2,568 matches
-
A. Problema clasificării metodelor de Învățământtc "A. Problema clasificării metodelor de ÎnvĂȚĂmânt" 1. Modul de a pune problematc "1. Modul de a pune problema" Desigur, cu cât sporește mai mult gradul de diversificare a metodelor, cu atât mai necesară devine ordonarea și ierarhizarea acestora, integrarea lor În sisteme unitare, determinate după criterii riguros științifice. Așa Încât clasificarea metodelor devine o problemă de interes teoretic și de mare importanță practică, deoarece influențează alegerea și utilizarea lor adecvată situațiilor date. Am putea spune că
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a metodelor, despre care am amintit mai Înainte, care face ca o clasificare a metodelor să nu poată reproduce aidoma clasificarea scopurilor (obiectivelor) instrucționale. Unii autori, ca J. Piaget (1972), W. Okoñ (1974) și alții iau drept criteriu principal de ordonare, suportul purtător de informație sau mijlocul prin intermediul căruia elevii intră În posesia cunoștințelor, drept care vorbesc despre: - metode bazate pe cuvântul rostit și scris (tipărit), adică metode verbale și livrești, subîmpărțire și ele, de diverși alți autori (Guy Palmade, Pierre Goguelin
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În parcurgerea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, de unde: metode de analiză (analitice) și metode de sinteză (sintetice), metode globale și parțiale, metode empirice (inductive) și metode teoretice (deductive), metode de extrapolare și interpolare, metode genetice, comparative, analogice etc. Unei asemenea ordonări i se aduce Învinuirea că operațiile În jurul cărora se presupune că ar putea gravita o metodă sau alta, sunt operații care intervin, de fapt, În exercitarea obișnuită a diferitelor forme de activitate intelectuală; mai mult chiar, diverse metode pot fi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cunoașterii (Învățării)tc "B. Sistemul de metode structurat după sursele cunoașterii (ÎnvĂȚĂrii)" Conștienți de neajunsurile criteriului unic, precum și de limitele inevitabile oricărei clasificări, am considerat util să adoptăm un alt unghi de vedere În elaborarea unui sistem de analiză și ordonare a metodelor, pentru a putea ajunge la un sistem mai cuprinzător, mai coerent și mai operativ În ceea ce privește utilizarea adecvată a acestora după natura conținuturilor și sarcinilor concrete de Învățare. Pentru aceasta am considerat util să pornim de la ceea ce este specific
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
1976). Predarea a fost și va rămâne, susține J. Bruner, „considerabil facilitată de limbaj, care sfârșește prin a fi nu numai un mijloc de schimb, dar și instrumentul pe care cel care Învață Îl poate folosi el Însuși, ulterior, În ordonarea mediului” (1970, p. 16). Atâta timp cât educația rămâne o problemă de comunicare, ca orice act de comunicare ea va utiliza cuvântul, căci prezentarea unor realități are nevoie de propoziționalizare, de integrare conceptuală prin intermediul cuvântului. Se estimează că În expunerea profesorului elevii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
joacă acele procedee care sporesc forța de argumentație logică acomunicării; cu cât acestea se Întemeiază pe o cunoaștere și respectare atentă a legilor gândirii corecte, cu cât vor reuși să solicite efectiv anumite operații ale gândirii (analize, clasificări, opoziții, discriminări, ordonări, interpretări, sinteze etc.), să-i determine pe ascultători să examineze o idee, o ipoteză etc. și să pună În mișcare resursele lor afectiv-emoționale, cu cât profesorul va izbuti să cucerească simultan atât mintea, cât și inima acestora, cu atât mai
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
repere referențiale constituite deja ca un fond de cunoaștere sau ca o zestre culturală, un background cultural, cu care fiecare elev vine la școală; - investigație și sesizare a ideilor principale și a detaliilor semnificative care le Însoțesc și o anumită ordonare a ideilor; - anticipare a ceea ce va urma, a posibilelor efecte sau consecințe etc.; - punere În mișcare a operațiilor de gândire, de imaginație, Îndeosebi a operațiilor de analiză și sinteză, de asociație și emitere de ipoteze, dar și deprocesare a informațiilor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Înregistrează structuri, ansambluri organizate de cunoștințe sau constelații de amintiri. Ca urmare, cunoștințele, faptele se vor fixa cu atât mai ușor În memorie, cu cât ele se vor integra În astfel de construcții coerente, fapt care cere un efort de ordonare sau ierarhizare a cunoștințelor, a ideilor de reținut. Este de ținut seama și de faptul că memoria este multiformă, ceea ce presupune că cel care studiază va trebui să recurgă la asocierea diferitelor forme de memorie (vizuală, auditivă, motrică). De exemplu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
