971 matches
-
unde toate - buluc - fără întrebare - și vesel - s-au dus! *** CERȘETOR LA DOMNUL cerșetor la Domnul - asasin de regi cu ochi de agheazmă vin la-naltul Tron: am zdrobit în colburi înmulțite legi totuși - Mântuirea știu că nu e zvon! osânda-mi se cântă prin copaci de rai începutul lumii a-ngânat-o-ntâi: păcatele toate sunt pe mine strai vin la Hrist să-mi fie - iarăși - căpătâi! mă târăsc pe coate - picioarele-mi cioate sângele îmi strigă Numele din Cer: am trecut prin
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
sentimentale și-un fel de chip al dimineții, cu gânduri concurente abisale într-un sens giratoriu incert, mercenari blocați în timp îmi fac semn, aud cum mă strigă, îmi arată umbrele siluetelor sacerdoților, cu mâinile întinse spre cer, luându-și osânda supremă, aruncând în jur anatemă! sursa foto: internet Referință Bibliografică: Pământuri și ape între patimi și ispite / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1269, Anul IV, 22 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
la stânga Crucii Lui. Fiind răstignit, Dismas s-a căit pentru viața păcătoasă pe care a dus-o și l-a mustrat pe Gestas pentru ocările ce le aducea acela Domnului: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă nu a făcut nici un rău». Și, după cum știm, Dismas a fost în chiar acea zi împreună cu Iisus Hristos în rai. Căci zicând: «Pomenește-mă, Doamne, când
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
Locul tău de veci scris este Să stai nemuritor de-a dreapta marelui Apollo, Să emani vraja călduroasă a razelor tale luminoase Și să ne acoperi inimiile cu ale tale sentimente ludice. Luceafăr zeiesc, pătimit-ai veșnic: Un martir ce plătește osânda nedreaptă, Dar care va rămâne neadormit posterității Și doina lacului se va auzi până la sfârșitul vremii. Steaua lui Eminescu În podul casei stau până târziu, Fără să observ zilele trecătoare, Cum apasă peste mine Și mă lasă static în lume
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
și veșnică odihnă!”. Asta aș spune tineri-lor: să vă gândiți cu tot dinadinsul la fericirea veșnică! Există două situații - tertium non datur (o a treia nu mai există): ori viața veșnică pentru cei care au împlinit poruncile lui Dumnezeu, ori osânda veșnică pentru cei care nu au trăit după voia lui Dumnezeu și au făcut voia vrăjmașului. Pe aceștia o să-i aștepte diavolul, după cuvântul: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Părinte scump...Îți scriu acuma pe-o rază sângerândă: Aici sunt vremurile tulburi de țipăt și osândă... Poporul iar s-a ridicat căutând cumva dreptate Și plânge cerul, Tatăl meu, jelind dureri și moarte... E frig și parcă e tot noapte în suflete de-o vreme... Și toamna s-a-mbrăcat în doliu...și țara însăși geme... De ce-i
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de MARIA LUCA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377530_a_378859]
-
ți se adreseze direct, brutal, nici să se spună lucruri urâte despre tine; nu fă nici tu nimic din toate acestea nimănui. Atunci când judeci pe cineva, sau când ei în derâdere o faptă săvârșită de cineva, ți se cuvine aceeași osândă ca și celui ce a greșit. Mai mult, mulți dintre aceștia au ajuns în aceiași situație ca aceia pe care i-a judecat. Atunci când noi judecăm o altă persoană, nu facem altceva decât să ne punem în scaunul de judecată
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > UMBRELE VĂZDUHULUI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Lăcomia stă la pandă Aciuată printre noi, Te condamnă la osândă, De la timp nu o dobori! Aciuată printre javre De șacali și de coioți, Trece și peste cadravre Și ca s-o oprești nu poți. De șacali și-alte jivine Țara nu mai e scăpată, Se prăvale de la sine De avuție
