2,246 matches
-
nou cu el? — Absolut deloc! răspunse sincer pilotul. Nici măcar nu i-am putut vedea fața, dar sunt convins că, dacă mă voi duce acolo cu intenții pașnice, n-o să-mi facă nici un rău. — Pentru orice eventualitate, trebuie să-i ceri ospitalitate și protecție. Astfel, conform legilor sale, e obligat să-și dea viața în schimbul vieții tale. Frumos obicei, nu crezi? Dacă toată lumea ar proceda la fel, n-ar mai fi războaie. Cineva mi-a povestit odată că dacă un beduin este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dacă toată lumea ar proceda la fel, n-ar mai fi războaie. Cineva mi-a povestit odată că dacă un beduin este dușmănit de un tuareg, cea mai bună soluție este să se prezinte la jaima acestuia și să-i ceară ospitalitate. Cum acesta nu-l poate refuza, rămâne să trăiască acolo, să mănânce și să bea gratis, până când tuaregul, sătul de neobrăzarea lui, îi iartă jignirea, doar ca să scape de el. — Isteață treabă! Am putea să-i propunem ticălosului ăluia... Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lumină spre răsărit, făcu un viraj amplu, îndreptându-se spre îndepărtatul puț Ajamuk. Gacel Sayah îl aștepta așezat la intrarea cortului și nu făcu nici un gest până când Nené nu se opri în fața lui ca să-l salute: — Aselam aleicum! Îți cer ospitalitatea în mod respectuos. S-ar fi spus că sub vălul de culoare închisă severul tuareg schiță un ușor zâmbet, căci răspunse pe un ton oarecum amuzant: — Metulem metulem! Văd că ai învățat lecția, dar îți amintesc că, deși din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
închisă severul tuareg schiță un ușor zâmbet, căci răspunse pe un ton oarecum amuzant: — Metulem metulem! Văd că ai învățat lecția, dar îți amintesc că, deși din acest moment te afli sub protecția mea, dacă dintr-un motiv oarecare trădezi ospitalitatea pe care ți-o ofer, pedeapsa va fi cumplită. — Cât de cumplită? — Decapitarea. — Dumnezeule! Voi face totul ca să nu-mi pierd capul - Nené Dupré arătă spre elicopter. Am adus bidoane cu apă, provizii, medicamente, un mic aragaz de campanie, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care-i concluzia? Fratele tău și ostaticii se ascund pe o rază de mai puțin de trei kilometri în jurul acestor cămile... Greșesc cumva? — Ar trebui să te împușc pe loc. Celălalt exclamă, bine dispus: — Și să încalci legea sfântă a ospitalității? Niciodată n-ai face-o, pentru că altfel toată povestea asta n-ar mai avea nici un sens. Ai încredere în mine! spuse în încheiere. Sunt prietenul tău și singurul care încearcă să te ajute în acest moment. — Ai să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu biciurea și tăierea unei mâini. — O mână? Vreți să fie adus aici ca să-i tăiați o mână? Gacel încuviință din cap de mai multe ori și preciză: — Mâna ce a ridicat arma în tabăra tuaregă unde fusese primit cu ospitalitate... Așa spune legea. — Dumnezeu să ne-ajute ! Și el știe? Dacă nu știe, va afla în curând. — Vă imaginați ce-ar face orice om înțelept aflând că cineva vrea să-i taie o mână? — Ar fugi cât mai departe posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de la o zi la alta, însă lumea tuaregilor continuă neschimbată de-a lungul secolelor. — Și care este mai bună? — Nici una. Idealul ar fi o lume care să evolueze din punct de vedere tehnic, în timp ce valori ca onoarea, cinstea și legile ospitalității să rămână neschimbate - dar asta e ca și cum ai vrea să existe o libertate absolută, iar lumea să n-o ia razna odată cu trecerea timpului. Pură utopie! - Nené Dupré făcu o pauză, dar după câteva clipe adăugă: Ceea ce pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele după-amiezii și se apropie de beduin, ducând în mână două cutii de răcoritoare foarte reci: — Aselam aleikum! - salută. Cu umilință îți cer ospitalitate. — Metulem metulem! - veni răspunsul cunoscut. Prietenii întotdeauna sunt bine primiți. Ce noutăți îmi aduci? — Puține și proaste. Se așeză alături de el, băură în tăcere și, când terminară, îl puse la curent cu ultimele întâmplări și conchise: — „În mod oficial“ au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe acești oameni. Doar dacă sunt nevoit... — De ce? — De câte ori trebuie să repet? vru să știe tuaregul, vizibil supărat. Chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe acești oameni. Doar dacă sunt nevoit... — De ce? — De câte ori trebuie să repet? vru să știe tuaregul, vizibil supărat. Chiar așa de neghiobi sunteți voi francezii? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl observa. Ce s-a întâmplat? întrebă. — Ai fost cât pe ce să mori. — M-ai salvat? Dacă un imohag permite ca un om să moară de sete, i se închid pentru totdeauna porțile raiului. — Chiar dacă este un dușman? — Legea ospitalității nu face distincție între prieteni și dușmani. — Dar eu nu ți-am cerut ospitalitatea. — În starea în care te aflai nu era nevoie. Tradiția mă obligă să-ți ofer ospitalitatea chiar împotriva voinței mele. — Sunteți niște oameni foarte ciudați. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
M-ai salvat? Dacă un imohag permite ca un om să moară de sete, i se închid pentru totdeauna porțile raiului. — Chiar dacă este un dușman? — Legea ospitalității nu face distincție între prieteni și dușmani. — Dar eu nu ți-am cerut ospitalitatea. — În starea în care te aflai nu era nevoie. Tradiția mă obligă să-ți ofer ospitalitatea chiar împotriva voinței mele. — Sunteți niște oameni foarte ciudați. — În deșert, nu. În deșert, singura persoană ciudată este aceea care nu respectă aceste principii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
închid pentru totdeauna porțile raiului. — Chiar dacă este un dușman? — Legea ospitalității nu face distincție între prieteni și dușmani. — Dar eu nu ți-am cerut ospitalitatea. — În starea în care te aflai nu era nevoie. Tradiția mă obligă să-ți ofer ospitalitatea chiar împotriva voinței mele. — Sunteți niște oameni foarte ciudați. — În deșert, nu. În deșert, singura persoană ciudată este aceea care nu respectă aceste principii mai presus de orice altă rațiune. — În cazul ăsta, cum trebuie să mă consider - prizonier sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mulțumi nici cu egoismul hipernomazilor și nici cu dorința de a distruge niște pirați. Ei nu se vor crede proprietarii lumii și vor admite că nu sunt decât uzufructul ei. Vor fi gata să pună în practică virtuțile sedentarului îvigilență, ospitalitate, simț al termenului îndelungat) și pe cele ale nomadului îîncăpățânare, memorie și intuiție). în același timp, se vor simți cetățeni ai lumii și membri ai mai multor comunități; naționalitățile lor vor fi cele ale limbilor pe care le vor vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
atât pe el, cât pe mine însumi. Mă gândeam la viața fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea, bunătatea și ospitalitatea lor. Mi se părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și banali, renăștea acum dinaintea ochilor mei. Îi invidiam pe cei care au putut vedea cu ochii lor priveliștile și scenele descrise de căpitanul Nichols. Când li s-au închis porțile azilului de noapte, Strickland și căpitanul Nichols au căutat ospitalitatea lui Bill Ghioagă. Acesta era stăpânul unei pensiunii pentru marinari și era o huidumă de mulatru cu un pumn zdravăn care oferea matrozilor rămași fără angajament hrană și adăpost până se angajau din nou. Au stat la el o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și gustând din mâncărurile savuroase pe care le născocea. Când dorea să-și onoreze un prieten îi gătea cu mâinile ei. Ospitalitatea era pentru ea o pasiune și nimeni de pe insulă nu trebuia să se lipsească de o masă dacă era ceva de mâncat la Hôtel de la Fleur. Nu-și evacua niciodată clienții în caz că nu izbuteau să-și plătească notele de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fabrică de muniții. În același fel, identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl învățasem de la Hans Illmann. Hei, ascultați aici, zise Helene, dacă îl prindeți pe nemernicul ăsta, asigurați-vă că primește din plin ospitalitatea obișnuită a Gestapoului, bine? Cu tot cu clești și bastoane de cauciuc. — Doamnă, i-am zis, ridicându-mă, vă puteți baza pe asta. Mersi de ajutor. Helene se ridică în picioare, cu brațele încrucișate și strânse din umeri: — Da, mă rog, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a Libertății. „De peste douăzeci de ani maiestuoasă Statuie a Libertății, ce «luminează calea libertății din lume» cu forța ei, străjuiește peste Insula Beldow, la intrarea în portul New York, ca un simbol al libertății pentru toți cei ce se bucura de ospitalitatea acestor țărmuri americane. Faimosul sculptor Bortholdi și-a dăruit douăzeci de ani din viața să efortului gigantic de a realiza această capodoperă a artei monumentale. Și-a dăruit muncă, alături de cei peste 4 milioane de dolari pe care Franța i-
