1,646 matches
-
Nicolae Balotă sau Mihai Zamfir - și aproape jumătate de secol până ca el să urce vertiginos spre vârful canonului. Revalorizarea de azi se datorează, cu siguranță, și modificării de sensibilitate a epocii. A fost nevoie să ne exersăm privirea pe Orbitorul cărtărescian și pe Exuviile Simonei Popescu pentru a putea percepe frontal, cu ochii larg deschiși, vizionarismul părintelui fondator. E adevărat, însă, că acestei intrări în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
printre nori. Draperii de fum se dădeau deoparte, zidurile de ceață se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperișuri de metal, cu suliți și scuturi ridicate în lumină. Nu era Brașovul. Era prea departe ca să fie Brașovul, era prea orbitor. Avalanșe de nori îl acopereau, aruncîndu-l încă o dată în negură, dar o clipă mai tîrziu răsărea în altă parte, ca o insulă călătoare”. „Nu, nu e o carte proastă”, notează Sebastian în jurnal, după ce o recitește în șpalturi. „Dar e
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frîntă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, întunecimile fioroase ale nopții înalte... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
ivit, în consonanțe privilegiate, așa ne-au prins, în parada lor irezistibilă, frumuseți care nu se pot uita vreodată. ... Să le fi răzbătut cu teama că le ratăm, cum ni se întîmpla pe cărările unor luxuriante povîrnișuri, într-un amurg orbitor înfășurînd Insulele Borromee, cînd izbucneau, din verdele saturat, pale de roșu ardent și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să le fi dat ocol
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de interviu este consacrată unei poete foarte zgârcite cu aparițiile ei publice, e vorba de Denisa Comănescu, care răspunde la întrebările adresate de Andra Rotaru. Într-un exercițiu critic, Ion Groșan descoperă „grandoarea unei viziuni”, citind romanul lui Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă. Caietul critic (din păcate, cam inegal) mai cuprinde recenzii semnate de Felix Nicolau, Radu Voinescu, Andrea Hedeș, Camelia Săpoiu, Adrian G. Romila, Adela Vlad, Ana Dobre, Liviu Comșia, Geo Vasile, Nicolae Coande. Grupaje de versuri publică Radu Nițescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
care deținutele se roagă în același timp pentru o paznică și procesul lui Pătrășcanu sunt cele mai izbutite fragmente din întreaga carte. Prima insistă pe o tensiune a interiorității comune, desăvârșite prin suferința revelată, cealaltă pe simulacrul istoriei, pe mistificarea orbitoare, ce nu poate fi notată decât prin sarcasm și ironie. Lena Constante scrie despre o lume fragmentată, mereu seismică, ce poate fi anulată prin refugiul în puterea cuvintelor încapsulate în memorie. În lupta „cu dușmanul cel mai perfid și mai
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
Buzura. Acest fapt nu a contat pentru Horia- Roman Patapievici: nici ca director al revistei Idei în dialog, unde mi-a oferit o rubrică și mi-a publicat cronici negative la autori traduși prin Institutul Cultural Român (Mircea Cărtărescu, cu Orbitor 3, este cel mai bun exemplu), nici ca președinte al ICR, ani buni. Niciodată nu mi-a obiectat că gândeam altfel pe un subiect. Ce diferență între Horia-Roman Patapievici și succesorul său la ICR! Și ce eleganță, a celui dintâi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
revista 22 (nr. 24), este neapărat de citit un excelent și amplu interviu acordat de Mircea Cărtărescu lui Dragoș Ghițulete, interviu în care scriitorul se confesează despre literatura sa și despre relația sa cu lumea. Privirea pe care autorul trilogiei „Orbitor” o îndreaptă asupra vremurilor și asupra celor din jur este foarte severă. Iată câteva dintre mărturisirile sale: „Mă consider deja un expatriat. Am fost eliminat din viața publică de la noi cu o brutalitate securistică și nu mi-a luat nimeni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
