430 matches
-
În opinia muzicologului rus Mihail Aranovski, simfonia ca gen reprezintă o formă specifică a concepției asupra Omului (sau Ființei) și este încadrată în imaginea unei evoluții istorice pe care aceasta o suportă, trecând prin etapele successive dominate de genurile Misei, Oratoriului sau Operei și cu un ipotetic punct final între limitele concepției de Simfonie. Extrapolând spre viitor caracterele Misei ca gen purtător al concepției teocentrice asupra Omului, Aranovski emite o ipoteză asupra unui gen corespunzător ca imagine și funcții, însă într-
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
menție uneori în ale celor mai strigătoare realități dragostea și conștiința facturilor celor mai binevoitori chiar! Și cu aceasta, bineînțeles, dela sine se exclude cazul celorlalte opere ale mele: Soria (1911), Traian și Dochia (1921), Bellerophon (1924), david și Goliat (oratoriu, 1929), toate de o inalterabilă și perpetuă actualitate, ceeace n a împiedicat iureșul atîtora ce s-au demonstrat îndreptățiți a mi-o lua fără nici o jenă înainte! Și pentru că am ajuns aici, nu pot trece cu vederea faptul că un
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
muzicii medievale. Destinat exclusiv, în secolul al XlV-lea și al XV lea, serviciului liturgic, motetul va solicita, în secolul al XVI-lea și al XVII-lea, din ce în ce mai mult instrumentele, influențând mai ales în Italia genuri, precum messa -> ricercar, anthem -> oratoriu -> cantata, iar în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea un ultim și îndepărtat avatar cu Marele motet francez, după care va urma un iremediabil declin. Prin trăsăturile sale specifice, motetul va conduce ca gen aproape două secole (XIII-XV
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și limbă, evoluând în timpul secolelor XVI, XVII-lea și XVIII-lea de la trama politică la cea a monodiei acompaniate. La Händel ultimul mare compozitor de anthem, influența muzicii intrumentale italiene și ale coralului german va deschide calea epocii glorioase a oratoriului<footnote The Oxford Companion to Music, ed. Alison Latham, 48-50. footnote>. Genuri muzicale religioase 1. Coralul<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Coralul”, (București, Editura UNMB, Glissando, 2011), 60-92. footnote> este imnul congregațional din liturghia luterană. Caracteristicile formale și
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
având o muzică convențională sau de calitate inferioară, scrise de Andreas Hammerschmidt (16111675), Johann Rudolph Ahle (n. 1650) sau de Karl Wolfgang Briegel. Stilul german protestant se va impune mai ales în creația de Cantate și Pasiuni, genuri înrudite cu Oratoriul (ca structură și ca formație interpretativă), singura deosebire impunând-o natura textului (cu bază evanghelică în al doilea caz). Locul cantatei în liturghie era între citirea Evangheliei și Credo, înaintea predicii. Un alt tip de cantată dezvoltat în secolul al
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
texte biblice. Prin cantatele religioase ale lui Mendelssohn se poate spune că se continuă istoria genului de după Bach. 6. Pasiunea<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Pasiunea”, 140182. footnote> este un gen muzical insuficient definit, dar foarte apropiat de Oratoriu care se inspiră exclusiv din textele Evangheliilor după Matei, Marcu, Luca și Ioan și este caracterizat prin introducerea pateticului pentru a descrie evenimentele premergătoare crucificării lui Iisus Hristos, judecata, suferințele din ultimele ore ale vieții Sale, tragica moarte și înmormântarea
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Sacra. Pasiunea-cantată nu este clar definită, ea reprezentând o combinație meditativă a textului patimilor cu versuri selectate ce nu fac parte din narațiunea evanghelică. Formele care au supraviețuit cu succes pe fundalul schimbărilor religioase au fost compozițiile de Pasiune și Oratoriu care pentru mult timp au fost strâns legate una de alta. Pasiunea scripturală s-a intercalat cu elemente non scripturale, așa cum s-a întâmplat la J. S. Bach și a supraviețuit cu succes la Hamburg în lucrările lui G. Ph
