21,114 matches
-
primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale cât și cele ale mișcărilor sufletești, contopit-sublimate prin adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin limbajul cantabilității
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când, în intervalitatea sa, TA orientează ireversibil de-parcursul OS, dinspre un tot mai înainte-de-acum spre un când (va) echivalent acum-lui. Ca să înțelegem acest aspect facem câteva analogii. Mai întâi, în relativitatea timpului ni se arată că, despărțindu-se doi asemenea<footnote Paradoxul gemenilor footnote> din același moment și loc
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
amândurora, de dinaintea momentului sincron despărțirii. E ca și cum cel întors s-ar vedea deopotrivă pe sine și pe celălalt, timpuiți (îmbătrânind) tot mai dinspre momentul nașterii lor și, probabil, până oricând înainte de acesta, ceea ce corespunde unei expresii de amintire. A percepe OS sub aspectul amintirii, se traduce prin a o zări dinspre un trecut asincron cu cel al autorului către un prezent sincron amândurora, ca finalitate comună. A doua analogie presupune ca, pornind de la aspectul ciclic (de refren) al TA din stadiul
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de refren) al TA din stadiul melosoniei, să ne imaginăm perechile strat-secvență din stadiul actual ca pe niște gonguri ordonate descrescător, atât sub aspectul scăderii intensității cât și sub cel al scăderii densității, respectiv al rarefierii lor în timp. Astfel, OS se conturează într-o expresie de diminuendo. Fiecare gong pare a fi ultimul, după care, odată cu următorul gong, devine penultimul și așa mai departe, până când un alt presupus gong nu se mai aude efectiv, ceea ce-l califică drept ultimul pe
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
real sau virtual), condiția sa de fond, misterul pe care se fundamentează, umbra pe care o ascunde și peste care se și distinge (sonor). În tăcere sunt înglobate toate sunetele, ca posibilitate. De aceea, tăcerea ne acordează în vederea ascultării oricărei OS, ca articulare de gând. Parafrazându-l pe sculptorul Constantin Brâncuși, care spunea: “Priviți lucrările mele până ce le vedeți”, autorul operelor sonore ar putea zice: Tăceți-le până ce le veți putea auzi! Ascultarea OS ca mod de finalitate sau cadențialitate, reprezintă
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
aceea, tăcerea ne acordează în vederea ascultării oricărei OS, ca articulare de gând. Parafrazându-l pe sculptorul Constantin Brâncuși, care spunea: “Priviți lucrările mele până ce le vedeți”, autorul operelor sonore ar putea zice: Tăceți-le până ce le veți putea auzi! Ascultarea OS ca mod de finalitate sau cadențialitate, reprezintă și stadiul unui al patrulea nivel de interpretare, prin care conștiința călăuzitor-moderatoare reperează OS într-un mod deprivativ<footnote Claustrarea în întuneric, odată cu totala izolare de orice fel de stimuli, ținea odinioară de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
lucrările mele până ce le vedeți”, autorul operelor sonore ar putea zice: Tăceți-le până ce le veți putea auzi! Ascultarea OS ca mod de finalitate sau cadențialitate, reprezintă și stadiul unui al patrulea nivel de interpretare, prin care conștiința călăuzitor-moderatoare reperează OS într-un mod deprivativ<footnote Claustrarea în întuneric, odată cu totala izolare de orice fel de stimuli, ținea odinioară de practica misteriilor unor religii antice, aparținând cultului unor zeități și/sau personalități modelatoare, precum cele de sorginte tracică, ca Zalmoxis și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
olfactive, tactile etc. Pentru oamenii de atunci ele erau interpretate ca epifanii ale strămoșilor și zeilor pe care îi adorau. (vezi Daniel, Constantin Misteriile lui Zalmoxis, București : Herald, 2011) footnote>, dinspre senzația de sunet către neauzirea din umbra lui. Obiectul OS devine formativ, prin însuși procesul de acordaj (întru tăcere). Sub aspectul durabilității, forma comportă expresia unei finalități pregătitoare, ca durată precursiv-rarefiată. Orientată astfel, OS corespunde unui timp dezatractor, care, retrăgându-se spre trecut, determină un acum cadențial (ultim), tot mai
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
