1,186 matches
-
numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
strigă, din urmă, că ni se deschide să vedem sala Operei din Odesa. Mulți nu vor să se întoarcă. Preferă să mai caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fixau. În doar câțiva ani, la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
niște gulere de la cămașa de mire, din Maiendros, buze late și grase de crap, cu mustățile încă la vedere, din Skiathos, scoici viu colorate, cu valvele abia deschise, aduse din Paloris și, mai ales din Methymna și din Abydos, temeinic ornate cu peștișori și ei de diverse culori, fusiformi sclipind ca niște andrele, din Lipara și alte bunătăți, cină pusă la cale de Primar și așteptată cu mult interes de cititor pentru elucidarea misterelor din textul cărții, ziceam că nici aceste
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
destul de bine italiana. Luna septembrie se apropia. Mama lui urma să înceapă un nou an școlar, iar Codrin era descumpănit, se simțea străin, marginalizat, visând la liniștea casei părintești pe care abia acum începuse să o prețuiască. Pereții biroului erau ornați cu tablouri în tonuri de verde care îi dădeau speranțe și înecpuse deja să se vadă călătorind pe la Paris, Roma, Londra sau Madrid. Nu uitase nici că scrisese cândva poezii și nici femeia pe care, probabil, nu o iubise mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de la sfîrșitul secolului al XIX-lea pînă în zilele noastre și pot fi împărțite în mare în trei treimi: prima ia sfîrșit în 1948 [DREIF, 1999]. Este vorba de locuințe care țin de legislația HBM (locuințe ieftine), cu imobile caracteristice, ornate cu feronerii și cu un decor de cărămizi, formînd grupuri compacte, cu curți strîmte și întunecoase. Amenajările erau rudimentare. Încălzirea era asigurată de o plită cu cărbuni. Încăperea cu instalație de apă, atunci cînd exista, se reducea la forma sa
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
NUMELUI ISHER. \ ÎȚI MULȚUMESC PENTRU SFAT, RĂSPUNSE EA CU RĂCEALĂ. HEDROCK SE ÎNCLINĂ ȘI ZISE: \ AȘTEPT VEȘTI DE LA DUMNEATA PÎNĂ-N DOUĂ LUNI. LA REVEDERE. ZUMZETUL CONVERSAȚIILOR RELUATE ACUM CREȘTEA ÎN URMA LUI ÎN TIMP CE SE ÎNDREPTA SPRE SUITA DE UȘI BOGAT ORNATE DIN CAPĂTUL CELĂLALT AL ÎNCĂPERII. IEȘI, IAR APOI, CÎND NU-L MAI VEDEA NIMENI, GRĂBI PASUL. AJUNSE LA LIFTURI, PĂȘI GRĂBIT ÎN UNUL DIN ELE ȘI APĂSĂ BUTONUL EXPRES PENTRU ACOPERIȘ. I SE PĂRU LUNG URCUȘUL CU ATÎT MAI MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
realizările Azaniei ! Tintin descoperă chipul nou al patriei noastre !” În sunet de trompete, Tintin, Milou, Haddock și Tour nesol se îndreptară către palatul prezidențial (fosta reședință colonială, la care președintele-mareșal adăugase, cu geniul său arhitectonic, elefanții de marmură galbenă ce ornau intrarea). Cu uniforma sa de gală și transpirând abundent, căpitanul Haddock avea aerul unui holtei care își așteaptă mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu se lase pradă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
contagioasă. Costumația sa era adaptată spre a fi în acord cu nuanța marină a lui Haddock - spre a cinsti flota Azaniei, recent constituită cu ajutorul Borduriei, președintele-mareșal alesese să poarte ținuta de amiral al flotei. O sumă de fireturi multicolore îi ornau pieptul, în vreme ce bicornul se adăuga uniformei de un albastru închis. — Bine ați venit în Azania, patria celor liberi și harnici ! Poporul meu vă primește cu brațele deschise ! Vocea președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care îl simțea acum era de o cu totul altă intensitate. Cea mai potrivită comparație, îi era rușine să admită, ar fi fost cu momentul în care, ca un băiat timid de șaisprezece ani, și-a pierdut virginitatea cu Orna, o frumusețe de nouăsprezece ani din kibbutzul lui. Extazul care se trezea în el acum era exploziv, exact cum fusese atunci. Eu, Avraam, fiul lui Terah... Voia cu disperare să afle ce scria, dar simțea ceva în gât, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
brusc domnișoara Trixie. — Nu, dragă, liniștește-te. — E sâmbătă. — O să apară, nu te necăji. Acum povestește-mi despre ce visezi. — Nu-mi amintesc pentru moment. Încearcă, spuse doamna Levy, luând un fel de note pe agenda ei cu un pix ornat cu strasuri. Trebuie să încerci. Draga mea, mintea ta e deformată. Ești ca o schiloadă. — Sunt eu bătrână, dar schiloadă nu sunt, se rățoi domnișoara Trixie. — Uite că o enervezi, Florence Nightingale, spuse domnul Levy. Cu ce știi tu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nou. Nervii ei cedară sub presiunea lucrurilor care se Întâmplaseră și a celor care nu se Întâmplaseră În acea zi lungă și infernală. Cuprinse cu privirea Întreaga masă, simțindu-se din ce În ce mai vinovată la vederea fiecărui castron cu budincă de orez ornată cu fulgi de nucă de cocos. Apoi, fără să Întoarcă ochii, murmură cu o voce atât de moale și de subțire, Încât parcă nu era deloc a ei. Îmi pare rău... spuse. Îmi pare foarte rău. CAPITOLUL DOI Boabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
