1,153 matches
-
-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi sugeră papei să-i unifice pe Templieri și pe Ospitalieri și să pună noul ordin sub controlul unuia dintre fiii săi. Marele maestru al Templului, Jacques de Molay, sosi cu mare pompă din Cipru, unde-și avea acum reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă papei un memoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă papei un memoriu În care se prefăcea că analizează avantajele, dar În realitate punea În lumină dezavantajele acestei fuziuni. Fără pudoare, Molay observa, printre altele, că Templierii erau mai bogați decât Ospitalierii, iar fuzionarea i-ar fi sărăcit pe unii ca să-i Îmbogățească pe ceilalți, ceea ce ar fi fost un mare prejudiciu adus sufletelor cavalerilor săi. Molay câștigă această primă rundă a jocului care Începea, iar demersurile respective intrară În arhivă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din aceste zvonuri. Din umbra lui Filip acționează afurisiții de Marigny și Nogaret, oamenii săi. Marigny e acela care, până la urmă, va pune mâna pe tezaurul Templului și-l va administra În contul regelui, așteptând ca el să treacă la Ospitalieri, și nu se știe prea clar cine beneficiază de dobânzi. Nogaret, păstrătorul sigiliilor regale, fusese În 1303 strategul incidentului de la Anagni, când Sciarra Colonna Îi dăduse o adevărată palmă lui Bonifaciu al VIII-lea luându-l ostatic, iar papa murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ștergere, va cântări mult În legenda supraviețuirii clandestine a ordinului. Molay continuă să ceară să fie ascultat de papă. Clement convoacă un consiliu la Vienne, În 1311, dar nu-l cheamă pe Molay. Ratifică suprimarea ordinului și atribuie bunurile lui Ospitalierilor, chiar dacă deocamdată le administrează regele. Trec alți trei ani, până la urmă se ajunge la un acord cu papa, iar la 19 martie 1314, În fața bisericii Notre-Dame, Molay e condamnat pe viață. Auzind această sentință, Molay are o tresărire de demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc... E cazul multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am salutat. Eu mă distrasem bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de valah ospitalier: sorry, do you have tickets in this compartment? Pekinezii mă fixează neimpresionați. O tânără din grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc trimis într-un compartiment de rasă europeană. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Berceni. Coborâm și mă cotrobăi intens prin buzunare. El se uită la mine cu aerul că atunci mă văzuse prima oară: Lasă, lasă, nu-i nevoie! V-am adus pentru că o văzusem pe japoneză prin Cluj. Se cuvine să fim ospitalieri. Așa o fi! Tăiem bezna spre bloc. Nu e păcat că am lipsit atâta timp dacă tot am plătit chiria? Zău, parcă nu-ți mai vine să ieși din casă decât să duci gunoiul. Urcând scările spre etajul doi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
refugiat și se păstrează manifestarea de viață a poporului românesc ”. Sunt sărbători care dau personalitate satului, demonstrează ospitalitatea și atenția cu care sunt primiți toți cei care sunt oaspeți, care împărtășesc bucuria și sentimentele localnicilor. Oamenii sunt hărnici și gospodari ,ospitalieri și respectuoși față de tradiții și față de personalitățile oficiale, se implică atunci când e nevoie la treburile publice, chiar dacă s-a mai pierdut din “cumințenia ” țăranului de odinioară. DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN Deși cea mai importantă sărbătoare a creștinătății din punct
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
se reflectăm puțin cu toții. Căci ne privesc pe toți. Studiul face parte dintr-o categorie față de care eu personal am mari rețineri : ce cred românii despre ei înșiși ? Păi, ce să creadă, că sînt deștepți, frumoși și - era să uit - ospitalieri. Știm asta, s-au mai făcut zeci de astfel de investigații facile și rezultatele au fost cam aceleași. E adevărat însă că nu s-au mai făcut de ceva vreme și nu atît de sistematic. În plus, de data aceasta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai târziu că atât moldovenii cât și rușii sau ucrainienii se află umăr la umăr în politețea ospitalității. Totuși micul secret al întâmplării era legat mai ales de faptul că noul domn învățător, flăcău, era un motiv bun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spre mine, e interzis să se tragă clopotele la biserici". Intuiesc că trebuie să zic ceva. Altfel, aș da de bănuit. Trebuie să-mi stăpânesc nervii, să mă arăt bine crescut, mai ales că familia B. s-a dovedit extrem de ospitalieră, s-a străduit să ne facă să ne simțim ca acasă. "De ce?" întreb. Sunetele unui clopot ar ofensa alte religii", vine răspunsul. E două și douăzeci de minute. Acum, autostrada trece printre două cimitire. "Aici, în cel din stânga noastră, e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
literatura holocaustului roșu- iadului comunist - care prin nenumăratele ucideri de vieți, conștiințe și idealuri, de dislocări și împrăștieri de familii, de mutilări fizice și sufletești, de deposedări de agoniseala de o viață a oamenilor, etc., a îmbolnăvit un popor optimist, ospitalier, îngăduitor și iubitor de frumos, libertate, adevăr și dreptate. Stilul sobru, coerența selectivă a faptelor, contextul istoric anapoda în care se derulează evenimentele și, mai ales, conținutul înfricoșător, de abator, al capitolelor VII și VIII, respectiv închisorile Pitești, Gherla, Baia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