lui Zalmoxis, București : Herald, 2011) footnote>, dinspre senzația de sunet către neauzirea din umbra lui. Obiectul OS devine formativ, prin însuși procesul de acordaj (întru tăcere). Sub aspectul durabilității, forma comportă expresia unei finalități pregătitoare, ca durată precursiv-rarefiată. Orientată astfel, OS corespunde unui timp dezatractor, care, retrăgându-se spre trecut, determină un acum cadențial (ultim), tot mai stins (în diminuendo). Pe direcția acestui acum terminal, cu fiecare ciclu secvențial OS se amplifică în anterioritate, pe un profil oblic dezinent, respectiv un
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
forma comportă expresia unei finalități pregătitoare, ca durată precursiv-rarefiată. Orientată astfel, OS corespunde unui timp dezatractor, care, retrăgându-se spre trecut, determină un acum cadențial (ultim), tot mai stins (în diminuendo). Pe direcția acestui acum terminal, cu fiecare ciclu secvențial OS se amplifică în anterioritate, pe un profil oblic dezinent, respectiv un katabasis în întunecimea sau cel al sonorității operei. Aceasta înseamnă că, în plus față de aspectele de: dată-compact, metrizată (articulată), mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
terminal, cu fiecare ciclu secvențial OS se amplifică în anterioritate, pe un profil oblic dezinent, respectiv un katabasis în întunecimea sau cel al sonorității operei. Aceasta înseamnă că, în plus față de aspectele de: dată-compact, metrizată (articulată), mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin percepția conștiinței) și calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Aceasta înseamnă că, în plus față de aspectele de: dată-compact, metrizată (articulată), mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin percepția conștiinței) și calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte (și asupra căruia va trebui reflectat). Pe plan formal, dilatarea în anterioritate oferă cadrul parcursului cu finalitate sau de cadențialitate a OS. Ca atare, cadențialitatea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte (și asupra căruia va trebui reflectat). Pe plan formal, dilatarea în anterioritate oferă cadrul parcursului cu finalitate sau de cadențialitate a OS. Ca atare, cadențialitatea este exprimarea rezumativă a parcursului OS reductibilă unei finalități. Prin conturul său, timpul cadențial exprimă conductivitatea unui către-aici/acum, ca loc/moment al modului de ajungere în gata-de-inițiere. Dar, ceea ce pentru autorul călăuzitor/revelator reprezintă un
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte (și asupra căruia va trebui reflectat). Pe plan formal, dilatarea în anterioritate oferă cadrul parcursului cu finalitate sau de cadențialitate a OS. Ca atare, cadențialitatea este exprimarea rezumativă a parcursului OS reductibilă unei finalități. Prin conturul său, timpul cadențial exprimă conductivitatea unui către-aici/acum, ca loc/moment al modului de ajungere în gata-de-inițiere. Dar, ceea ce pentru autorul călăuzitor/revelator reprezintă un proces catarctic (în vederea inițierii din stadiul următor), face din
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
reductibilă unei finalități. Prin conturul său, timpul cadențial exprimă conductivitatea unui către-aici/acum, ca loc/moment al modului de ajungere în gata-de-inițiere. Dar, ceea ce pentru autorul călăuzitor/revelator reprezintă un proces catarctic (în vederea inițierii din stadiul următor), face din OS ritul unei modalități de spre-actualizarea-finalității, de ordin pregătitor. Din această perspectivă, parcursul OS comportă o pătrundere concentrică în lumea umbrelor, ca tăceri sub-sonore, în așteptarea unui acum înnoit (prezumat ascensional, ca simbol sonor al unui înțeles ascuns). Ținem să precizăm
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
acum, ca loc/moment al modului de ajungere în gata-de-inițiere. Dar, ceea ce pentru autorul călăuzitor/revelator reprezintă un proces catarctic (în vederea inițierii din stadiul următor), face din OS ritul unei modalități de spre-actualizarea-finalității, de ordin pregătitor. Din această perspectivă, parcursul OS comportă o pătrundere concentrică în lumea umbrelor, ca tăceri sub-sonore, în așteptarea unui acum înnoit (prezumat ascensional, ca simbol sonor al unui înțeles ascuns). Ținem să precizăm că planul cadențial nu este totuna cu formula de cadență sau coda unei
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
comportă o pătrundere concentrică în lumea umbrelor, ca tăceri sub-sonore, în așteptarea unui acum înnoit (prezumat ascensional, ca simbol sonor al unui înțeles ascuns). Ținem să precizăm că planul cadențial nu este totuna cu formula de cadență sau coda unei OS, acestea fiind doar obiecte instrumental-formale, prin care se concretizează convenția limitei secunde (ultime) sau a sfârșitului unui parcurs. Sub acest aspect, cadența de la finalul unui ciclu secvențial (după cum este definit în cap. 4) marchează limita secund-ultimă a unei forme de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