caisele și cojile de portocală și lăsați-le pe foc alte 20 de minute, amestecând constant. Stingeți focul și adăugați apa de trandafiri. Lăsați ashure să se răcească la temperatura camerei cam o oră și ceva. Presărați scorțișoară pe deasupra și ornați-l cu migdale pisate și sâmburi de rodie. În camera fetelor, Armanoush fusese tăcută și gânditoare Încă de dimineață devreme. N-avea chef să iasă sau să facă altceva. Asya stătea În casă jucând tavla și ascultând Johnny Cash. — Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Aveai dreptate În privința mâncării. E bună, a spus zâmbindu-i timid soțului ei și Învârtind În mâini un bol cu desert. Ce e asta? — Ashure, a spus Mustafa cu o voce straniu de gâtuită pe când se uita la stafidele ce ornau bolul. Pe vremuri era desertul meu preferat. Sunt sigur că mama a făcut o oală mare când a auzit că vin. Oricât s-ar fi abținut să-și amintească astfel de amănunte, Mustafa nu putea șterge imaginea unei duzini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare pentru un alt vecin. Mai Întâi ronțăise stafidele presărate În fiecare bol, Încredințat că dacă le mânca doar pe acelea, nimeni n-avea să observe nimic. Însă apoi trecuse la sâmburii de rodie și la migdalele mărunțite, folosite la ornat, și, Înainte să-și dea seama, mâncase tot, Înfulecând șase boluri odată. Ascunsese bolurile goale În grădină. Adesea vecinii păstrau bolurile până când le Înapoiau pline cu altă mâncare pe care o gătiseră, adesea alt ashure. Astfel, familiei Kazanci i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adevărul e că, de Îndată ce o să vină mama, o să fie greu să mai plecăm singure undeva. E exagerat de protectoare. Au tăcut auzind pași În spatele lor. Era mătușa Banu, care venea să vadă cum se descurcau. O vreme le-a urmărit ornând deserturile. — Armanoush știe povestea desertului ashure? a Întrebat zâmbind, deși nu era atât o Întrebare, cât introducerea unei povești. Pe când cele două tinere munceau Împreună, spărgând rodii și presărând pudră de scorțișoară și migdale mărunțite În zeci de boluri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai făcut de data asta? a Întrebat Asya ridicând disperată mâinile după ce mătușa Zeliha și Armanoush au plecat. — Nimic, draga mea; te iubește atât de mult, a murmurat mătușa Banu. Rămâi cu mine și cu djinnii. O să terminăm Înpreună de ornat bolurile cu ashure și apoi o să mergem la cumpărături. Însă Asya n-avea chef să meargă la cumpărături. Cu un oftat a Înhățat un pumn plin de sâmburi de rodie ca să Îi presare În bolurile Încă neornate de pe margine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei de pat cu brațele Încolăcite În jurul pernei. — Nu m-am simțit bine, a răspuns Mustafa uitându-se la ea și apoi mutându-și repede privirea În altă parte. — Ia, frate, a spus Banu Întinzându-i un bol cu ashure ornat cu sâmburi de rodie. Știi, mama a făcut o oală uriașă de ashure pentru tine. Pe chipul ei serios s-a ivit dintr-odată un zâmbet. — Trebuie să spun că ea a fost cea care l-a făcut, Însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sâmburi de rodie. Știi, mama a făcut o oală uriașă de ashure pentru tine. Pe chipul ei serios s-a ivit dintr-odată un zâmbet. — Trebuie să spun că ea a fost cea care l-a făcut, Însă eu am ornat bolurile. — O, mulțumesc, ești foarte drăguță, a Îngăimat Mustafa simțind că-l treceau fiori pe șira spinării. Se temuse Întotdeauna de soră-sa cea mare. Orice urmă de glas l-a părăsit În momentul În care a simțit privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
compus incolor, format din sare de potasiu și cianură de hidrogen. Arată ca zahărul și este extrem de solubil În apă. Spre deosebire de alți compuși toxici are un miros perceptibil. Miroase precum migdalele. Migdalele amare. Dacă un bol cu ashure ar fi ornat cu sâmburi de rodie și picături de cianură de potasiu, prezența celei din urmă ar fi destul de greu de detectat, fiindcă migdalele se află printre multele ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut, stăpână? a croncănit domnul Bitter scoțând un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doream să-l filmez și pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
își scoată haina de balnă. § Deși focul din șemineu îi usca gâtul, Porfiri refuză șampania. ă Va să zică Window Cliquot nu e pe gustul dumitale? întrebă Fraulein Keller cu ironie. Porfiri refuză, de asemenea, fotoliul cu tapițerie de brocard, cu rama ornată în stil Rococo, ignorând grija cu care Fraulein Keller îl așezase. ă Voi rămâne în picioare, spuse el scurt scurt. Patru 'fete' se strecurară printr-o altă ușă în salon și stăteau acum în fața lui. Nu se clinti în fața înfățișării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Morskaia. Să vedem. șapte, șaptesprezece sau șaptezeci? Oare care o fi? ă Aia este, spuse Virginski. Arătă cu degetul spre o casă roz cu trei etaje pe cealaltă parte a străzii. Clădirea, construită în ultimii douăzeci de ani, era bogat ornată cu basoreliefuri cu capete de leu prinse în zidărie, cu pilaștri ionici la etajul al doilea, și cu cariatide - figuri masive de femei sculptate - ce înrămau intrările spre curțile interioare. ă O clădire elegantă, comentă Porfiri, deși din vocea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte pentru el și o bere germană pentru Maggie. Ea Își pune paltonul pe spătarul scaunului, scoțînd la iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere colorate à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]