822 matches
-
vânt Zile lungi de vară. Soarele spre asfințit Și-a urmat cărarea Zi de zi l-au troienit Vremea și uitarea" (G. Topîrceanu) Stând pe scăunelul de vânătoare sub vișinul preferat, în poziția "Gânditorului de la Hamangia", și-a închis pleoapele ostenite, lăsând să-i cadă o lacrimă târzie asemenea unei picături de agheasmă purificatoare pe trecutul său, care, asemenea cu al fiecărui om, nu a fost ferit de păcate. Amin. Era noapte și o liniște deplină. Întreaga natură își făcea somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Chevrolet "De Luxe", cu doar 12.000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite trei autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie". În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai aveam aproape o oră până ce se servea masa. După un mic duș ce m-a ajutat să îndepărtez acel miros de oaie, plăcut totuși pe care îl simțeam la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns în fine la gazda mea din Gruiu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Eu sunt Păstorul cel bun» (In 10,11). «Eu sunt Poarta oilor» (In 10,7). Dacă îi este sete cuiva, să vină la Mine» (In 10,7). «Unul este Învățătorul vostru: Cristos» (Mt 23,10). «Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați» (Mt 11,28). «Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima» (Mt 11,29). Când avea să le transmită Apostolilor puteri speciale, Le va spune: «Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi rămâne în gâtlej. Mă... Măria sa... bolborosește uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil, desigur... Înțeleptul Daniil... De mult doream să te cunosc... Ridică-te! Îi întinde mâna. Doamne! Nu-s vrednic de așa cinste, îngână Daniil gâtuit de emoție. Să... să nu te mai cunosc... Măria sa Ștefan Vodă! plesnește el palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș, mă duc la Putna să mă culc... Sunt ostenit, tare ostenit, adaugă, apoi se duce la fereastră și privește cerul însângerat de ultimele raze ale apusului ce coboară dincolo de coline. Mă gândesc la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți de Cazimir. Mi-i dă?... Nu mi-i dă?... Să-și miște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul cădem asupra taberei! Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc!!... Până să-și tragă osmanlâii șalvarii, buimaci, cu iataganele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dar a crezut în misiunea lui. S-a lăsat bătut în cuie. Fără suferință, nici mântuire n-ar fi fost... A crezut... Și a înviat. Du-ți crucea până la capăt, Ștefan al Moldovei, și vei fi mântuit! Acu, ești ostenit, ostenit... Te-ai rătăcit olecuță. Când ai pierdut tot, tot, îți mai rămâne ceva: speranța în tine. Să n-o pierzi. Te vei regăsi. Te știe o țară, Ștefan al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost om și ne-ai împărtășit durerea.... De te pierd și pe Tine, eu... eu cu cine rămân? În cine... în ce să mai cred?... Rămâi acolo, în inima mea... Primesc paharul aista... Ne-ai chemat la tine: "Voi, cei osteniți, veniți la Mine și veți afla odihna". Aș veni... Dar... dar pe ei... pe ei, cui îi las?... Și eu am Crucea mea... Golgota mea... Și vreau să merg până la capăt... Dacă Tu te-ai jertfit mântuind o omenire, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și au pus uneltele în căruță, au ieșit pe poarta larg deschisă și se îndreptară pe uliță la vale, spre locul numit Trauș. Spre sfârșitul zilei, când razele soarelui scăldau pădurea Rotăriei, Costache și Mihăiță se pregăteau de întoarcere acasă, osteniți dar bucuroși că înfăptuiseră ce-și puseseră în gând la plecare adică au semănat și boronit cu grijă ogorul. La întoarcere au întâlnit în drum mulți consăteni care schimbau vorbe cum au împlinit treburile la care robotiseră ziua întreagă. Schimbau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala aceia, flămând și ostenit, când mă văd la lumină și căldură, în casa încăpătoare și primitoare a lui cuconu Nicu, fost primar multă vreme la Șipote, cred că am intrat în fericirile raiului. Un borș bun de puiu dres cu smântână, o friptură rumănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe atunci erau o avere. Cu desaga într-un cărucior încropit de frații mai mari, mergeam cu mama în Târgușorul Copou, la moară. Ne sculam pe la 4 dimineața, ca să apucăm rând "mai în față", și pe înserat ne întorceam acasă osteniți, flămânzi, dar cu câteva kile de făină și tărâță, care ne promiteau pentru zilele următoare pâinea cea din Tatăl nostru al rugăciunilor. Pentru a ne mai potoli foamea, atât de cruntă și agresivă, împreună cu sora mai mică, mergeam de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
petrecut cu mulțumiri până la ieșirea din restaurant. Aveam să aflăm mai târziu de la colegi că de obicei suma lăsată chelnerilor la restaurant nu depășește o marcă, de aici și mirarea și temenelele respectivului! A doua zi ne-am trezit cam osteniți deoarece noaptea, curioși de programele locale de televiziune, am stat câteva ore ca să vedem concertul lui Elvis Priestley din Hawaii, continuat cu un meci de box pentru titlul mondial la categoria grea, avându-l ca protagonist pe Cassius Clay. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un Chevrolet "De Luxe", cu doar 12000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite 3 autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie" . În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cordoba, din 1984 declarată "Patrimoniu al umanității" de către UNESCO, mai erau multe de văzut, dar, având în vedere timpul scurt și faptul că "după șampanie nu mai merge nimic", ne-am îndreptat către gară. Am ajuns pe seară la Madrid osteniți, dar fericiți de cele văzute "pe banii și pe timpul nostru" în cele 3 zile care mi se decontau "din concediu"! Vale! Întors din turneul andaluz, am dat raportul șefului misiunii asupra reuniunilor din tabăra de la Malaga și am făcut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor bronzate; zâmbetul bun al bătrânului soare; vântul rotea în văzduh frunze ude și ramuri; vântul a furat hainele copacilor; vârteje de frunze arămii; toamna a rumenit frunzele plopilor tremurători; frunzișul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
omletă cu costiță și cârnăciori, gogoși Krispy Kreme și pâine înmuiată în lapte și ou, prăjită în stil franțuzesc, pentru Robby (care iarăși s-a plâns de zgomotele zgârieturilor de peste noapte), cacao și clătite pentru Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza filmărilor Jayne a băut doar un pahar de lapte de soia cu banane pentru a reduce anxietatea pe care o resimțea înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era înregistrat. Se ridică brusc după ce se sfârși cântecul, strângând brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos, dar în singurătatea lui părea ostenit (și unde era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i fără trudă în lume. De astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al vremea asta? răspunse Manolucă, care se uită îngrijat la noi numărându-ne din ochi. Ce căutăm? Apoi nu vezi, adause Vasile, că venim de la vânat, asudați, colbăiți 143, osteniți și mai cu seamă flămânzi ca vai de noi. Căutăm să punem ceva colè144, arătă el bătându-se cu palma peste pântece, că ni s-a pus soarele drept inimă. Da, ce să vă dau acum în grabă la atâța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc. De la o vreme, osteniți, ne-am așezat iarăși împrejurul mesei, și atunci Barbu, apropiindu-se de noi, depuse vechea lui cobză pe masă. Boieri dvs., zise el, rog s-aruncați uscătura asta pe foc, că de-acum nu mai am ce face cu dânsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]