corespunde aspectul de respirație din stadiul atmosoniei, la care se adaugă cel al complementarității profilelor (din melosonie) și, în fine, formula de cadență din stadiul actual. În schimb, planul cadențial sau cadențialitatea este un mod de relevare reductiv-rezumativă a întregii OS, prin care aceasta devine descriptibilă și, ca atare, interpretabilă la orizont. Din perspectivă estetică, tot acest de-auzit extinctiv, ca parcurs cadențial către o finalitate ce reduce sunetul la aspectul său contrar, de tăcere (din care să redevină posibil), relevă
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
la orizont. Din perspectivă estetică, tot acest de-auzit extinctiv, ca parcurs cadențial către o finalitate ce reduce sunetul la aspectul său contrar, de tăcere (din care să redevină posibil), relevă un proces de teleosonie. Putem spune că teleosonia reprezintă OS în perspectiva de (sau ca) parcurs ritual cu caracter (scop) cadențial. Ca teleosonie, OS constituie un model (cum) de conduită întru finalitate. Pentru conștiință, o atare perspectivă are un beneficiu semnificativ, dacă ridicăm OS la rangul de simbol al destinului
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
o finalitate ce reduce sunetul la aspectul său contrar, de tăcere (din care să redevină posibil), relevă un proces de teleosonie. Putem spune că teleosonia reprezintă OS în perspectiva de (sau ca) parcurs ritual cu caracter (scop) cadențial. Ca teleosonie, OS constituie un model (cum) de conduită întru finalitate. Pentru conștiință, o atare perspectivă are un beneficiu semnificativ, dacă ridicăm OS la rangul de simbol al destinului uman, dramatic condiționat de cadențialitatea morții. 6. Timp mitic (originar) = germene al tuturor posibilităților
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
teleosonie. Putem spune că teleosonia reprezintă OS în perspectiva de (sau ca) parcurs ritual cu caracter (scop) cadențial. Ca teleosonie, OS constituie un model (cum) de conduită întru finalitate. Pentru conștiință, o atare perspectivă are un beneficiu semnificativ, dacă ridicăm OS la rangul de simbol al destinului uman, dramatic condiționat de cadențialitatea morții. 6. Timp mitic (originar) = germene al tuturor posibilităților (modalităților) temporale și atemporale, nu însă și al efectivării lor. Fiecare posibil, odată efectiv, constituie o alteritate în raport cu însăși posibilitatea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
însă și al efectivării lor. Fiecare posibil, odată efectiv, constituie o alteritate în raport cu însăși posibilitatea sa. De aceea timpul mitic este și rămâne etern ascuns (inevident formal), ca esență de ordin transcendent. Arătam în capitolul anterior cum, în finalitatea sa, OS diminuează în propria-i tăcere, spunând că, odată cu aceasta se instituie un moment de trecere către un nou stadiu de înfățișare/percepere a ei, moment trăit ca stare de așteptare. În tensiunea acestei așteptări, conștiința se activează în mod reflexiv
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
-i tăcere, spunând că, odată cu aceasta se instituie un moment de trecere către un nou stadiu de înfățișare/percepere a ei, moment trăit ca stare de așteptare. În tensiunea acestei așteptări, conștiința se activează în mod reflexiv, încercând să recupereze OS ca valoare de sens. „Gongul” așteptat va bate astfel nu doar cât pentru un ciclu secvențial ci cât pentru întreaga operă, a cărei sonoritate va fi percepută ca auzire de sens, dincolo de concretitudinea ei fenomenală. Dar, ca dintr-un lucru
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
indiferent de natura (imagistică, sonoră etc. a) materialității limbajului. footnote>. Între diferitele naturi ale limbajului, cel verbal este întru totul adecvat relevării funcției de expresivitate a sensului (diferind de aceea de utilitate, pentru care limbajele semnalizatoare sunt optime). Astfel, trecerea OS prin verbalizare ține de un proces inițiatic, al recuperării din tăcere în rostirea cu sens, calificând percepția conștiinței ca auzire înțelegătoare sau înțelegere. Atingem aici stadiul maxim (al cincilea) al interpretării, căci nu opera se prezintă nemijlocit verbal ci gândirea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]