531 matches
-
spațiul în care se află, lateralitatea de preferință pentru activitățile manuale, dacă mișcările pe care la excută spontan au adresabilitate, dacă există coordonare în execuția mișcărilor, preferințele pentru obiectele de joc, modul de manipulare a diverselor obiecte, inclusiv abilitățile manuale. Ortostatismul oferă condiții pentru conducerea mersului. În acest scop sunt folosite, cu bune rezultate, procedee bine cunoscute cum ar fi: deplasare cu sprijin axilar, KT cu P și CP pe mâini. Un procedeu ușor de realizat de către KT este redat în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ați dorit! Capitolul VIIItc "Capitolul VIII" Kinetoterapia deficiențelor fizice ale coloanei vertebraletc "Kinetoterapia deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale" Trunchiul joacă un rol important în asigurarea mobilității tuturor segmentelor corpului omenesc, în principal în relație cu posturile de bază, precum și cu ortostatismul, atât în condiții statice, cât și dinamice, îndeplinirea acestor funcții revenind coloanei vertebrale și grupeleor musculare ce acționează asupra trunchiului. În acest context, coloana vertebrală reprezintă axul de susținere al corpului, caracterizat prin rezistență și suplețe. Luate în parte, rezistența
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
curburi se formează, prima, cea cervicală, ca urmare a tendinței de ridicare a capului, iar a doua, cea lombară, se va forma și accentua ca o consecință a dobândirii stațiunii bipede, însă ambele în sens invers față de cea dorsală. Realizarea ortostatismului îi permite copilului să-și diversifice aria mișcărilor corpului și, implicit, ale coloanei vertebrale, care, în aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
conștientiza toate acțiunile la care participă (Dumitru, 1984). O atenție deosebită se acordă pozițiilor corective, care impun un control conștient al contracțiilor izometrice, solicitate la nivelul musculaturii abdominale, paravertebrale, precum și a centurilor scapulare și pelviene. Pozițiile de lucru sunt din ortostatism, așezat sau din decubit dorsal sau ventral, precum și din cvadrupedie. În cadrul programului trebuie să se acorde o atenție sporită respirației și relaxării, componente importante care influențează favorabil buna funcționalitate a organismului. De remarcat faptul că tulburările reductibile pot fi corectate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
unui plan vertical dur, folosirea unui pat dur pe care să stea culcat sau să doarmă. Durata de menținere a posturii pe care trebuie să și-o impună pacientul crește progresiv, fapt ce asigură coloanei echilibru și stabilitate, atât în ortostatism, cât și la schimbările de poziție. Pentru a conștientiza postura, este indicat să se plaseze pacientul în fața oglinzii, pentru a-și putea urmări cu multă atenție execuția, atât din față, cât și din profil; după ce dobândește această capacitate de autocontrol
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Albu A. et al., 2001). Educarea sau reeducarea autonomiei de deplasare se eșalonează pe parcursul a cinci etape, după cum urmează: 1. Etapa pregătitoare de bază 2. Etapa de educare a echilibrului în poziții joase 3. Etapa de dezvoltare a echilibrului în ortostatism 4. Etapa de deplasare susținută și asistată 5. Etapa autonomiei de deplasare. În prezentare vom aborda primele trei etape în care kinetoterapia pasivă joacă un rol important. Trebuie făcută precizarea că mijloacele de tratament prezentate în continuare pot fi utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a doua contraindicație majoră o reprezintă eventualele boli asociate, care ar contraindica prestațiile kinetoterapiei pasive, între care afecțiunile cardiace grave sau psihice, precum și tulburările de coagulare a sângelui trebuie puse pe primul plan. În orice situație, programul de recuperare a ortostatismului are ca obiectiv menținerea sau redobândirea în limite funcționale a mobilității articulațiilor coxo-femurale, genunchilor și tibio-tarsiene, care trebuie să asigure posibilitatea de flexie într-un unghi de 90°. Prima etapă se caracterizează prin exerciții orientate spre redobândirea mobilității articulației coxo-femurale
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
același exercițiu și cu celălalt picior. Din poziția cvadrupedă pot fi executate o mare varietate de mișcări, KT intervenind în desfășurarea lor. Fig. X.36 Grupa pozițiilor stând pe genunchi Exersarea acestei poziții trebuie considerată o condiție esențială pentru obținerea ortostatismului. Exercițiile fizice trebuie să conecteze grupele musculare ale trunchiului la cele aparținând membrelor inferioare. Poziția stând pe genunchi este importantă prin faptul că asigură (nu numai membrelor inferioare, ci și celor superioare) punctul fix pentru întreaga lor gamă de mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
