Regele rezumă și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
construiește în funcție de locuri și de personaje. O dată cu ekphrasis apare probabil în secolul II al erei noastre o nouă unitate textuală, secvența, unitate superioară perioadei. Descrierea deține, în afară de valoarea sa de ekphrasis, o dimensiune referențială (portret sau peisaj). Părăsind domeniul discursului oratoric în favoarea celui poetic, descriptio se integrează, într-un mod mai mult sau mai puțin fericit, în narațiune. Această idee de apartenență a secvenței descriptive la domeniile retoricii și ale poeticii apare de exemplu la Marmontel (1787, Eléments de littérature, vol
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu se limitează la a caracteriza obiectul său; ea ne prezintă tabloul acestuia în cele mai interesante detalii ale lui și în culorile cele mai vii. Dacă Descrierea nu ne pune sub ochi obiectul său, atunci ea nu este nici oratorică și nici poetică: istorici iluștri, precum Titus Livius și Tacitus, au făcut din ea tablouri vii. Însă discursul poetic și cel oratoric nu se pretează în egală măsură acestui ideal de creare a "tabloului". După Marmontel, poetul dispune de mai
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
culorile cele mai vii. Dacă Descrierea nu ne pune sub ochi obiectul său, atunci ea nu este nici oratorică și nici poetică: istorici iluștri, precum Titus Livius și Tacitus, au făcut din ea tablouri vii. Însă discursul poetic și cel oratoric nu se pretează în egală măsură acestui ideal de creare a "tabloului". După Marmontel, poetul dispune de mai multă libertate decît oratorul, obligat să fie mai sobru: "Regula acestuia este ca nu numai Descrierea să fie un procedeu care să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu numai Descrierea să fie un procedeu care să conducă la cauza sa, ci ca fiecare trăsătură pe care o folosește să servească la sublinierea rolului acestui procedeu" (p. 457). Denotînd fragmentul de elocință, el adaugă: Tot ceea ce în Descrierea oratorică nu prezintă interes decît pentru imaginație, este superfluu și vicios" (id.). În același spirit, dar cu un secol mai devreme, în 1690, în cel de-al treilea dialog al Paralelei dintre Antici și Moderni (Parallèle des Anciens et des Modernes
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un singur cuvînt (numele propriu "Castelul de Chambord") este, în fapt, ceea ce definește sistemul descriptiv. Tot despre acest "sistem descriptiv", într-o notă a lui R. Barthes din Plăcerea textului, se avansează ideea: Modelul (îndepărtat) al descrierii nu este discursul oratoric (unde nu "se zugrăvește" absolut nimic), ci un fel de artefact lexicografic*. Mergînd în același sens, M. Riffaterre (1979, p. 51) reformulează în acești termeni: "Sistemul descriptiv, în forma lui cea mai simplă, se aseamănă cu o definiție din dicționar
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
profesorul agreat asociindu-se în general și materia școlară agreată; detensionarea atmosferei de maximă concentrare printro glumă, evocarea unei situații plăcute, după care se revine la concentrarea necesară învățării; utilizarea gesticii adecvate, sublinierea unor aspecte, folosirea scurtei pauze de efect oratoric, intercalarea unor întrebări pentru asigurarea feedback-ului și pentru a menține interesul asupra subiectului învățării. În proiectarea și derularea procesului didactic, se va Ține seama că elevii își pot menține concentrată atenția pe un subiect dat circa 15 20 minute
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
Trezindu-se, fratele de care vorbim nu a mai simțit tentația setei și s-a simțit întremat și mângâiat în suflet și în trup. 36. În acea perioadă, a venit și fratele Rudolf de Rochester, cel care, datorită talentului său oratoric, va deveni prietenul regelui Angliei. Modul în care a sfârșit demonstrează cât de periculoasă este pentru suflet prietenia cu această lume, iar a fi onorați de favorurile celor puternici și a locui mereu la curtea principilor sunt lucruri contrare cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a sa, votul îl desemnă ca mitropolit și cu toate că protestă și voi să plece în orășelul său, fu reținut în această slujbă aproape cu sila. De-abia după câteva luni se putu întoarce iarăși în cortul său, în Nyssa. Talentul oratoric și știința teologică ale Sfântului Grigorie au fost apreciate superlativ la Sinodul II Ecumenic (381) unde el a fost proclamat stâlp al Ortodoxiei. La Sinodul II ecumenic din 381 (Constantinopol), Sfântul Grigorie participă ca unul din teologii de mare autoritate
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