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
orice zgârie-nori, de opulența prezentă la mai tot pasul, se află această comunitate de români ce își duce viața cu bune și mai puțin bune, muncind cinstit și respectându-și semenii, indiferent de naționalitate, dar care nu a uitat tradițiile, ospitalitatea și bunul-simț strămoșesc, încercând să ducă mai departe un spirit ce se înalță numai prin credință. Ilie Marinescu septembrie 2010 Referință Bibliografică: Veni, vidi, vici / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
cinstea alpinistei Henriette d'Angeville, pe care o felicită pentru faptul că este prima sportivă veritabilă care reușește performanța de a escalada regele munților din Europa vestică. La 63 de ani Marie Paradis se stinge, trecând spre cele veșnice, iar ospitalitatea ei este luată drept exemplu de locuitorii din Chamonix și poate tot ea îi veghează din Paradis pe cei ce mai încearcă și astăzi aventura urcării pe munte. Referință Bibliografică: Marie Paradis - prima femeie care a ajuns pe vârful Mont
MARIE PARADIS – PRIMA FEMEIE CARE A AJUNS PE VÂRFUL MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364596_a_365925]
-
participat Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei, într-o componență numeroasă a delegațiilor din județele țării, așa cum s-a reîntregit ea în 1918, sub Coroana Regală și sceptrul Regelui Ferdinand. Programul activităților Alianței a decurs cu precădere sub auspiciile oferirii de ospitalitate din partea gazdelor, Filiala Alba, începând cu preziua festivităților naționale când a avut loc o Conferința la Sala Unirii, cu genericul „Monarhia unește România”, apoi sesiunea pe luna noiembrie a Consiliului Național Director al Alianței și audiția concertului prezentat de artiști
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
și Radu Urcan. „Am participat, două zile consecutiv la activitățile ANRM, memorial încorporate Zilei Naționale a României, cu aportul organizatoric exemplar al președintelui filialei locale Alba, Mircea Trifu, împreună cu Mariana Adam și Radu Urcan, care au oferit un model de ospitalitate impecabilă. Am avut a-mi lua notițe de la Alba Iulia, pentru că vom avea, la rândul nostru, fiecare dintre județe, ocazia să găzduim un Consiliu ANRM, pe care îl dorim la fel de izbutit” menționează Elena Pal, președinte al filialei Neamț, a Alianței
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
de tradiții, de moștenirea obiceiurilor însușite de la părinți, bunici și așa mai departe. Nu este un scop în sine a scrie despre astfel de lucruri aici. Am dorit să descriu împrejurarea pentru a evidenția un anumit aspect: bunăvoința acestor oameni, ospitalitatea lor, apropierea sufletească. Ne cunoscusem atunci, dar vorbeam atât de liber și ne exprimam niște gânduri ori răspundeam unor întrebări, într-un mod atât de firesc, de familiar, încât aveam senzația stranie că ne cunoaștem de foarte mult timp. Am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
Flavius Buzilă a declarat că micile scăpări ale organizatorilor festivalului au fost compensate de românii din Chicago, care i-au însoțit pe muzicienii trupei peste tot pe durata șederii lor în SUA; i-au înconjurat cu dragoste și cu o ospitalitate greu de transpus în cuvinte. Dealtfel, dorința intensă a românilor din SUA de a-i revedea și de a-I asculta, răzbate și din zecile de mesaje de susținere postate pe pagina Facebook a îndrăgiților muzicieni. Combinația inedită de ritmuri
DEBUT SPECTACULOS AL TRUPEI HARA LA CHICAGO de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362472_a_363801]