altfel și întotdeauna fasci nant! Din păcate, pe acest tărâm unde am nimerit fără să ni se spună cum și în ce scop, nu ni se dă decât o singură încercare, iar pei sajul minții noastre, înso rit sau mohorât, ospitalier sau arid, nu ni-l alegem noi singuri. Și totuși, oricât de prinși suntem în fluxul evenimentelor exterioare, oricât de aleatoriu ne poartă viața dintr-o parte-ntr-alta, fiecare dintre noi, măcar de câteva ori în viață, se gândește
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt totdeauna greșeli făcute și față de Cristos. Și Episcopii italieni, în Planul pastoral pentru primul deceniu al secolului al XXI-lea, s-au îndreptat în mod semnificativ spre această icoană biblică și conciliară: „Biserica - scriu ei - este casa, edificiul, locuința ospitalieră care trebuie construită prin educarea la o spiritualitate de comuniune”. Adevărul consolator al Bisericii, ca și Casă, interesează în mod determinant pe preot, care în ea este frate și tată. Preotul Henri de Lubac povestește și comentează în Meditazioni sulla
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
folos, pentru împlinirea și realizarea plenară a fiecăreia în parte. Rămân pentru voi omul care a transmis celor din jur frumosul - frumos al vieții!... Căldura dragostei mele doresc să vă încălzească inimile și sufletele, pentru a rezista asprimii climei din ospitaliera și îndepărtata Canada! Cu dragoste, Al. Mânăstireanu Am citit și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit imensa căldură a căminului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o biserică, Închinată Mariei. Aproape de Danzig se afla un oraș al Fecioarei, anume Marienburg“. „Și de ce să fie o Întâlnire la Marienburg?“ „Pentru că era capitala Cavalerilor Teutoni! Raporturile dintre Templieri și Teutoni nu sunt Înveninate, ca acelea dintre Templieri și Ospitalieri, care stau acolo ca niște vulturi și așteaptă suprimarea Templului ca să pună stăpânire pe bunurile lui. Teutonii au fost creați În Palestina de către Împărații germani ca o contracarare a Templierilor, dar foarte curând au fost chemați În nord, să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ritmul”): „În plină evoluție mașinistă s-a născut o nouă formă de reprezentare: Cinematograf sau fotogenie. Este arta care potențează valorile. Este tocmai contrariul teatrului”. Deși exprimate confuz, principiile „integralismului” sînt vizibile și în acest articol: „Mai potrivită și mai ospitalieră unui text nou decît teatrul, arta mută va însemna reintegrare în reprezentare atunci cînd plastica integralistă, arhitectura (integralistă prin însuși scopul ei), muzica, va culmina într’un text în care suferința, durerea, plăcerea, bucuria, nevoia, natura, spasmul, nebunia, visul, mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poarta mănăstirii și am bătut în ea cu cele două limbi de clopot. Un soldat a deschis ferestruica; era un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la noi bănuitor. - Trebuia să sosim de ieri, dar au fost probleme. Du-te și spune-i lui Andras că suntem aici, am insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nopți, fata merge în căutarea sa. Încet, încet ajunge la granița intrării în țara sa natală. Neștiind că este căutată pentru a fi omorâtă, ea intră fără pic de sfială. Dar, cum intrase, fusese zărită de o bătrânică, care, foarte ospitalieră, o luă la ea acasă. Chiar dacă bătrâna nu avea condiții, a luat-o pe fată să o ascundă o perioadă de timp. Dar imediat ce a aflat că, dacă este prinsă, va fi omorâtă, a fugit din nou din țară în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că, dacă vreunul dintre voi ar avea probleme, toată lumea i-ar sări imediat în ajutor, din tot sufletul. Pur și simplu, simți asta. Îl aud că-și înăbușă râsul. Adevărul ăsta e, anul trecut am primit premiul pentru Cel mai Ospitalier Sat, spune. Poți să râzi cât vrei, îi răspund. Dar în Londra nimeni nu te primește așa, cu brațele deschise. Dacă mori pe stradă, te împing pur și simplu cu piciorul în șanț. După ce-ți golesc portofelul și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
câțiva metri despărțitori. Trecu pe lângă ea și văzu la mică distanță indicatorul strâmb care arăta că urmează să iasă din localitate, DRUM BUN, VĂ MAI AȘTEPTĂM PE LA NOI, îi arătă pumnul, exact, mai veniți pe la noi, pe aici sunt oameni ospitalieri, chiar dacă unii ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează definitiv viața scriitorului siderat și bețiv și inconștient; veniți, oameni buni, abandonați visele frumoase și luați o porție de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, În care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. m-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi Șaman 119 folosit oricum, pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am început să-l învârt în mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, în care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. M-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi folosit oricum, pentru că asta ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul curiozității atinse înălțimi amețitoare, demară. - Era... dacă nu-mi joacă vreo festă celula nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa"... - Preoteasa? Ăsta nu-i tipul despre care s-a considerat că avea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]