special ca să ceară această favoare: Cotta Maximus e un tânăr impregnat de gusturile poetului (iuvenis studiorum plene meorum). Oare chiar gusturile ovidiene îl readuc pe poet în mintea lui Cotta? De această dată este vorba de activitatea poetică și nu oratorică a destinatarului, dar oricum recunoașterea că și Cotta Maximus este cu adevărat plenus studiorum meorum (care aparțin lui Ovidiu), este cât se poate de semnificativă pentru formarea spirituală a acestui mic vlăstar al familiei independente și libere Messalla Corvinus. Poetul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din Viață dublă), pentru a supune judecății unui tribunal instituit ad hoc tălmăcirea "faptelor exacte" ce au condus la sinuciderea franțuzoaicei. Dezbaterea capătă anvergura unui adevărat colocviu despre amor, în care se confruntă opinii diferite, contradictorii, formulate într-un registru oratoric variat, cu acuzatori și martori ai apărării, ca la veritabilele procese judiciare. Cea mai autorizată "voce" aparține lui Alexis Diomo "brun și delicat odinioară ca un tânăr cocon fanariot din stampe, cu nasul arcuit, cu părul negru ca pana corbului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iubeam pătimaș și petreceam lungile nopți în dueluri interesante, cu dese lovituri sub centură, fiecare încercậnd să fie mai agil decật celălalt. Îmi povestea odată despre Călinescu, despre menajera acestuia care îi era și iubită, despre cursurile universitare, despre talentul oratoric, despre împrejurările în care îl cunoscuse el și,... observase brusc că rămăsese fără țigări. M-a rugat politicos să-i cumpăr un pachet de țigări de la un restaurant din apropiere. Nu știu de ce, dar m-am simțit ofensată; din politețe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
observații și a da recomandări metodologice pentru executarea corectă a acestuia; abilitățile didactice includ capacitatea de a capta și gestiona atenția executanților și capacitatea de a prezice influențele profesional pedagogice asupra executanților grupei, capacitatea lor și potențialul de dezvoltare. abilitățile oratorice sunt necesare instructorului pentru a pune În aplicare În primul rând funcțiile educaționale și de dezvoltare. În acest scop, specialistul trebuie să dețină cunoștințe, cultură și capacitate de exprimare. abilitățile de a convinge sunt determinate de cunoașterea de către profesor a
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
de campanie, ca o formă complementară de comunicare. Pentru obținerea punctajului care să-l detașeze față de contracandidați, fiecare competitor trebuie să beneficieze de o anumită strategie, de capacitatea de a corobora tematica de campanie cu problemele cetățenilor, să aibă talent oratoric și charisma necesară mobilizării electoratului la urne în ziua alegerilor. Spațiul online la care a aderat, trebuie să-l valorifice în relația sa cu electoratul printr-o comunicare directă, iar strategia online și cea clasică trebuie să fie îmbinate, întrucat
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă atașată conceptului de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
corespondentă, în varianta cea mai simplificată, oricărei situații de comunicare: emițător mesaj receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al dezbaterii relevă, mai întâi, deosebirile de natură principială dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea publică a punctului de vedere al polemistului și deci o victorie a imaginii sale de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care vrea să intre cu tot dinadinsul în literatură". Plecând de la teoretizarea lui Angenot, Cornel Munteanu semnalează, în pamfletul oratoric (autorul analizează, din această perspectivă, celebrul rechizitoriu al lui Caragiale: 1907. Din primăvară până în toamnă), prezența unei categorii de argumente denumite empirice, care "au rolul de a pune textul în contact cu cititorul". Aceste argumente, introduse prin conectori argumentativi de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ține câte un nasture de pardesiu; dar acest amănunt dă surâsului meu ironic o expresie de satiră crudă, așa că inconvenientul se prezintă ca un folos. Uneori buzele mele secretează o nimica toată de must și unele cuvinte ale darului meu oratoric apar ca florile de ghiocei cu o lacrimă în petale. E adevărat că în fond toată ființa mea se umezește la încheieturi și transpiră. Ca și cum aș purta în podul palmelor o limbă, mâna, când o dau, lasă un scuipat de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-un singur paragraf a noțiunii de apărare ("apăr", "mă apără", "nu-mi fac apărarea mea", "această apărare ne privește") combinată cu asertivitatea retorică prezentă prin cele mi importante figuri ale sale (hiperbatul, preteriția, protestarea de bună credință, acumularea, interogația oratorică, expresia hiperbolică)301, accentuează dimensiunea pragmatică a expunerii; secvențele argumentative propriu-zise, cele narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce noi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]