vorbi despre felurite tipuri de descoperire, adecvate unor vârste școlare diferite (G. Morine), ceea ce ar presupune elaborarea unor strategii diferențiate În mod corespunzător. Anumite proceduri de descoperire intuitivă, empirică, inductivă sau descriptivă, de observare, de tatonare, de strângerea datelor, de ordonare a acestora etc. ar putea fi aplicate Încă din școala primară, când elevii manifestă o gândire inductivă, În predarea Îndeosebi a cunoștințelor despre natură, a celor geografice etc. În unanimitate, cercetătorii sunt de acord că metodele descoperirii prin cercetare sunt
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
consemnează sistematic În caiete de observații (ca descripții verbale, schițe, desene completate pe eșantioane,fotografii etc.), În fișe speciale sau În protocoale; - pe parcursul observării, elevii urmează să recurgă la diverse operații deidentificare, de discriminare, de comparație (observarea prin opunere), de ordonare și clasificare etc.; - În partea finală, datele obținute se supun analizei și prelucrării, interpretăriiși explicației, construcției de raționamente etc., adică se ajunge În faza deducerii de la care s-a pornit, se conturează concluziile finale la care s-a ajuns; - toate
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să se compare lucrările cu ale colegilor, devenind pentru câteva momente critici de artă în aprecierea nivelului de realizare al compozițiilor. In multe lucrări se poate observa tendința de creativitate plastică inventivă sau aspecte ale creativității plastice productive, realizate prin ordonarea liberă și inedită a formelor componente ale unei compoziții. Toate aceste exemple arată că elevii din clasele primare dispun de nenumărate posibilități de adoptare a unor atitudini creatoare, atunci când rezolvă probleme plastice întrun mod cu totul original. 1.2. Condiții
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
învățământului public de masă. 1.1. Educația la începutul epocii modernetc "1.1. Educația la începutul epocii moderne" La sfârșitul Evului Mediu funcționau în Europa o mare varietate de instituții școlare a căror organizare nu se subordona nici unei instituții centrale. Ordonarea conceptuală a acestui univers nestructurat poate fi realizată, urmându-l pe Grendler (2001), pe criteriul sponsorului sau al patronului școlilor. Din acest punct de vedere, pe la 1400, tipurile mari de școli care existau pot fi categorisite în școli ale profesorilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
opt etape. Modelul calitativ permite o utilizare mai rapidă și mai intuitivă, specifică micilor firme sau organizațiilor cu decident individual unic. Cum prin această variantă se sugerează o serie de strategii, decidentul trebuie să realizeze o sinteză și/sau o ordonare a acestora. Modelul cantitativ constă în utilizarea unui sistem de scoruri pentru elementele mediilor intern și extern, din agregarea cărora va rezulta o pereche de coordonate ce va determina poziția firmei într-un spațiu al posibilelor combinații strategice - SO, SW
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
închisoare ca închisoare, el socotește domeniul de zi cu zi așezat sub bolta cerească drept spațiu al experienței și al judecății care, singure, conferă tuturor lucrurilor și relațiilor măsura ce le este proprie și care, singure, dau regula organizării și ordonărilor.” Legat prin lanțurile simțurilor sale în închisoarea lumii sensibile a aparențelor înșelătoare, omul se comportă ca un prizonier care nu poate evada spre adevărata realitate, pe care o constituie lumea I-a inteligibilă, ce se întinde dincolo de lumea II-a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
clare, dar mai ales pentru a deruta ochiul atent al cenzurii proprii societății ateniene, își învăluie descrierea degradării politice în limbaj poetic, apelând la discursul Muzelor, ca la o sursă de autoritate tradițională, și așază evoluția kosmos-ului ca responsabilă a ordonării. Principala cauză a degenerării, atât a cetății, cât și a sufletului, ca motive interdependente, este văzută de Platon în dezordinea elementelor armonizatoare și directive, respectiv în clasa conducătoare care pierde puterea rațiunii și a sufletului individual, care nu mai are
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
forme se constituie într-un sistem vertical care să stabilească că gradul cel mai mare de dezirabilitate și de plenitudine îl deține regalitatea, iar apoi, în ordine regresivă, aristocrația, politeia, democrația, oligarhia și, supremul rău, tirania, sau, dimpotrivă, că o ordonare de la supremul bine, la supremul rău nu este avută în vedere de către Aristotel. Oricum, un lucru este cert: Aristotel nu-și imaginează nici un moment că o comunitate umană în genere ar trebui, o dată mecanismul schimbării declanșat, să se „decline” cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
