22,078 matches
-
de muzicieni, de organizatorii vieții de concert. Gustul cel mediu nu trebuie șocat. Repertoriul este cel tradițional. Postromantismul, neoclasicismul sunt cele mai avansate redute ale demersului componistic contemporan întâlnit în sălile de concert. Un creator de talia lui György Ligeti, originar din România, dar stabilit actualmente la Hamburg, își găsește, totuși, loc în programele concertelor de la Victoria Hall, la Geneva. Dar și în programele Orchestrei Simfonice a Metropolitanului newyorkez, sub baghetă lui James Levine! În același concert de sfârșit de mai
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
exegetul sau numește "deprovincialziarea" culturii române. Într-un mediu dominat de sămănătorism și de poporanism, de un cult al tradiției, circumscrise unor toposuri etnice și concepte sociale, cu rol normativ, ce începea a dă semne de îmbătrînire, tînărul autor recalcitrant, originar din Vaslui, petrecîndu-si tinerețea la Craiova (pînă în 1920, cînd se stabilește la București, nu fără a fi trecut printr-o scurtă etapă pariziana, în 1913-1914), s-a ridicat cu tărie în apărarea simbolismului (încă în anii antebelici) și apoi
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
sînt (au fost) eroii acestei mari prietenii, ci două conștiințe exemplare și două spirite cu o rară vocație a comunicării; doi artiști de o mare forță a expresiei și poate chiar două arte care și-au redescoperit metonimic spațiul unității originare. Odată ce Mircea Nedelciu a căzut la pat, Ion Dumitriu a devenit el însuși mai vulnerabil, cum de altfel, în mod evident, după moartea lui Dumitriu, Mircea Nedelciu a rămas mai singur și mai descoperit. Moartea lui Mircea Nedelciu, la atît
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
unei cărți vechi/ într-o lume și mai veche)// Încet, încet mă strecor printre cuvinte/ precum țarina din lopată/ deasupra gropii" (Matei din Rădăuți). Într-o halucinanta împletire, trecutul imemorial și viitorul fabulos sugerează o temelie a vieții, circumscrisa toposului originar, acesta, la rîndul său, o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd trag clopotele Europei în schimbare// Ești temelia gropii/ ești indiferență pumnului
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme sau să infirme o serie de supoziții și inferențe făcute de cititor pe parcurs (cazul policier-ului). Scenă se constituie, mai degrabă, ca
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
compoziție care include planurile mari și volume de un figurativism discret, glosează Nicolae Miră, iar Dinu Câmpeanu în compoziția Aripi, monumentala și decorativă în aceeași măsură, definește volumul prin exploatarea controlată a suprafeței și repune enunțul tematic în dualismul sau originar. Dumitru Radu creează, în continuarea lui Dinu Câmpeanu, lucrarea cea mai pregnanta că anvergură spațială și că acuratețe formală din această ediție, adîncind ideea simultaneității sacrului cu profanul, în timp ce Aurel Stanca Olteanu rememorează, în directă descendentă brăncușiana și pe filiera
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
la Köln, distins cadru universitar al Academiei de Muzică din localitate; dispune de aceeasi fermă capacitate a comunicării, de o sonoritate maleabila dar consistentă, aspecte ce contribuie la împlinirea magistrală a culminațiilor Concertului în mi minor de Felix Mendelssohn Bartholdy. Originar din România, pianistul Tamâș Vesmas este actualmente stabilit într-un Extrem Orient îndepărtat, în Noua Zeelandă; a revenit la Ateneu cu un recital captivant pe parcursul căruia muzică primei jumătăți a secolului, pagini semnate de Debussy și de Bartok, se raportau la
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
îndrăgostit poate părea jignitoare, nu numai pentru că, așa cum au remarcat de mult, ultragiate, feministele, obiectualizează persoană femeii, ci mai ales pentru că pare să implice existența unei imagini de referință ideale. În virtutea cărui model face pictorul-îndrăgostit retușuri sistematice: a unui chip originar, mai frumos decît toate celelalte, așa cum i s-a înfățișat iubita pentru prima oara? E el un nostalgic care încearcă să păstreze sau să redescopere acea prima imagine? Convingerea lui Jeudy este că îndrăgostitul nu își obiectualizează femeia decît în măsura în care
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
