3,402 matches
-
stea roșietică, mai mică decât soarele, stătea deasupra lor. Comandantul dădu înconjur navei, care semăna cu o combină gata de secerat, apoi se așeză la umbra ei. Nici nu-i rău, la urma urmei, zise el, luând un fir de orz între dinți. Să fi avut niște slănină și ceapă, mai că mi-ar fi părut bine că ne-a luat câmpul ăsta. În fond, după atâta muncă, avem și noi dreptul la un accident. Episodul 4 Farmecul discret al neștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
puțin! făcu pilotul, ascultând. Se-aude ceva. Comandantul ciuli urechile. Se auzea într-adevăr un zgomot crescând, un fel de duduit. După un minut, îi zăriră sursa. — Ei, drăcie! exclamă comandantul. De după un pâlc de salcâmi din capătul lanului cu orz se ivi, venind spre ei, un tractor. Episodul 5 Tractoristul Când tractorul ajunse cam la treizeci de metri, uimirea celor doi pământeni, în loc să scadă, spori: la volanul autovehiculului nu stătea nimic care să sugereze o ființă extraterestră, nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luați de un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am rătăcit, nimerind aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta dumneavoastră? — Nu știu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... făcu tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M. 273. — Cu cât dați kilogramul? întrebă Aciobăniței. — Nici asta n-aș putea să vă spun exact. Tovarășii mei de la sediu se ocupă cu prețurile. — Locuiți mulți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am rătăcit, nimerind aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta dumneavoastră? — Nu știu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... făcu tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M. 273. — Cu cât dați kilogramul? întrebă Aciobăniței. — Nici asta n-aș putea să vă spun exact. Tovarășii mei de la sediu se ocupă cu prețurile. — Locuiți mulți pe planetă? — Destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii, noroc să ai, zise blondul. Te-ai învârtit de-o zi liberă. Ai putea astăzi să-mi dai mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz doi extramediocri. Responsabilul își ridică privirea din linguroi și se uită pe deasupra ochelarilor la cei doi pământeni, apoi la tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea, răspunse tractoristul. Și-atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Responsabilul își ridică privirea din linguroi și se uită pe deasupra ochelarilor la cei doi pământeni, apoi la tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea, răspunse tractoristul. Și-atunci ce căutai la orz? zise responsabilul cu un licăr de triumf în pupile. Brigada a cincea trebuia să fie la ovăz. M-au trimis după bujii la bază, s-au stricat șase tractoare, răspunse K.M. 273. — Astea-s cioace, măi, zise responsabilul. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
facem, noi o schimbăm, să-ți fie clar, zise responsabilul. S-a schimbat cumva, între timp? întrebă K.M. 273. — Încă nu, spuse cu oarecare regret responsabilul. Hai, du-te, ai prima duminică liberă. Și să nu te mai prind în orz când trebuia să fii în ovăz, că te mut cu prima ocazie la insecticide. O umbră de spaimă trecu pe chipul tractoristului care salută și plecă. Responsabilul atârnă linguroiul alături pe un suport, își scoase ochelarii aburiți de ciorbă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vraje De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz și vitele-i de piatră. Grâu, popușoi, săcară, mei și orz..." (Belșug) Uneori avem o trecere de la organic la metalic și atunci avem bucuria să aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
locuitori ai pământului. Cu totul altfel arătau chiar și în antichitate satele de la câmpie. Erau ticsite de oameni locuind în case încropite din piatră, căci lemn era prea puțin în Armenia. Erau sate de oameni harnici, pricepuți cultivatori de grâu, orz, secară și mei, dar și de felurite legume : napi, varză, sfeclă, ceapă, usturoi. A mai dat Cel de Sus un mare dar locuitorilor acestor ținuturi: grădini și livezi întinse, care rodesc multe feluri de fructe: rodii, cireșe, meri, peri, curmale
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
de la francezi un ținut în 911, Normandia = Danelaw nr.2, de unde vor ataca în 1066 Anglia prin Wilhelm Cuceritorul și vor rămâne definitiv aici. Vikingii readuc obiceiurile de navigație în Marea Britanie, revitalizează comerțul, deschid piețe, orașele prind viața, berea de orz servită din corn înveselește atât danezul, cât și saxonul. Iar dacă nu fac război, vikingii sunt amatori de procese: se adună, ascultă argumente juridice, constituie comitete, generează “curtea cu juri”. Totuși, în 950 sunt alungați din York și avem Edgar