Rosetti, traduse de asemenea în franceză. Nu știm cine le-a făcut recenzenților recomandările. Constatăm absența a cel puțin două cărți traduse în franceză și care nu se află nici pe standul FNAC de la Salon, care ne găzduiește, ambele excepționale: Orbitor de Mircea Cărtărescu și Pe câmpia Armaghedonului de Marta Petreu. O privește pe aceasta din urmă, ea n-a primit la timp finanțare din partea ICR. Editorialul numărului din „Le Monde des Livres”, semnat, ca de obicei, de Jean Birnbaum, îl
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
paradoxal: „Cuvintele cresc în noapte ca o ciupercă de fum, poate unele vor fi fiind chiar mesajul, poate sub lamelele de cenuși ne evaporăm nebăgând de seamă, ne dezintegrăm fără urmă sau, dimpotrivă, ne concentrăm într-un punct de-o orbitoare incandescență”. Dacă Baudrillard preferă să ghideze teoria patafizică spre o sobrietate lucidă, patafizica în genere jonglează cu artificii parodice, tocmai pentru că povara simbolică e mult prea mare. De aici căderea în absurd, o soluție a depășirii stării de inutilitate a
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
epoca de aur, cu alte cuvinte, spre marea istorie, explodată ca o dinamită cu ceas în decembrie ’89. Despre Revoluție s-a scris mai puțin, însă prozatorul vâlcean are îndrăzneala de a ataca frontal subiectul. Departe de perspectiva alegoric-burlescă din Orbitor. Aripa dreaptă de Cărtărescu și aproape de tehnica reportajului colorat emoțional din Noaptea când cineva a murit pentru tine de Bogdan Suceavă, romanul desfășoară „filmul“ haosului revoluționar de pe străzile Bucureștiului, dar și fragmente ale „peliculei“ de culise, așezate sub semnul ipoteticului
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
Andreea Răsuceanu Mircea Cărtărescu, Travesti, București, Edit. Humanitas, 2013, 144 p. Travesti-ul cărtărescian conține, in nuce, multe dintre ideile și obsesiile auctoriale dezvoltate ulterior în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
dantele, cu nasturi sferici ca perlele“ e purtătoarea unui mesaj - „o hieroglifă“, o cheie pentru o „cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții“. Ultima sintagmă sintetizează perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
umane, a autorului care scrie de fapt cartea lumii, a Bucureștiului ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului“ - sunt toate obsesii reluate în romanele Orbitorului (și prezente, de altfel, și în pozele scurte). Dar cu Travesti, cititorul are privilegiul de a pătrunde (mai mult ca în oricare dintre cărțile sale) în mintea autorului, de a-i explora întortocherile nesfârșite ale imaginarului personal și de a
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
nici nu era măcar un gând. Era pur și simplu ceva neașteptat și ilogic, ceva nelalocul lui, o străfulgerare ce-i amintea de visul ciudat al colonelului, povestit cu câteva ceasuri înainte, în piața Primăriei. Fulgerător, cu o claritate mai orbitoare ca oricând își aminti momentul acela din vis în care, întins pe masa de operație, rănitul realizase brusc că medicul care îl opera era chiar el. Se minunase nițel, așa cum te poți minuna într-un vis, dar, mai mult decât
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
umbră. - Numele și prenumele..., i-am cerut pe un ton alb. - Găidan Clara, a răspuns ea, fără să-i tremure vocea, parcă nu-i era frică. Am tresărit: așadar avea același nume mic ca și fiica ei. Am îndreptat lampa orbitoare mai bine spre fața ei și am privit-o. Înainte să-i închidă, deranjată de fascicolul de lumină prea puternic, insuportabil, am apucat să-i văd ochii. Erau uimitori de frumoși, mari, stranii, din cauza unui defect pe care l-am
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
încordată pînă în vîrfurile degetelor; simțea că totul depindea de răspunsul meu - întreaga ei existență de commère. - Da!, am spus - puțin cam tare (oricum, triumfător). -"Atena a putut"! Am privit-o: spirala numelui său - acel blazon specular care ascundea, cu orbitoarele-i jocuri de oglinzi, ospățul Sfinxului - își întoarse fața cernită. Și nu era decît un carton, cu toată perspectiva aceea delirantă desenată stîngaci de mîna unei femei foarte, foarte bătrîne...