adoptă în timpul programului, considerându-se că trebuie acordată o mare atenție modului în care pacientul respiră, întrucât „suflul” de care acesta trebuie să dispună pe parcursul programului de reeducare funcțională este o condiție esențială. III. Etapa de dezvoltare a echilibrului în ortostatism Prin echilibru se înțelege starea unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc, fără să-și schimbe starea de mișcare. Ameliorarea echilibrului aduce în discuție o multitudine de funcții, care-și dau concursul la realizarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
diferitelor forme de activități, în care poziția corpului se schimbă, iar o bază de susținere este redusă ca suprafață. O problemă aparte o ridică situațiile ce au determinat perioade lungi de imobilizare la pat, timp în care întregul edificiu al ortostatismului își dereglează controlul segmentar. Prelungirea clinostatismului schimbă total viziunea asupra mediului ambiant, iar baroreceptorii plantari își pierd din viteza de reacție cu care trebuie să reacționeze la variațiile de presiune la care sunt supuși, astfel încât aceste câteva cauze, la care
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
trebuie să reacționeze la variațiile de presiune la care sunt supuși, astfel încât aceste câteva cauze, la care se mai pot adăuga altele, ajung în final să deprecieze serios menținerea echilibrului, îndeosebi în situații dinamice. În aceste condiții, recartelarea cerebrală a ortostatismului se impune ca necesitate de strigentă actualitate. Echilibrul, împreună cu reflexul de atitudine ce-l însoțește ca o umbră, se redobândește pe baze complexe, înregistrate la nivelul centrilor ideo-motori sub forma unei scheme de atitudine corporală, denumită în psihomotricitate „schemă corporală
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Conștiința asupra schemei corporale se constituie așadar ca un obiectiv ce trebuie realizat în cadrul procesului de reeducare a motricității, în care sistemul de mijloace selecționate și metodic dirijate să fie în acord cu posibilitățile pacientului. a) Grupa exercițiilor pregătitoare pentru ortostatism υ Pacientul: așezat la marginea patului, gambele în atârnat, brațele întinse, înapoi sprijinit. ω KT este plasat în fața pacientului, cu palmele sprijină gleznele pacientului. Se execută mobilizări pasive, pasivo-active (se gradează treptat acțiunile în funcție de posibilitățile pacientului). Acțiunile sunt: flexie-extensie, abducție-adducție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
METODICE: palmele au rolul de a ajuta la executarea deplasării, de a apăsa pe genunchi pentru accentuarea apăsării; au rolul de a opune o rezistență crescută la ridicarea și deplasarea piciorului înainte și înapoi. b) Grupa acțiunilor de ridicare în ortostatism υ Pacientul: așezat la marginea patului, cu picioarele atârnând, ușor depărtate, mâinile cu degetele încleștate le așază pe după gâtul KT. ω KT este plasat în fața pacientului, îl cuprinde cu o mână pe sub axilă, umărul contralateral, cealaltă mână o așază pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sprijin asigurat din față υ Pacientul: așezat pe pat sau pe o banchetă. ω KT este plasat în față și apucă mâinile pacientului. La comanda „sus”, pacientul se ridică sprijinindu-se de mâinile kinetoterapeutului. c) Grupa acțiunilor de stabilire în ortostatism Este un moment important în procesul de educare sau reeducare a ortostatismului. Reușita acțiunii depinde de capacitatea pacientului de a coopera, de perseverența KT în a lucra, de dorința ambelor părți de a obține rezultate superioare. Ortostatismul se obține prin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
banchetă. ω KT este plasat în față și apucă mâinile pacientului. La comanda „sus”, pacientul se ridică sprijinindu-se de mâinile kinetoterapeutului. c) Grupa acțiunilor de stabilire în ortostatism Este un moment important în procesul de educare sau reeducare a ortostatismului. Reușita acțiunii depinde de capacitatea pacientului de a coopera, de perseverența KT în a lucra, de dorința ambelor părți de a obține rezultate superioare. Ortostatismul se obține prin repetări multiple în condiții standard. Consolidarea rezultatelor obținute, deloc facilă, necesită acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de stabilire în ortostatism Este un moment important în procesul de educare sau reeducare a ortostatismului. Reușita acțiunii depinde de capacitatea pacientului de a coopera, de perseverența KT în a lucra, de dorința ambelor părți de a obține rezultate superioare. Ortostatismul se obține prin repetări multiple în condiții standard. Consolidarea rezultatelor obținute, deloc facilă, necesită acțiuni de îmbunătățire a capacității de control obținute, făcând uz de echilibrări și dezechilibrări alternative, concomitent cu dezvoltarea grupelor musculare implicate în această acțiune. 1. Acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mare. 2. Acțiuni de schimbare a centrului de greutate Poziția ortostatică îndepărtează de nivelul solului centrul de greutate, ceea ce determină un echilibru mai precar în condiții ortostatice. În această situație, se impune introducerea unor acțiuni pregătitoare pentru ameliorarea echilibrului în ortostatism, precum și pentru tonifierea musculaturii ce susține această poziție. În acest sens, se acționează prin intermediul unor mijloace pe care pacientul le poate efectua, însă numai sub supravegherea și cu ajutorul kinetoterapeutului, dacă este nevoie. Câteva exemple: a) Stând, cu mâinile sprijinite (pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
