1,597 matches
-
când sunt trist, când știu ce vreau să fac sau când mi-am pierdut busola pentru moment, opera lui Arghezi îmi stă la îndemână salvator. Aș fi putut ține un jurnal al relațiilor mele cu ,scrierile" argheziene, cărora autorul, extrem de orgolios în secret, prefera să le spună doar ,scrieri" și nu ,opere", cu o aparență de modestie. De vreo câțiva ani, cred chiar că nu ar fi meritat să scriu altceva decât o carte despre Arghezi. Avem puțini scriitori în al
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Printre cărți și manuscrise - și anume la inedite. Un prim text olograf, se poate spune, repet, senzațional, este testamentul lui Al. Macedonski, intitulat Ultime voințe. Simona Cioculescu observă, pe bună dreptate, că poetul Nopții de decembrie, temperament excesiv, un mare orgolios - și mai grav, contestatar impenitent al celor doi mari poeți, Eminescu și Alecsandri, fusese necontenit obiectul de atac al adversarilor. Ajunge astfel să aibă o psihologie resentimentară, socotindu-se persecutat și neînțeles. O asemenea stare de spirit îl determină să
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
sa scriere, Frații Karamazov". În mod perfect justificat, criticul insistă asupra faptului că scrierile de tinerețe ale lui Dostoievski apar cu totul altfel atunci când sunt cercetate: ,cu un ochi care a trecut peste toate rândurile dostoievskiene". Nu e o declarație orgolioasă a cuiva care chiar a întârziat cu privirea, răbdător, peste toate acele rânduri. Forța demonstrației sale analitice, atât de îndrăzneață și de originală, constă, tocmai, în capacitatea de îmbrățișare în detaliu dar și globală, cu pasiunea unei devoțiuni. În limitele
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
devenit un automat". Vasiliu suspină. Timpul trece. E toamnă. Cei doi se întâlnesc în parc, tot diminețile, tot în zori. Balduin și-a aruncat iar pelerina pe umeri, o strânge în jurul trupului, cu un tremur ușor. Discuția din primăvară, afirmațiile orgolioase ale lui Vladimir despre Om ca țel suprem au aruncat un văl asupra relației lor; dar nu i-au pus capăt. În caniculă, Bucureștii și Parcul cu deosebire fiind invadați de tinerii din lumea întreagă veniți la Festivalul mondial, întâlnirile
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
despotică (căci cine vrea să pună ordine în toate are o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
extrem de ofertant și fără îndoială revelator este cel de-al doilea ciclu al volumului, Dragă realismule socialist. Aici e singurul loc în care Alice Popescu abandonează resorturile discreției (altminteri atât de caracteristice pentru ea). L-aș numi chiar un ciclu orgolios. O dată pentru că induce o tensiune lirică unui concept, nici măcar general, acesta, ci de-a dreptul istoric și cultural. Despre realismul socialist nu știu să se mai fi scris poezie. (Nici măcar culturnicii deceniului aș șaselea nu s-au gândit, la vremea
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
nimic pe dedesubt./ era frig.” (p. 31). Sau: „dragă realismule socialist,/ și eu, ca și tine:/ am fost omorâți la naștere, sufocați/ cu tăcere” (p. 33). Pe lângă aceste decupaje cu rol de mărturie, merită reprodus un poem (din aceeași serie orgolioasă) exemplar de la un capăt la altul. „realismul socialist privea cum treceau generațiile literare în marș,/ una dupa alta, încolonate din dragoste pentru frumos./ Îl dureau conjunctiva și picioarele după atâta stat drepți,/ cu ochii în soare, de dimineața până la prânz
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
-l prindă și pe celălalt în lanțul său”), efectul iubirii („adevăratul îndrăgostit nu poate fi împovărat de nici o avariție; iubirea îl face pe cel respingător și grosolan să strălucească de frumusețe, pe cei umili îi înzestrează cu noblețe, pe cei orgolioși îi împodobește cu umilință”), retorica iubirii („De multe ori, darul vorbirii îndeamnă la iubire inima celor ce nu iubesc. Căci vorbirea frumoasă a unui îndrăgostit trimite în zbor săgețile iubirii”.) Tratatul lui Capellanus e un îndemn la virtute și la
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