alte elemente, cum ar fi: timiditatea individului și incapacitatea lui de comunicare cu semenii (în era telecomunicațiilor și informatizării!), intermedierea oricărei relații (prin avocat, prin psihiatru, prin impresar, prin mass-media, prin telefonul erotic), dependentă de realitățile virtuale și pierderea sensului originar al actelor omenești, supercompetenta profesională corelata cu o surprinzătoare incompetență în materie de dragoste, moarte, viața familială (marele specialist în fizica atomică nu știe cum să reacționeze când află că soția lui vrea să divorțeze) etc. Cu un parti-pris similar
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
planetei au asistat, în direct, la înscrierea oficială, în istoria filmului, a unei pungi de plastic bătute de vînt! În altă ordine de idei, e inimaginabil cît de încurcate sînt căile oricărui film, de la "punga de plastic", de la momentul inspirației originare, pînă la momentul statuetei de aur; cîte romane, cîte destine, cîte tragedii, dramolete sau comedii, cît hazard și cîtă inginerie financiară se ascund în spatele unui "simplu" Oscar... De pildă, să alegem doar o mică poveste: Oscarul pentru cel mai bun
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-ar putea fi înțeles fără antecedența conceptuală a lui Blaga și Arghezi, iar Dimov fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi percepută în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de trup.// Nu mai știe pe unde s-apuce,/ Drumul e putred de noroaie,/ Doar trupul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
1789. Totul îndreptățea acest lucru. Ideea, înfățișarea clasică, pînă și executanții, - creatorii - fii ei înșiși ai lui 1789. Istoria universală a vrut însă ca generozitatea franceză, din acele timpuri, să-și fi pierdut o dată cu cele aproape trei secole scurse, înțelesul originar și să fi devenit în zilele noastre un act manqué; o lipsă, fatală, și, în aceeași vreme, un transfer istoric de sens: Libertatea adevărată să fi ajuns nu apanajul unei simple revoluții, ideologice, ca cea franceză, ci rezultatul unei deveniri
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Voi cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!" Datorită naturii sale pluricorde, a complexei sale construcții clădite pe originar, a tîlcurilor sale depășind pitorescul, vibrînd spre infinit, poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al Lumii. Cezar Ivănescu: Poeme, Ed. Crater, f.a., 272 pag., preț nemenționat.
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
defazate și în tiraje după posibilitățile restrînse ale editurilor. Și în plus, e doar un deceniu de cînd numele lui Andrei Codrescu (însoțit de cîteva ori și de minunata persoană care îl poartă) s-a întors acasă (față de "mai bătrînii" originari din România universal cunoscuți, precum Tzara, Celan, Fodane, Eliade, Ionesco, Cioran ș.c.l.). Va veni și vremea cînd despre Andrei Codrescu ("nobelizabil" cu șanse reale) se vor scrie teze academice și se vor organiza colocvii. * Întrebat de Leonard Oprea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
cu amploare, într-un cupon de șantung consistent)" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Și nu alcătuiesc oare caligramele apollinairiene (vezi pag. 13, 25) o dovadă a năzuinței artelor de-a se îmbrățișa una cu alta, id est a sincretismului lor originar? Așijderea Șerban Foarță își suprapune nu o dată verbul decantat pînă la o frapantă personalizare cu cel al unor înaintași din cinul poeților. E o suprapunere pe cît de discretă pe atît de inevitabilă în acest "bulion de cultură" în care
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Dorin Tudoran, Gabriel Liiceanu, tangențial Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici și alții încă, sînt de o bună vreme "personajele" unui masacru intelectual în desfășurare. Personaje, dar și, unii dintre ei, deopotrivă "autori", dublă calitate sau dublu statut împărțite cu doi cercetători originari din România și dedicați problematicii istorico-politice românești, Michael Shafir și Radu Ioanid, aceștia avînd însă avantajul ori dezavantajul de a nu poseda, în conștiința culturală internă a momentului, aceeași cotă de prestigiu și de notorietate ca primii numiți. Fenomen explicabil
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
publicații în alte limbi decît româna), dar prezență activă și proeminentă în viața intelectuală din România. Dreaptă sau nedreaptă, dar sigur delicată și cu neputință de pus în termenii unei ecuații oferind garanția certitudinii absolute, percepția după care unii autori originari din România sînt în mod tacit și difuz resimțiți ca aflîndu-se înăuntrul iar alții în exteriorul culturii române există - și cel mai cuminte, de nu chiar obligatoriu, este să o constatăm. Pornind, eventual, de la situații fără dubiu: nimeni nu contestă