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
sau sînt plecați. Puteam fi sigur c-o să-l găsesc acolo. Intrăm în primul compartiment, mă întindeam pe burtă pe banca lucioasa și galbenă și-i spuneam ce-am mai făcut. Pe geamul spart se vedeau în grădina pătlăgelele mari, orbitoare, ne oglindeam în ele. Mirosea a păcură-ncinsă și-a pătrunjel copt; despre Cecina nu-i pomeneam însă. (va urma)
Adio, Robinson Crusoe (4) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15764_a_17089]
-
cu calapoadele lor mă potcoveau mă învățau să merg 7. și-ai ajuns la etajul nouă și auzi cum scîrție cerul unde ai rămas iubita mea și nu scotea o vorbă de acolo din paranteza unde adormise 8. un flash orbitoare e rana cîinelui care-mi restabilește echilibrul cuvintele înghit gîndurile cum mănînc eu acest pepene după amiaza la ora cinci într-o deplină cunoștință de cauză leneșe trec zilele autobuze galbene de la o stație la alta roțile se tocesc devin
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
luminos Demonul creației de cele mai multe ori ia chipul unui înger luminos creatorii știu asta dar preferă să tacă meditând cu degetul apăsat pe gură Demonul creației deține cheile de la toate intrările și ieșirile din templul unde așteaptă oferte pentru farmece orbitoare văzutele și nevăzutele muze creatorii știu asta dar preferă să mediteze îngropându-și fața în palme Eu de mult am renunțat să-i mai învăț pe nevăzători arta întunericului eu de mult am renunțat să le mai dezvălui văzătorilor secretele
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
Bardul se dorește transplantat ,la Lima într-un bar", la Ierusalim ori în Africa: Fiecare dintre noi are undeva o negresă, e așteptat./ Să tot merg la negresă/ din zorii tinereții mele am lăsat baltă casă și masă,/ iubita sub orbitorul cer al Ierusalimului/ și-am plecat la vînătoare în inima Africii" (Negresa). Reveria exotică virează înspre dulcele hazard suprarealist, înspre beatitudinea solară a libertății asociative căreia nimic nu-i stă în cale: Nu te poți bizui pe negresă, ea are
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
în regulă, și vor sfîrși curînd pe Strada Plantelor sau pe altă stradă. Ci dintre cei care trec drept sănătoși, amenință cu o longevitate periculoasă și care umplu revistele literare, ba mai nou cotidienele amatoare de scandal, cu fandacsiile lor orbitoare. Sînt sigur că, după nici 48 de ore, acești judecători de ocazie ar solicita Uniunii sau altei autorități ,să se scape" de creatorii pe care i-ar fi adoptat. De o mîță janghinoasă, luată de suflet, nu te înduri să
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
ulterioare înțelegeri de culise. Un singur efort dacă ar mai face autorul ?optzecist?, și anume acela de a comenta inclusiv fenomenul fotbalistic, neîndoielnic că succesul lui la mase ar crește exponențial, conservân- du-se apoi indiferent de evoluția sau involuția orbitoarelor proze devorate de o mână de inițiați. În articolul Va cădea Bucureștiul? din volumul de față, putem citi câteva fragmente edificatoare nu numai pentru convingerile liberale ale autorului, dar și pentru noua modulație, publicistică, a frazelor sale: ?Pe dom? Băsescu
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
acestui timpan colectiv stricat, prin care trec numai sunetele ascuțite, nu și cele grave. Ceea ce frapa la Tita Chiper era curiozitatea proaspătă, netrucată cu care își urmărea interlocutorul. Pariul ei secret, pe care volumul postum de interviuri, Într-o lumină orbitoare, îl dezvăluie, era să demonstreze că orice om are ceva de spus, cu condiția ca un altul să-l asculte cu adevărat. Nu există, din acest punct de vedere, diferențe între elite și mase, între filozof și șofer, între Vladimir
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Daniel Cristea-Enache Titlul volumului singular și postum al Titei Chiper, Într-o lumină orbitoare, este frumos, dar întrucâtva derutant. Fiindcă sugestia lui primă ori secundă este aceea de revelație, de moment al adevărului la care se ajunge ex abrupto, fulgerător, într-o incandescență a marilor trăiri. Or, dialogurile pe care le poartă Tita Chiper
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]