fie prevăzut cu sprijinitori laterale, pentru a ușura acțiunea brațelor; după un număr de repetări, se poate acționa și de pe un scaun obișnuit; KT este plasat în lateral și urmărește acțiunea pacientului, plasând un braț pe torace. Însușirea echilibrului în ortostatism Stabilitatea corpului în ortostatism constituie un obiectiv căruia KT trebuie să îi acorde o atenție deosebită. Necesitatea menținerii verticalității corpului este motivată de faptul că existența ființei umane este legată de această poziție. Menținerea în poziție clinostatică o perioadă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
laterale, pentru a ușura acțiunea brațelor; după un număr de repetări, se poate acționa și de pe un scaun obișnuit; KT este plasat în lateral și urmărește acțiunea pacientului, plasând un braț pe torace. Însușirea echilibrului în ortostatism Stabilitatea corpului în ortostatism constituie un obiectiv căruia KT trebuie să îi acorde o atenție deosebită. Necesitatea menținerii verticalității corpului este motivată de faptul că existența ființei umane este legată de această poziție. Menținerea în poziție clinostatică o perioadă mai îndelungată poate determina unele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pacientul cuprinde, în anumite etape, și elemente legate de asigurarea echilibrului în poziții joase, care au scopul de a estompa, treptat, reacțiile neplăcute ce pot surveni în cazul trecerii de la poziția de clinostatism la cvadrupedie, stând pe genunchi sau în ortostatism. Menținerea poziției în stând privește, în ultimă instanță, modul în care persoana în cauză reușește să-și mențină centrul de greutate în interiorul poligonului de susținere. Teoretic, situația pare simplă, dar pentru a ajunge la realizarea acestui obiectiv, efortul pacientului și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
este proiectată mult în afară sau înăuntru, ceea ce conduce la oscilații ale trunchiului și la pierderea echilibrului; - o teamă exagerată de a nu cădea, ceea ce frânează buna desfășurare a procesului de recuperare. După ce pacientul a dobândit capacitatea de menținere a ortostatismului, se trece la o altă grupă de exerciții, în care, pe lângă echilibru, pacientul este pus în situația de a transporta unele obiecte, de a corela mișcările proprii cu ale altor obiecte și chiar cu alte persoane. A doua formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
intempestiv, ar putea fi la originea unor leziuni secundare, de o gravitate deosebită, citând în acest sens posibilele leziuni vasculare și ale nervilor periferici, fără a ignora și situațiile ireversibile, care ar avea la origine implicarea măduvei spinării. Capitolul ameliorării ortostatismului în condiții dinamice parcurge două etape distincte: deplasarea susținută și deplasarea asistată, ultima fiind premergătoare deplasării independente. Realizarea acestei „performanțe” motrice se face pe seama bagajului motric redobândit până la acea dată și reia, cu mai multă insistență, mersul defalcat pe părțile
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Capitolul VII Mobilizările pasive ale copilului (Constantin Albu) 89 Recomandări tehnico-metodice 92 Relaxarea 93 Reflexul de pregătire pentru sărituri 95 Rostogolirea 95 Postura păpușii 96 Târârea 97 Poziția așezat 100 Poziția în cvadrupedie 102 Poziția în genunchi 103 Echilibrul 105 Ortostatismul 107 Mersul 108 Capitolul VIII Kinetoterapia deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale (Constantin Albu și Tiberiu-Leonard Vlad) 111 Mobilizările pasive ale coloanei vertebrale 113 Recuperarea cifozelor 118 Recuperarea lordozelor 121 Recuperarea cifo-lordozelor 124 Kinetoterapia în discopatia lombară joasă 127 Recuperarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
echilibrului astfel încât să se dobândească abilitățile funcționale. De asemenea poate aplica terapia prin dans și mișcare, hippyterapie, hidroterapie și terapia prin joc. Copii cu autism pot fi ghidați în a-și îmbunătăți abilitățile motorii de bază ca: poziția de așezat, ortostatism, târârea, întoarcerile, joaca. De asemenea părinții pot fi și ei învățați unele tehnici pentru a-și ajuta copii să-și crească forța musculară, coordonarea, abilitățile fine. Pe măsură ce cresc și abilitățile motorii devin mai complexe, intervenția este orientată spre aspecte mai
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
insuficiență a valvulelor (congenitală) sau a creșterii presiunii sangvine din cauza unui baraj pe circulația de întoarcere. Varicelele apar între 20-40 de ani fiind mai frecvente la femei. Printre factorii externi unul din cei mai importanți este profesiunea, ce obligă la ortostatism prelungit . Ceaiuri: Taraxacum officinale (păpădie). Se bea 2-3 căni pe zi după mesele principale din infuzie cu două lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Salvia officinalis (salvia). Se bea două căni pe zi dintr-o infuzie cu o
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]