1,547 matches
-
bucuria tinereții mele și puterile ei fermecate”". Directorul de imagine Grigore Ionescu a realizat aici primul său lungmetraj color, punând în evidență decorurile somptuoase și baroce create de Ion Oroveanu. Operatorul și-a exprimat mai târziu bucuria de a filma ospățul pantagruelic al lui Flâmânzilă și Setilă. Muzica a fost compusă de Dumitru Capoianu. Versurile cântecului de pahar sunt scrise de Jak Fulga, iar muzica de compozitorul Henri Mălineanu. Versurile cântecelor stihiilor sunt scrise de Mihai Maximilian, iar muzica de compozitorul
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
trimis la Micene să-l ucidă pe Atreu. Dar acesta se apără și își ucide neintenționat propriul fiu. Ca să se răzbune, Atreu îi ucide pe cei doi fii ai lui Tieste, Polysthenes și Tantalos, și din ei a făcut un ospăț pentru tatăl lor, pe care Atreu îl păcălise cu gândul de împăcare. După ce Tieste termină de mâncat, Atreu îi arătă capetele fiilor săi. Tieste îl blestemă pe Atreu și fuge în Epir. Ca pedeapsă pentru fărădelegile lui Atreu, zeii au
Atreu () [Corola-website/Science/311863_a_313192]
-
fie cuprinse în volumele sale de versuri, unde au fost incluse postum și independent de voința autorului. Voluntar sau nu, ele au contribuit la crearea mitului și aureolei de derbedeu-vagabond-romantic. Publicația care a inițiat această legendă a fost „Colecție de ospățuri pe gratis ale maestrului François Villon și gașca sa” (în ) apărută - probabil - postum, în 1480 sau, conform cercetărilor publicate de Pierre Champion în 1913, prima ediție ar fi apărut în 1495 și care-l prezintă pe Villon ca pe un
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
lui Villon, plină de revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, se află într-un permanent dialog cu moartea și este axată pe concepția filosofică sintetizată în sintagmele „carpe diem”, „ubi sunt”, „memento mori” și "danse macabre". Colecția de ospățuri pe gratis ale maestrului François Villon și gașca sa (XXIV - "Le Recueil des Repues franches de maistre François Villon et de ses compagnons") - apărută - probabil - postum, în 1480, sau în 1495 se încheie cu „Al șaptelea ciolhan, după Montfaulcon” ("La
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
este considerată distrugătoare a armoniei yin-yang și chinezii o țin ca să fie protejați. Ei cinstesc ziua suindu-se pe un munte înalt, bând vin de crizanteme și purtând o plantă numită zhuyu, considerată vindecătoare. Guvernatorul Yan Boyu tocmai dădea un ospăț în cinstea sărbătorii și l-a invitat pe Wang Bo să petreacă împreună cu el. Cu această ocazie, Wang Bo a improvizat câteva versuri, care au adăugat un prestigiu considerabil pavilionului: „Pavilion durat de prințul Teng Chiar lângă fluviu: insulă pustie
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
marele dramaturg Tang Xianzu (1550-1616) din dinastia Ming (1368-1644) a descris Pavilionul Tengwang în cunoscuta sa piesă "Pavilionul Bujorilor", iar vestitul poet Bai Juyi (772-846) din dinastia Tang a lăsat o poezie în care a descris Pavilionul Tengwang în timpul unui ospăț de rămas bun. Pentru a păstra tradiția, pavilionul refăcut are la etajul V o scenă în stil antic, destinată prezentării spectacolelor de cântece și dansuri și a pieselor de teatru.”