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Neri (1515-1595). Având rădăcini în dramele liturgice medievale (Sacrae rappresentazioni) și cu denumirea preluată de la sala de meditații și rugăciunea bisericilor catolice; stilul și forma genului au cunoscut o evoluție și claritate precum și noua amploare atât vocală cât și instrumentală. Oratoriul apare de trei ori în creația lui J. S. Bach prin Oratoriul Înălțării (1734), care este o altă denumire a cantatei Lobet Gott în Seinen Reichen, narațiunea muzicală despre Înălțarea lui Iisus fiind atribuită Evanghelistului, Oratoriul de Paști (1736), singura
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
denumirea preluată de la sala de meditații și rugăciunea bisericilor catolice; stilul și forma genului au cunoscut o evoluție și claritate precum și noua amploare atât vocală cât și instrumentală. Oratoriul apare de trei ori în creația lui J. S. Bach prin Oratoriul Înălțării (1734), care este o altă denumire a cantatei Lobet Gott în Seinen Reichen, narațiunea muzicală despre Înălțarea lui Iisus fiind atribuită Evanghelistului, Oratoriul de Paști (1736), singura creație pentru liturghie în care textul este prezentat sub forma unui dialog
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
vocală cât și instrumentală. Oratoriul apare de trei ori în creația lui J. S. Bach prin Oratoriul Înălțării (1734), care este o altă denumire a cantatei Lobet Gott în Seinen Reichen, narațiunea muzicală despre Înălțarea lui Iisus fiind atribuită Evanghelistului, Oratoriul de Paști (1736), singura creație pentru liturghie în care textul este prezentat sub forma unui dialog ritmat și Oratoriul de Crăciun (1734), cel mai cunoscut și cântat. Pasiunea reprezintă în creația lui J. S. Bach suma întregii sale experiențe artistice
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
care este o altă denumire a cantatei Lobet Gott în Seinen Reichen, narațiunea muzicală despre Înălțarea lui Iisus fiind atribuită Evanghelistului, Oratoriul de Paști (1736), singura creație pentru liturghie în care textul este prezentat sub forma unui dialog ritmat și Oratoriul de Crăciun (1734), cel mai cunoscut și cântat. Pasiunea reprezintă în creația lui J. S. Bach suma întregii sale experiențe artistice, ilustrând toată măsura talentului său. În secolul al XVIII-lea s-au pus bazele diferitelor tipuri de Pasiuni. Vechiul
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
diferitelor tipuri de Pasiuni. Vechiul tip, fără instrumente muzicale, dar înfrumusețat cu imnuri a fost ignorat de majoritatea compozitorilor. Al doilea tip, Pasiunea-oratorică, era cu mult mai artistică și legată de textul evanghelic. Al treilea tip de Pasiune era un Oratoriu propriu-zis, scris în stil operistic și care avea text complementar (libret) la cel biblic. În fine al patrulea tip de Pasiune, a fost o Meditație lirică a patimilor, fără dialoguri directe. Singura deosebire, între diferitele feluri de Pasiuni în funcție de terminologia
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
un semn că literatura muzicală a secolului trecut - marea literatură a secolului XX - poate fi atacată cu mai mult curaj. Și în Studioul de Concerte Radio a fost preferată formula concertului dedicat unui singur autor. Sub conducerea dirijorului Horia Andreescu, oratoriul "Mesia" de Georg Friedrich Haendel, marele oratoriu baroc al muzicii engleze de mijloc de secol XVIII, a fost realizat cu concursul Corului Academic, al Orchestrei de Cameră, al unui excelent cvartet vocal, soliști invitați, soprana Teodora Gheorghiu, mezzo-soprana Mihaela Ișpan
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
trecut - marea literatură a secolului XX - poate fi atacată cu mai mult curaj. Și în Studioul de Concerte Radio a fost preferată formula concertului dedicat unui singur autor. Sub conducerea dirijorului Horia Andreescu, oratoriul "Mesia" de Georg Friedrich Haendel, marele oratoriu baroc al muzicii engleze de mijloc de secol XVIII, a fost realizat cu concursul Corului Academic, al Orchestrei de Cameră, al unui excelent cvartet vocal, soliști invitați, soprana Teodora Gheorghiu, mezzo-soprana Mihaela Ișpan, tenorul Tiberius Simu, basul Dan-Cristian Hordea, cu