eteroclita familie a circului, dintr-un tată român, comediantul Țăndărică (Zsolt Bogdán), specializat în căzături în cur, și o mamă unguroaică, Sabine (Eszter Ónodi), specializată în numere de acrobație la înălțime, „femeia cu cele mai frumoase picioare din România”, cum orgolios o elogiază fiica. Un scurt film alb negru similar unui clip ne înfățișează o idilică scenă de familie cu ceva din ludicul inocent al filmelor lui Méliès, unde personajele de o teatralitate îngroșată țopăie vesele într-un paradis al fanteziei
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
Pisica care toarce blând, poate să și ucidă!”. Potrivit analizei, are o forță psihică mare, insticnte echilibrate, este greu de păcălit prin intermediul cuvintelor și nu suportă poziția de subaltern. Poate fi îngâmfat, nepăsător față de sentimentele celorlalți Poate fi tiran, dominant, orgolios, arogant. VEZI AICI PROFILUL PSIHO-ENERGO-INFORMAȚIONAL COMPLET Victor Ponta s-a născut pe 20 septembrie 1972. În ceea ce privește planul individual ( energii psihice, caracter, ego), analiza spune că premierul poate fi egoist fin, plictisitor, temător atât de viitor cât și de prezent. Pe
Vezi ce profil energo-informațional au Băsescu, Ponta, Antonescu și Diaconescu, după Oreste Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/42008_a_43333]
-
de represiune sunt atât de numeroase încât un verdict moral tranșant e aproape imposibil de dat. După Gabriel Andreescu, Noica și Breban ar intra în această categorie. Cel dintâi intrând sub incidența „sindromului Stockholm”; cel de-al doilea fiind prea orgolios pentru a accepta că poate fi manipulat (aici, priza la uman a autorului atinge cotele cele mai înalte, Andreescu fixând din câteva tușe, deloc onctuoase, un foarte fidel portret al romancierului). De fapt, subiectul acestei cărți nu-l reprezintă numaidecât
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
capabil să-și învie personajele și lumea lor. Asta nu înseamnă că cele la care ne referim nu-și au meritele lor. ,Republica literelor" interbelică, cu maeștri și debutanți, cu cunoscuți și necunoscuți, cu genii și veleitari, cu modești și orgolioși îi cuprindea, tolerantă, pe toți, într-un amalgam pitoresc și stimulativ. Oare astăzi nu este la fel? Simona Cioculescu Amintiri literare bucureștene Locurile obișnuite de întîlnire a scriitorilor în București erau cafenelele și cenaclurile. Le-am cunoscut și eu, interbelic
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
un autor care nu se laudă, nu se bate cu pumnii în piept că are diplome, inclusiv doctoratul, în Franța, și că a trăit decenii întregi la Paris. Recunoaște că nu din bravură a preferat să trăiască departe, în umilință orgolioasă, muncind ca tot emigrantul (chiar dacă între timp, de exemplu, stătea la taclale cu Cioran). O mărturisire într-un interview pare să-l caracterizeze: " Mă consider un poet cu o sută cincizeci, două sute de poeme serioase într-o existență. Nu am
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
La ce se gândește? La nimic. Numără florile care cad legănate de o adiere ușoară și căldicică...". Alte culori, altă vegetație. Ajunge! E prea frumos. Am obosit! Domodossola, priveliștea e parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii mai puțin orgolioși și ofensivi aduc a Colții Morarului. Slavă Domnului, mai o hârtie pe jos, mai un păhăruț azvârlit, gură-cască, puști cerșind, te simți acasă. Lago Maggiore, vile adormite, ușoară ceață albăstrie le învăluie, ei încă visează, iar eu nu știu ce mă așteaptă
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
descopăr că nici unul din visele, gândurile, entuziasmele de-atunci nu aveau să mă părăsească, - asta înseamnă, gândeam, că e însăși natura care ne ține, în partea nevăzută a firii noastre, așa cum ne naște. Mă gândeam, uneori, la moarte. Neștiutor și orgolios, ca un european care n-a străbătut niciodată jungla ecuatorială, alungam acest ultim gând, ca o imposibilitate ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam, acum totul e simplu. În primul rând, moartea nu există pentru tine, ea îi
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
cu "omul de știință", real sau fictiv, nu mai are importanță, care i-ar fi sugerat și subiectul: "destinul omenirii în ultimii ani ai epocii când Soarele a înghețat". în câteva fraze e anticipată rezumativ viitoarea carte. Autorul își apără orgolios libertatea de a fi original atunci când previne că dezvoltarea creatoare a subiectului s-ar putea să nu fie tocmai ce a visat "omul de știință", garant al ideii, dar nu și al dezvoltării ei. Va fi romanul o carte despre