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
e cuprins de spaimă, pentru că nu mai poate ieși. Gorgias și Sostratos îl scot de acolo, și, recunoscător, e de acord să fie încheiate două căsătorii: a fiicei lui cu Sostratos și a lui Gorgias cu sora acestuia. Sclavii pregătesc ospățul care va urma sacrificiului închinat lui Pan și unirii celor patru tineri, iar Knemon, consecvent cu sine, bombăne mai departe, spre hazul acestora. În Biblioteca Vaticanului s-au găsit de curând doua sute de versuri ale poetului grec Menandru, dupa
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
împreună cu o mie de soldați munteni. Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva turcilor, Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu. În 1482 papa Sixt al
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
doua expediție. Armata lui era însă înfometata și fiind înfrânta, Lisimah a fost luat prizonier împreună cu fii săi și dus la cetatea Helis. Deși tracii doreau execuția acestuia, Dromichaites l-a tratat că pe un prieten și a organizat un ospăț cu caracter moralizator, oferindu-le macedonenilor o masă bogată și luxoasa în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei doi a fost întărită și de o alianță matrimoniala, Lisimah oferindu-și fiica de soție lui
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Amadocos. Fiecare își caută aliați pentru a o suprimă pe cealaltă. Amadocos s-a împrietenit cu generalul grec Alcibiade, iar Seuthes al II-lea a angajat mercenari greci conduși de Xenofon. Xenofon l-a cunoscut personal și a descris un ospăț de la curtea să. În final, cei doi își normalizează relațiile, iar Amadocos moare în 390 i.en. Regatul își revine temporar sub domnia lui Cotys I, ce reunifica teritoriile. Cotys I este asasinat în 360 i.en. de către un grec
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
se grupeze bucățile mai riguros, conform afinităților. Actualul cap[itol] 7 poate rămâne așa, cu rezervele următoare - Bucureștii lui Macedonski pot să sară. Nu s-ar găsi un loc mai potrivit, în alt cap[itol], pentru Interior-ul lui Pillat? Ospățul hoților de Filimon ar fi mai bun la cap[itolul] Portrete tipice. Podul lui Vlahuță ar putea să sară, fără mare pagubă. (Prea mult Vlahuță, de altfel). Să se adauge ceva despre Balcic, din Pillat. Ocnele de sare de Cantemir
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
zugrăvită Sfânta Treime în redactare occidentală, cu Dumnezeu-Tatăl și Fecioara încoronată, stând pe nori. Biserica de lemn din Rădășeni este menționată în romanul "Nada Florilor" (1950) de Mihail Sadoveanu, fiind considerată un „monument religios, unic între rămășițele trecutului”. Scriitorul descrie ospățul organizat cu ocazia hramului bisericii din Rădășeni așa cum avea loc la sfârșitul secolului al XIX-lea: „După asta Grigoriță Oanea mi-a arătat cel mai important monument al satului: o bisericuță veche de lemn, mai scundă și mai întunecată decât
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
ei, organizează în ograda bisericuței cel mai îmbielșugat praznic din ținut, cu sarmale de o litră, legate cu ață, și cu mămăligi mai mari decât roata morii, de se satură toată calicimea din cuprins. Se ridicase în acel an, la ospățul de la bisericuță, un moș mai vechi dintre neamuri, și a închinat străinilor de față un pahar de băutură, cu aceste cuvinte: „Cum înghit fără saț sărmanii ghițomancele de la praznicul nostru, așa ne-au înghițit pe noi ciocoii și lingăii domnești
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
fac schimb de inele, iar o logodnă poate fi stricată prin întoarcerea inelelor (totuși acest lucru se întâmplă foarte rar). Logodna nu poate dura mai mult de un an, tinerii trebuind apoi să se căsătorească. Căsătoria este celebrată la un ospăț al celor două case. Ei dau inelele de logodnă și primesc altele pe care să le poarte pe degetul index. Mama miresei dă mirelui un juvaier pentru a-l purta tot restul căsniciei. Punctul de vedere al elfilor în legătură cu actul
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
fost aproape în totalitate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„O piatră dacică, un fel de «Lampă a lui Aladin» care împlinește dorințele deținătorului, de la un parizer cu soia la un ospăț nupțial, e descoperită în satul oltenesc Sadova. Piatra miraculoasă, care ar putea rezolva sau complica problema energetică pe plan mondial proiectează în pașnica așezare nenumărați «străinoși»: agenți CIA, un grup neonazist, samurai niponi, boșimani africani ba chiar și mafia ruso-americană
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
Iași), prilej de contemplare a frumuseții naturii și de visare la prinderea „împăratului peștilor”; două vizite efectuate în anii 1923-1924 la conacul cuconului Costache Lăbușcă din Comana, continuate cu pescuirea de crapi cu năvodul în bălțile Prutului și terminate cu ospețe îmbelșugate; o întâmplare fantastică de fermecare a unui șarpe acvatic la care a asistat Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (membru al Academiei Române, dar și un cunoscut pescar) cu prilejul unei expediții de pescuit pe lacul Snagov etc. Autorul își manifestă disprețul față de