De fapt, unii chiar cred că există o singură <specie> de democrație și una singură de oligarhie, deși acest lucru este fals”. Apoi, ordinea formelor politice nu este determinată nici temporal, nici natural. Cu alte cuvinte, Aristotel nu mizează în ordonarea lor nici pe un determinism istoric de tip materialist (Marx) sau spiritualist (Hegel) și nici pe un determinism natural de tip biologic (darwinist) sau de tip cosmic (Hesiod). Totuși, morfologia politică aristotelică are în vedere și ea un fel de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
subiecți să efectueze o clasificare cât mai logică a vastului material și s-a notat timpul mediu folosit de ei. Apoi, un al doilea grup a primit aceleași figuri, cerându-i-se să-l memoreze (fără a se cere vreo ordonare). Acestora li s-a acordat timpul mediu realizat de prima grupă pentru clasificare. Deci, în primul caz s-a cerut un efort de gândire, fără a se menționa memorarea, pe când în cazul celorlalți, invers, s-a solicitat fixarea, dar nu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un proiect de statut pentru întemeierea unei „academii române, formată din 15 membri, aleși din toți românii, fără distincțiune de provincie sau de protecțiune”, dar „cu oarecari titlu literariu cunoscut”, având „în preocupări probleme de limbă, acordarea de premii și ordonarea documentelor istorice”. La rândul său, V. A. Urechia propunea instituirea unei comisii „de bărbați din toate provinciile române” pentru „alcătuirea unui dicționar și a unei gramatici”. În 1864, un amplu referat în acest sens era aprobat de Consiliul de Miniștri
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
rejuca simbolic scena sacrificiului nu mai oferă niciun fel de pertinență. Nici ultima împărtășanie, administrată muribundului pentru a-l elibera de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria adulților, penitența credincioșilor sau ordonarea călugărului consacrat unei vieți de contemplație sau de acțiune în slujba lui Dumnezeu. Amaury recuză, refuză toate cele șapte sacramente. De unde o luptă fără cruțare contra profesioniștilor Bisericii, a preoților în primul rând, cei care asigură legea creștină în viața
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fiind pus pe funcția venitului de a gemea bunăstare individuală. În acest caz intervine subiectivismul persoanelor în evaluarea propriei lor bunăstări. Folosit pentru măsurarea sărăciei subiective, indicele subiectiv de s., elaborat de Cătălin Zamfir în 1994, oferă un mod de ordonare a indivizilor în funcție de felul în care aceștia se definesc ca săraci sau nu. În același timp, autorul propune și un alt indicator, gradul de sărăcie, la care se adaugă unul complementar, rata sărăcirii, cu scopul evaluării amplorii s. (Zamfir, 1995
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și capacitate militară aptă să le susțină. Această situație există și în zilele noastre la nivel sistemic, deși în decursul anilor ’90 sistemul suferă o serie de schimbări importante. Sistemul Internațional după sfârșitul „războiului rece” În primul rând, principiul de ordonare al sistemului este unul unipolar, ceea ce face ca balanța de putere la nivel sistemic să dispară după sfârșitul „războiului rece”. SUA constituie singura superputere la nivel mondial, iar poziția sa nu este contestată de nici un alt stat. În plus, în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
amenințată de destabilizarea balanței de putere europene. Nivelul sistemic - caracteristica principală a sistemului internațional, care determină în mod fundamental relațiile între statele-națiune, este lipsa unei autorități superioare recunoscută de state. Cu alte cuvinte, sistemul internațional este anarhic. Acest principiu de ordonare a sistemului internațional conferă statelor din interiorul său libertatea de a decide în mod suveran și autonom care le sunt interesele și care sunt cele mai bune metode și căi de urmare și promovare a acestora. Tensiunea existentă la nivelul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acestor scopuri nu este problematizată ca atare, ea construindu-se, cum rezultă din scrierile primilor autori ai Școlii engleze, pe criterii obiectiv-descriptive: acestea sunt scopurile comune ale statelor societății internaționale a ultimelor decenii. Totuși, nu se poate ignora faptul că ordonarea scopurilor ca atare constituie un argument normativ implicit prin care, de exemplu, salvarea sistemului este mai importantă decât menținerea păcii. În acest punct poate fi identificată o apropiere între raționalism și realism. Oricum, rămâne valabilă observația că avem de a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În acest punct poate fi identificată o apropiere între raționalism și realism. Oricum, rămâne valabilă observația că avem de a face nu cu o „constatare” a scopurilor și a unei ierarhii existente independent de autori în relațiile internaționale, ci cu ordonarea axiologică a unor principii, împărtășită de raționalism, în comun cu alte teorii, nu neapărat determinată de „realitate”. O interpretare reținută de literatura de specialitate și reiterată în special în dezbaterile mediilor academice britanice în anii ’90, se referă la scenariile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]