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
se ocupă de fiecare din acești "născuți în 1899" schițează anii lor de formare, felul cum și-au pus amprenta locurile în care au copilărit, familiile și întîmplările din primii ani asupra operei lor. Pornind de la această idee a "peisajelor originare" care nu te părăsesc de fapt toată viața, Rolin urmărește un subtil joc al paralelismelor între biografiile celor cinci, modul cum istoria secolului i-a afectat pe fiecare, coincidența de teme în operele lor atît de diferite. Doi dintre ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
cei distinși cu Premiul Nobel, Hemingway și Kawabata - se sinucid, alți doi, Borges și Nabokov, "au avut onoarea de a fi considerați de imbecili niște trădători ai "geniului lor național"", cu toții aspirau la universal. Concluzia lui Rolin este că: "Peisajele originare sînt spații sentimentale prin care sîntem legați de lume, istmurile memoriei, dar scrisul aspiră și la libertatea de a fi de nicăieri, de a uita. Nici o operă demnă de numele ei nu se lasă închisă într-un determinism al locului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
Armonia fermecătoare de altădată a fost înlocuită cu o încordare permanentă. Semenii noștri, chiar din aceeași tabără, se resping între ei. Ajuns pe continentul făgăduinței, am descoperit în sudul orașului Laval un loc deosebit. O mezelărie condusă de Ianos Verres, originar din municipiul Sfântu Gheorghe, o mirifică așezare, plasată la 30 de kilometri Nord de Brașov. Îmi închipuiam că salariații magazinului Transilvania au fost aleși pe sprânceană, că toți sunt de origine maghiară, la fel ca șeful lor. Surpriza a fost
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
ori ca tipologie, pictorul deplasează interesul pe atmosferă, pe cadrul idilic și feeric și pe un etnografism pe jumătate convențional, pe jumătate documentar. Există în aceste lucrări un rousseau-ism tardiv și provincial, un mod, cam naiv, de a afirma inocența originară a lumii rurale, bucuriile ei autarhice, nepervertite încă de impactul cu mecanismele
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
realitatea colorată mitic. Arcadia lui Ionel Teodoreanu e aceea a unei străzi de oraș provincial, sau livada Medelenilor, spațiul securizant al conacului adăpostind pe copii și adolescenți în marile vacanțe de vară, vacanțe întrevăzute ca ritual al recuperării unei fericiri originare. Delicatețea e acompaniată de o deschidere către miniatural - ulița devine prezența centrală a unui univers în care elementele au grația fragilă a jucăriilor. Absența constrângerilor realismului face transparentă rama mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea, școala
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
limbă. Rarisimele lui abordări lingvistice (în Opera lui M. Eminescu, de pildă) sînt menite să probeze ironic ineficacitatea perspectivei cu pricina. Și acum să revin la întrebarea mea inițială. Singurul răspuns care mi-a venit în minte ține de păcatul originar al criticii noastre: În critică românească, la început n-a fost cuvîntul, ci ideile maioresciene. Se știe că primul nostru critic a fost filosof și logician. Critică lui era metalingvistica. Deși a făcut unele observații referitoare la limba (batjocorea sarcastic
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
adesea, nici de autor, s-au perpetuat și au proliferat. Li s-au adăugat, în anii din urmă ai scriitorului, intervenții sub presiunea cenzurii, vizibil în contrast cu spiritul românului. Prin confruntări succesive între ediții, lucrurile șunt restabilite și repuse în matcă originară, la mai bine de șaizeci de ani de cînd Otilia și ceilalți protagoniști ai intrigilor țesute în jurul "enigmei" sale preocupă conștiința cititorilor. Paralel cu restabilirea critică a textului, merit însemnat al îngrijitorului de ediție, este reconstituit întreg procesul de receptare
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Români. Iată cuprinsul: Alexandri Vas(ile), Alexandrescu Gr., Bălcescu, Biblia din 1688, Bolintineanu, Cantemir, Coresi, Costin Miron, Donici și alții, Dosoftei, Ivireanul Antim, Kogălniceanu Enaki, Milescu Spătaru, Neculcea Ioan, Negruzzi Const., Odobescu Alex, Poesii poporale, Ureche, Varlaam. * Tot Coresi Ion, "originar din insula Hio", a mai imprimat, tot la Brașov, - unde nu știu dacă are un bust că al lui Honterus de lîngă Biserică Neagră, - Omiliarul, tot în 1577, ca și Tetravanghelul în 1560-'61. Ca să fiu drept, nu-l compar
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]