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
Facultate iar după două luni devine cel ce le programează și conduce. Fratele Andrei Scrima de la Antim, bibliotecarul Patriarhului Justinian, îi oferă prietenia, și în săptămâna luminată îi acordă acces liber și nestingherit în chilia sa, unde participă la reale “ospețe” de poezie și mistică filocalică. Andrei Scrima îi prezintă pe profesorul Mironescu, pe matematicianul și poetul Dan Barbilian (Ion Barbu). Îl cunoaște pe Părintele Daniil și participă la conferințele de la Antim ale Rugului Aprins. Se împrietenește cu doctorul fiziolog Gheorghe
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
stabilit deopotrivă italieni, unguri, cehi, evrei, greci, sârbi și armeni. Odată cu spiritul nemțesc, de ordine și curățenie, germanii au adus și obiceiuri ce i-au influențat pe severineni autohtoni: ideile socialiste și petrecerile câmpenești de 1 Mai, cu fanfară și ospețe în pădurea Crihalei (continuate până azi cu numele "Zilele Severinului"). Austriecii, germanii, italienii, evreii, ungurii, grecii, sârbii, armenii și românii vor participa împreună la construirea și dezvoltarea primului "oraș apusan, din România modernă,cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
mai mare ce seamănă cu un salon unde se aduna întreaga familie. Influențe elenistice în arhitectura romană observăm și la acest tip de case prin adăugarea unui peristil(o curte interioară în conjurată de portic), grădini, saloane și săli de ospețe. Romanii cu un statut social mai ridicat aveau casele decorate cu mozaicuri, fresce, stucaturi, statui și mobilier de lux. Exemple pot fi: Casa Faunului, Casa Pausanias, Casa Vetti, Vila lui Hadrian de la Tivoli etc. . Casele de închiriat(Insulae) erau construite
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Fieramosca (Hector Fieramosca). Apulia, anul 1504: pe teritoriul italian are loc un război între Spania și Franța. Francezii asediază cetatea Barletta, care era apărată de spanioli. În timp ce spaniolii asediați sunt pe punctul de a muri de foame, francezii organizează un ospăț regesc demonstrativ în fața zidurilor. Ettore Fieramosca, un comandant al mercenarilor italieni, se alătură împreună cu camarazii săi trupelor spaniole, pentru care războiul pare pierdut. Prezența lui Ettore duce la modificarea raporturilor de forțe. Provocat de ospățul francezilor, Ettore apucă unul dintre
Cei 13 de la Barletta () [Corola-website/Science/323907_a_325236]
-
de foame, francezii organizează un ospăț regesc demonstrativ în fața zidurilor. Ettore Fieramosca, un comandant al mercenarilor italieni, se alătură împreună cu camarazii săi trupelor spaniole, pentru care războiul pare pierdut. Prezența lui Ettore duce la modificarea raporturilor de forțe. Provocat de ospățul francezilor, Ettore apucă unul dintre puținele animale rămase comestibile în cetate - un purcel (pe care primarul l-a ascuns de populație) -, îl plimbă prin fața porților și-l aruncă pe masa francezilor. Un mercenar al lui Fieramosca este prins de francezi
Cei 13 de la Barletta () [Corola-website/Science/323907_a_325236]
-
dintre triburi, munca, iubirea. Toatea acestea sunt cântate în creații lirice, cântece de vitejie, legende, cântece de leagăn. Înțelepciunea populară este surprinsă în proverbe și sentințe. De asemenea, mai circulau în popor diverse forme de descântece, "incantationes", și cântece de ospețe, "carmina convivalia". Tot prin creații de acest gen s-au transmis din generație în generație legenda lui Romulus și Remus, rivalitatea dintre "Tarquini" sau dintre Horați și Curiați. Spre deosebire de legendele grecești, care aveau un caracter mai mult mitologic, în cadrul legendelor
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
interesul pentru o alimentație savantă și rafinată. Îmbogățiți prin navigație, comerț și cuceriri, grecii împrumută de la orientali numeroase obiceiuri și rețete. În vremea lui Pericle și Alexandru Macedon, bucătăria se afirmă la nivel de artă. Atena devine celebră pentru abundența ospețelor, în contrast cu Sparta, vestită pentru supa sa soldățească și greu comestibilă. Atenienii avuți erau aprovizionați din toate colțurile Mediteranei cu păsări, pește, animale domestice, vânat, stridii, legume, fructe (mere, migdale, curmale, gutui, smochine, măsline). Poporul consumă mult pește sărat sau afumat
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
servite cu salată grecească. La Roma, odata cu cucerirea Greciei, cetătenii au împrumutat de la greci nu numai mitologia ci și gastronomia care începe să se rafineze. La târgurile de sclavi, un bucătar era cotat mai sus decât un pedagog. În timpul ospețelor costisitoare, între feluri excentrice, aveau loc lupte de gladiatori. Pentru asezonarea produselor culinare se folosea, drept principal condiment, un sos denumit "garum", sau "liquamen" (adică "zeamă", "suc" sau "sos", în latină). "Garumul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]