3,552 matches
-
lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific legat de copacul nostru, comunicat de maică-mea, Sophie Linnaeus: Dacă sufli bobițele alea printr-un pai, poți scoate ochi cuiva, să-l lași orb pe viață (AȘA CĂ SĂ NU FACI NICIODATĂ UNA CA ASTA! NICI MĂCAR ÎN GLUMĂ! ȘI DACĂ ÎȚI FACE ȚIE CINEVA UNA CA ASTA, SĂ-MI SPUI IMEDIAT!). Cam ăsta e, mai mult sau mai puțin, genul de cunoștințe botanice din dotarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iasă un anume bilanț al cadavrelor. Țapul ispășitor pentru om a devenit pur și simplu alt om, ales absolut la întâmplare. Fiecare mort în atentate este un Iisus fără voie. „Ochi pentru ochi” ar duce la o lume întreagă de orbi, spunea Gandhi. Așa este, dar și obrazul celălalt, și transferul păcatelor duc la o lume la fel de crudă și nedreaptă până la absurd. Încerc să schițez umbra unei soluții: nu e neapărat necesar răspunsul cu aceeași monedă, dar fiecare trebuie să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am privit și noi, mult, mult, mult, până când am adormit și eu. Mama a zis mereu că am visat și zice și acum, când am chelie și nu mai am cinci ani, iar ea privește orice lună plină cu bucuria orbului care vede lumina. Se poate să fi visat, dar eu știu precis ce-am văzut. Miracolul A. c (compus din submiracolele a’, b’, c’, d’, e’, f’, g’ și h’, toate din Turnu-Severin, unde a fost repartizat după facultate tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cafea Într-un anume loc, Îmi vedeam reflexia În apa Întunecată - o priveliște nu tocmai plăcută la ora micului dejun. Și Norman era, la fel ca mine, un cititor Împătimit. BÎjbîia cu mîna pe birou după cană, ca un orb, o găsea, o apuca și o ducea la gură, fără ca măcar să-și ridice ochii de pe ziar. Aroma cafelei se Înălța spre tavan și rămînea agățată de el. Îndrăgeam acel miros, deși avea să mai treacă mult timp pînă cînd aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
altă pereche de pantaloni. Nu-i vorba de cupoane, nicidecum. Nu mai putem, Însă, căpăta materialul acela de la furnizori - nu, nu mai putem. (Privirea lui o Întîlni din nou pe aceea a lui Rowe și se plimbă, cu mîna unui orb, peste contururile feței sale). În ce mă privește, urmă domnul Ford, nu mai am nici o speranță. Absolut nici una. Și punînd la loc receptorul, făcu cîțiva pași pe lîngă tejghea. — Domnule Bridges, spuse el apucînd o pereche de foarfeci, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fie părtași la viața de huzur. Președintele l-a condamnat pe primar pentru faptul că se comportase «ca un senior medieval ... care i-a chemat pe săraci de ziua lui ca să le arunce niște firimituri», dar dacă nu era orb, Iliescu ar fi trebuit să știe că asemenea averi erau adunate și de alți demnitari PSD-iști în toată țara. În loc să comparăm România cu Polonia și Cehia, ar fi mai utilă comparația cu alte țări foste comuniste [...] ne gândim imediat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
scurt, ăștia au venit și sunt ținuți la putere cu voturile săracilor. Și ale celor mai săraci cu duhul. Moldova să trăiască! Și săracii ei, întru bunăstarea bogaților de partid și de stat. Un paradox al tranziției! Și al duminicii orbului! [...] 18.000 de familii (!) din județul Vaslui trăiesc în exclusivitate din ajutoare sociale.” Sunt admirabile declarațiile unei militante de frunte a vieții publice românești, poetă și președinte a Alianței Civice, d-na Ana Blandiana: „Astfel am refuzat, în ianuarie 1990
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
externă. Aici era și secretul supraviețuirii sale într-o atît de agitată și schimbătoare situație politică, Mihail era un tehnician, poate singurul în adevăratul sens al cuvîntului, un tehnician de care toată lumea politică avea nevoie. Fără el ar fi fost orbi și surzi pe jumătate. Mihail cu Serviciul său îi trăgea pe toți de mînecă să le spună pe ce lume se află, iar ei n-aveau decît să judece dacă le convine să țină cont de asta ori nu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ultima picătură într-un pahar plin, gata să se reverse. Nu avea încă nici o dovadă că "ținta" către care îl trimisese Mihai Mihail era chiar Basarab Cantacuzino, dar intuiția lui nu se putea să-l înșele foarte mult. Mersese în "orb", cum rar se întîmpla vreunui detectiv ori inspector al Serviciului, de obicei cazurile erau studiate în amănunțime, nimeni nu dorea să facă vreo gafă, avîn du-se în vedere "materialul sensibil" cu care se lucra, oameni politici, oameni cu bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obicei cazurile erau studiate în amănunțime, nimeni nu dorea să facă vreo gafă, avîn du-se în vedere "materialul sensibil" cu care se lucra, oameni politici, oameni cu bani mulți, oameni în spatele cărora se aflau forțe de temut, mersese în "orb", pornind de la neliniștea și flerul lui Mihail, dar se încredea înainte de toate în intuiția sa. O dată pus în situație, era imposibil să nu se descurce, să nu dea de un capăt. De asta și fusese trimis el și nu altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ascultați la mine!“ Nimeni nu‑l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce‑ți spun“. Câțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce‑ați văzut, sunteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s‑a inițiat În Egipt...“ „S‑a ținut de cuvânt“, zise Sofia. „Până număr la zece“, stărui Petru, neluând‑o În seamă, „trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea atâta dreptate, ca până și încercatul Miti Matái rămase mult timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă vasul spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sunt și copii! protesta Vahíne Tiaré. Nu putem să lăsăm bietele ființe să moară de sete. Se zăreau, într-adevăr, doi copii îmbrăcați în zdrențe, iar unul dintre ei avea și el părul deschis la culoare și ochii asemeni unui orb. Acest amănunt îl făcu să se hotărască pe Navigatorul-Căpitan, care făcu un semn către Tapú Tetuanúi și către Chimé din Farepíti. —Duceți-le apă și vedeți dacă sunt periculoși. Îi amenință cu degetul. Și să nu vă asumați nici un risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne izbește atât de repede și cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt. Era nouă seara. Lipsea de câteva ore. Se pierdu. Incapabilă să se adune, începu să se scuze copilărește, fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i răspunse. În ziua următoare au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndoiești de asta. În ce-l privește pe X, păi el e o țintă clară, mă, ca la poligon când ești pus să tragi într-o vacă mare din PFL, situată la doi metri distanță. O poate ochi și un orb. Nici nu-mi face plăcere să-l atac. Important este, mă, să tragi într-o țintă ascunsă, atunci mai ai și satisfacții. Mai deunăzi, ții minte, amicul nostru, poetul, ținea cu tot dinadinsul să ne facă să-l îngurgităm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe, gesturile pe care el le îngăduia. Înmărmurită, Carmina simți în ea o străfulgerare. Totul părea de-o limpezime extraordinară, piesă cu piesă, întreg angrenajul gândirii profesorului ședea la vedere îngrozitor de simplu, de-a dreptul insultător, descifrabil și pentru un orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri vorbele profesorului de sport, încărcate de amărăciunea propriei neputințe ori spusele binevoitoare, ironice, pline de tăgadă ale inginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminare bruscă, era copleșită, da, da, copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]