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
îndrumat și ne poartă de grijă și să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!... Cu alte cuvinte, întâlnim, deseori, foarte multe categorii de creștini: unii tineri alții bătrâni, unii smeriți, alții orgolioși sau nerăbdători, unii foarte entuziaști alții foarte timizi, cu prejudecăți ori fără, și fiecare vine cu viața sa personală și cu o anumită personalitate la care noi (acolo unde este cazul) suntem chemați să contribuim la încreștinarea, la catehizarea, la
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
fost mult mai înțelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitația, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitației''? Fenomenele lumii interioare și ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom și orgolios crede că explorează lumea interioară și exterioară cu jocul lui de ipoteze și că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat. 29. Bergson
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
ce au ridicat fiecare cel puțin o piatră de temelie pe care ne odihnim fiecare dintre noi. „Iar acei ce le-au furat pe toate dau din cap profund dezamăgiți / Că bătrâna a murit umilă pentru un pachet de biscuiți.“ Orgolioși, cei care au reușit să dobândească lumea, îi uită pe cei care au arat ogorul, l-au semănat, l-au îngrijit cu toată energia ființei lor, pentru ca nepoții să nu ducă lipsă de nimic. Calcă pe trupurile lor trudite și
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
de a extrage foloase din acestea. „Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15.29). Este prototipul individului orgolios, care oferă cu condiția să primească în aceeași măsură. De la el putem învăța că resentimentul ne face rău, situându ne cum nu se cuvine față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
niciodată, dacă ea este judecătorul nostru - spun - înseamnă că nici remușcarea - mustrarea de cuget, părerea de rău, regretul, nici el nu pleacă din sufletele noastre; nu trebuie nici să apese prea tare, dar trebuie să existe. Cred că numai oamenilor orgolioși le poate lipsi părerea de rău. Preotul Boris Răduleanu (1905-1990), trecut prin temnițele comuniste, vorbea despre pocăința - „metanoia” care nu este numai regret, ci este și „schimbarea felului de a fi și a vedea. Oricât de grele sau mari ar
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
prelucrările teoretice ale realității, lasă în seama timpului grandilocvența, necruțarea, deșertăciunea lor. Pe de altă parte, nu ignoră, și bine face, prelucrarea realității după - așa-zicând - ideologia estetică, după canoanele sigure, îndelung verificate, atestate axiologic, ale realismului clasic, evitând experimentele orgolioase și sterile. Ignoră, totuși, sau pare a ignora, determinarea spirituală a lumii văzute. Eu, unul, cred cu tărie că Dumnezeu l-a aruncat pe om în istorie și, pentru a se descurca, pentru a rămâne om, i-a dat Legea
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
la magicul argumentelor științifice precum la o „vacă sacra” a paradigmei culturale contemporane, iar la noii profeți că la niște soli cerești trimiși de extratereștri cu răbojul codurilor informaționale și genetice programate să ne salveze. Departe de noi însă gândul orgolios și ispita de a nega într-un fel sau altul meritele extraordinare, evidente și demonstrabile ale științei și ale oamenilor de știință adevărați de pretutindeni și din toate timpurile, sau de a ne folosi de cine știe ce argumente ale apologeticii obscurnatist-religioase
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
necruțător: ,,Tu ești bărbat nu ceda în fața ei nu vezi că vrea de fapt ca tu să îi cazi în genunghi tu poți cuceri alte femei nu te lăsa înduioșat.” Și de moment în Mihai birui acel om teribil de orgolios ce era de fapt o latură întunecată a caracterului său, se întâlni cu Vladimir în fața bacului, acesta nu îi spuse nimic ci doar îl privi, Mihai tăcu și el era vădit frământat în depărtare se auzi un vapor ce-și
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]