UMBRELE VĂZDUHULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378653_a_379982]
-
coioți, Trece și peste cadravre Și ca s-o oprești nu poți. De șacali și-alte jivine Țara nu mai e scăpată, Se prăvale de la sine De avuție despuiată! Lăcomia stă la pandă Aciuată printre noi, N-are frică de osândă, Nici de-al sărăcimii roi! Referință Bibliografică: Umbrele văzduhului / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
UMBRELE VĂZDUHULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378653_a_379982]
-
Bătaia mută, parcă se aude Sub greutatea clipelor care s-au scurs, Din agonia morții, tristă și absurdă, Urmând fără-ncetare, veșnicul ei curs. Dau timpul înapoi, și totuși tace Plâng liniștea ce doare, născută din cuvânt, De-atâtea ori osândă, de-atâtea ori iertare, Atât ne mai rămâne, din viața pe pământ. Din curgerea-i firescă, precum râu-n aval, Pe țărmul lui privesc, aievea an de an, Un astăzi-gând de ieri, și-un mâine-vis de azi, Speranțe și-amintiri
OROLOGIUL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379100_a_380429]
-
unui eros uneori inocent, alteori idilic, versul își continua perpetua metaforă, inventiv, irepetabil, într-un joc de nuanțe abstracte și onirice... “ghidul e concediat ne copia stările curios dacă potcovarul mai locuiește în călătoria noastră chiar așa în brațele tale osânda e artă”- dragostea de duminică Și titlurile curg metaforic: în ochii păsărilor de iarbă, perdelele soarelui, pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase, sângele nostru în toți macii, regate înmărmurite, vioară criptată, albastru-diez. Dacă aș folosi o comparație stilistică pentru
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
o locuință temporară În inimă acum să mă ascund. Iar dragostea ce este temerară Mi-o poartă, ne-ncepută, doar în gând. Dară orgoliul tău nemăsurat Te-ndeamnă să m-alungi acum din vis. Iar gândul te îndeamnă ne-ncetat Să împlinești osânda ce-ai promis. Mai lasă-mă să odihnesc acum În ochii tăi eu să mă oglindesc. Să nu încep acuma un alt drum Cu toate că nu este prea firesc. Aș vrea să locuiesc la tine-n șoapte Știind că ești iubita
LOCUINȚĂ TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382103_a_383432]
-
I-ai făcut cu dragostea de Fiu al Celui de Demult, Ai tot răspuns cu milă celor ce Te-au certat, în gând plecat-Ai Fruntea și totul Ai iertat. Și ca să fie Lumea Salvată, Mântuită, Ai dus până la capăt osânda pregătită, nu Ai cârtit un pas, nici lacrimi n-Ai vărsat, Ai fost doar Domnul Slavei - și Om, și Împărat. Doar Ție, numai Ție, acum Îți mulțumim și Te rugăm din suflet pentru-al Luminii Lin, adu-ne-O iar
PE DRUMUL ASPRU-AL CRUCII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380352_a_381681]
-
cu flori de câmp, Sau două ramuri vii, nedespărțite, Ne împleteam, sălbatice, pe dâmb! Ar trebui să-ți socotesc dobândă La tot ce-aveai să-mi dai și n-am primit, Dar n-aș putea să cred că-a ta osândă Azi mi-ar plăti tot ce am pătimit, Așa c-o să renunț la hărțuire, Ești liber să te-afunzi în mări adânci! Îndreaptă-te direct spre năruire, Nu-s eu aceea care-ți va da brânci! (din volumul "Pasiune", Editura
NU-MI DATOREZI NIMIC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381116_a_382445]
-
a a Samarinencii. Joi: Tripesnețe, oda V, stih. I) Prin Patimile Domnului nostru Iisus Hristos s-a deschis poarta spre mântuire a celor ce o doresc. În fața sublimului Jertfei dumnezeiești, Crucea s-a închinat, împlinind Suferința, nimicind patimile, călcând astfel osânda morții peste care a înfipt spre veșnicie nepătimirea Învierii. Prin această Aură dumnezeiască a Învierii, panorama suferințelor și sublimul jertfei martirice intră în viziunea Crucii, prin împreuna participare a lui Hristos la suferința, jertfa și slava creștinului: „Hristos i-a