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
la 20 ianuarie 1943, într-o seară de operă, conducând Bețivanul pedepsit de Gluck, iar în același an la 16 martie, Quintetul din primul act al Flautului fermecat. Câteva zile mai devreme, la 13 martie, împărțise cu alți elevi dirijatul oratoriului Anotimpurile de Haydn, lui Celibidache revenindu-i Toamna. Celibidache mai apare la pupitrul orchestrei Conservatorului într-un concert coral, la 13 iulie 1943, dirijând piese de Bach, primul cor al Cantatei No. 110 și Suita pentru orchestră No. 4 în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
să le cânte victimelor evrei, timp de patru zile, într-un așa-zis experiment „uman“. Paginile ce descriu acest „experiment“ și trăirile violonistului pus în fața realității holocaustului și a propriei răspunderi individuale sunt copleșitoare. Intense sunt și reflecțiile despre Bach, Oratoriul Patimilor după Matei și partitele și sonatele pentru vioară solo. Un extras din poezia lui Paul Celan încheie romanul, ce-mi amintește pe alocuri de scrierea unui Aharon Appelfeld. Poate o editură românească se va învrednici să-l traducă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
suplu și liber, capabil să cuprindă și să dea pregnanță plastică imaginilor variate, epice, dramatice, eroice sau lirice ale vieții. În afara celor 9 simfonii ale sale cele mai însemnate lucrări ale marelui compo zitor sunt: opera ,,Fidelio”, două Misse, un oratoriu, muzică de scenă, baletul ,,Făpturile lui Prometeu”, 11 uverturi simfonice, 11 lucrări concertante, dintre care cele mai impor tante sunt cele pentru pian și vioară solistă, 17 compoziții pentru cvartet de coarde, 3 cvintete de coarde, 4 trio-uri și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cult nu trebuie atinse de profani. Liliana îi mai aruncă o privire scurtă, șoptind un "scuză-mă!", apoi trece pe după măsuță și ia serviciul pentru cafea, părăsind încăperea. În urma ei, Mihai își face de lucru cu discurile de pe raft. Alege Oratoriul de Crăciun de Bach și vrea să-l pună pe suportul pick-up-ului. Descoperă însă că pe partea cealaltă a discului ascultat pînă acum, unde se află înregistrată Sonata lunii, cineva a făcut zgîrieturi adînci. Surprins, așază totul cum era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cămăruțele ei de la mansarda blocului Yanis. Toate femeile de excepție seamănă între ele, se trezește spunînd, spre surprinderea fetei de alături, dar și a doamnei din față, care se întoarce discret către el și-i șoptește: S-o auziți cîntînd oratoriul Florile!... Floriile, dragă, o corectează bărînul de alături, sau fragmente din Pontica, spune el către Mihai, dar soția lui îi duce degetul la buze, semn să păstreze tăcerea, că pianista s-a reașezat și reia partitura la cererea publicului. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că-l și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor. Sigur că mințeau, pui de țăran lascivi ce erau. Voiau să-mi dea de Înțeles că ea (dânsa, Marylena Cecilia mireasa și roaba lui Dumnezeu) era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu trompeta. Nu, don Tico m-a Învățat să cânt la trompetă, dar În fanfară cântam la genis”. „Ce-i acela, genis?” „Povești de copii. Acum hai să lucrăm”. Dar În timp ce lucram am văzut că-și arunca des ochii spre oratoriu. Am avut impresia că, pentru a-l putea privi, ne vorbea despre altceva. Când și când Întrerupea discuția: „Aici, mai jos, a fost una dintre cele mai furibunde canonade de la sfârșitul războiului. La *** se stabilise un fel de acord Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-a Învățat să sunați goarna?” „Don Tico. N-am aflat niciodată dacă era un supranume sau numele lui de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
audă respirația - pe de altă parte nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un marș care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]