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
să nu se ardă vatra cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut păioasele din cauza secetei care a început încă din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz rămase pe spic, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat când a fost la nevoie, așa că și acum îl va ajuta chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilărise cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
noi. Mangalia decembrie - 2010 N.A. - Prezenta povestire are la bază fapte autentice. [1]formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. ( lat. arista) DEX [2]magazie unde se depozita pleava de grâu sau de orz. [3]Cameră cu tavanul înclinat, ca o anexă la casa principală. N.A. [4]Magazie unde sunt depozitate diferite obiecte necesare într-o gospodărie țărănească. [5]Cuvânt fără semnificație în realitate. N.A. [6]Obiect din lemn existent la un atelaj, de
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
tot mai mulți autori de carte, se scrie mult astăzi, dar se scrie și prost. Cititul unei cărți este o ocupație grea, dificilă chiar, în cazul unei scriituri slabe, lectura transformându-se în calvar, iar timpul și travaliul irosit precum orzul pe gâște nu sunt răsplătite uneori nici măcar cu un simplu „mulțumesc”. O cronică scrisă favorabil de Maria Diana Popescu constituie un „certificat” de autentificare echilibrat, corect și unanim recunoscut. Cronica a apărut! Restul nu mai contează... și istoria se repetă
MARIA DIANA POPESCU de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349576_a_350905]
-
Chei sâcâie zgomote Să prindă-n ghiare absolutul Între pereții ferecați. Visul al doisprezecelea: Fotografia Documentu-i sosise cu poșta-n toamna trecută - Silueta-n pantaloni bufanți și cizme din piele de bou a cărei fermă moștenită coboară colina muiată în orzuri În depărtare zgomot de camioane Utilaje pornite să strivească confuzia orizontului natural - gropi răgușite pline cu apă La prânz țeava metalică a puștii s-a oprit în aer sub flori de salcâm, nori adormiți... corbi fără glas... din fotografia uitată
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
necitați în gazete de stradă, în autobuze sau trenuri; petrecuții, din avioane, agățați de telefoane mobile asurzeau alternative planete în ceruri Julia May se încrunta în ierburi baroce fierte în culori de măslin; invizibilii treceau la lucru prin lanuri de orz în alte lumi, un dingo se măsura în oglinda cu vise a lumii De departe oglinda cu vise chema pe Julia May La gura apei de la izvoare Canoe pitite se-nghesuiau laolaltă Străvechi locuri de vânătoare Căi bătute de bouri
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
filosofie... Mâine, știu, năluca se întoarce Și cu fiara-n lesă, și cu poarce. Ce să le mai zic, să scap de ei? Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca un snob, Dacă-n orzul gâștei e vreun bob, Negru și precar, ca o neghină, Auriu și copt, pus în lumină? Să-i întreb de acul meu pierdut Într-un car cu fân, necunoscut? Am putea să-l căutăm cu toții, Poate-așa stârpim și idioții
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
așa filosofie...Mâine, știu, năluca se întoarceși cu fiara-n lesă, și cu poarce.Ce să le mai zic, să scap de ei?Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca un snob,Dacă-n orzul gâștei e vreun bob,Negru și precar, ca o neghină,Auriu și copt, pus în lumină?Să-i întreb de acul meu pierdutîntr-un car cu fân, necunoscut? Am putea să-l căutăm cu toții,Poate-așa stârpim și idioții.15 septembrie
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat, când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta, chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana, sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilăriseră cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
am să pun să le mute în alte padocuri pe cele fătate. Au crescut purceii și nu mai au spațiu suficient să facă mișcare. Trebuie să meargă cineva la moară să mai macine uruială. Tot mazăre cu soia, porumb și orz amestecăm? Trec și pe la magazine să văd cum stăm cu făina de oase. Ajută la creșterea purcelușilor acum când sunt mici și mai ales la găinile ouătoare. - Bine, te descurci tu. Știi ce ai de făcut. Mai vezi la fața
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă de prin poienile pădurilor hribi și gălbiori tăiați și uscați, apoi puși în cămară, să culeagă afine și zmeură de prin luminișurile pădurilor, să strângă de pe ogoare grâu, orz, mazăre, varză, sfeclă și multe alte roade muncite din greu. E nevoie ca omul să fie harnic, să muncească mult vara, ca iarna să stea la adăpost, liniștit, în casa sa. Una din aceste gospodării, dintr-un sat din ținutul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]