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
huiduit, torturat, profanat, ca Iisus Hristos. Nu numai cei care-L răstigneau urlau și blestemau, nu doar un popor se desfăta la privirea durerilor Lui fizice și morale, ci o lume întreagă, de atunci și până astăzi, a găsit în osânda și în moartea Lui o plăcere, o satisfacție, un sentiment ca de dreptate și de putere a ei împotriva <> și <<înșelătorului Aceluia>>, cum îl numeau cu ipocrizie cei ce L-au dat spre chinuire și moarte.” (Profesor Teodor M. Popescu
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
Pădure, Pădure, Iartă-mi cu milă Mâna-mi secure Ce poartă-ntr-o filă (Din tine desprinsă) Arzândă feștilă De inimă plânsă! Pădure sortită Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În umbră-ți fecundă! Și roagă-ți ecoul Să-ngâne "eroul": “Afle Pădurea... Afle P ă dureaaa, Că-ngrop azi securea... Secureaaa, secureaaa!..” Referință Bibliografică: AFLE
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
fluturelui. Magnificul zbor era o minge ușoară ce sarea pe caldarâmul amețitor și noi după ea ieșisem în stradă Ah, ce aroma de culori și ce iubire fără anotimpuri! Unică aripa Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire, În lacrimi și osânda eram cu sufletul curat, Am fost cândva năvalnica împătimire, În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat... De păsări mi- am legat întotdeauna zborul Și am zburat că pasărea, de zbucium franța, Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
funerare iudaice. După ce a fost înfășurat, trupul a fost pus în mormânt. Moartea Mântuitorului a fost benevolă, pe când la ceilalți oameni este inevitabilă, chiar dacă au fost eliberați de păcat. Iisus nu moare moartea Sa. El nu poartă moartea ca o osândă în sine. Așa cum a luat asupra Sa păcatul altora, așa ia și moartea altora. Moartea altora a trebuit să o ia Iisus asupra Sa pentru că a luat păcatul lor. Păcatul atrage după sine moartea. Suferința lui Iisus reprezintă suferința deplină
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin! Care-i bogăția mare? Nu-i palatu-n care stai! E iubire,e iertare, Altora , când poți să dai! Care e marea durere? Nu e boala trupului! E păcatul în plăcere, Spre osânda omului! Care e nădejdea mare? Citește mai mult Care-i marea alinare,Și la boli și la durere? Este rugăciunea tare; Ea aduce mângâiere!Ce-i în viață fericirea? Nu averea,nu comori!E să-ți afli mântuirea,Înainte ca să
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin!Care-i bogăția mare?Nu-i palatu-n care stai!E iubire,e iertare,Altora , când poți să dai!Care e marea durere? Nu e boala trupului!E păcatul în plăcere,Spre osânda omului!Care e nădejdea mare?... XXIX. ÎNTREBĂRI DE SUFLET!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Întrebări de suflet! Spune-mi Doamne,ce să fac Ca să pot iubi? Dragostea,s-o ai ca leac, Cât
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
-o peste colivie. Porumbeii nu și-au deschis aripile pentru a zbura din fața primejdiei, ci s-au lipit de colivie, așteptând-o.) Dacă era o creangă mare, erau zdrobiți. În loc să-și folosească ariplie să zboare s-au lipit de locul osândei. (A luat un porumbel. L-a ridicat în văzduh și i-a dat drumul. Speriat porumbelul a deschis aripile, pe urmă a aterizat.) Ciudat. Chiar nu vor să zboare. În parc apar mai mulți porumbei.) Se pare că porumbeii din
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]