1,886 matches
-
ale librăriilor lumii civilizate: „Manifestul Ateist: Argumentul Împotriva Creștinismului, Iudaismului și Islamului”; „Deziluzia existenței lui Dumnezeu”; „Sfârșitul Credinței: Religie, Teroare, și Viitorul Rațiunii”; „Dumnezeu - O Ipoteză Ratată”; „Cum Știință Demonstrează că Dumnezeu Nu Există”; „Dumnezeu Nu Este Mare: Cum Religia Otrăvește Totul”; „Fără de Dumnezeu: Cum un Predicator Evanghelist a Devenit Unul Dintre Ateiștii de Frunte din America”; „Argumentul Dumnezeu”... etc. Universități, centre culturale publice și private, stații de radio și televiziune de pe mapmond și-au deschis largi ușile aulelor academice și
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
-mi ajungeau suferințele din calvarul pușcăriei. Atunci, le-am scris și fostelor iubite, rugându-le să mă viziteze, în amintirea clipelor fericite petrecute cu ele. Majoritatea nici nu m-a onorat cu vreun răspuns. Doar trei mi-au trimis scrisori otrăvite cu vorbe dureroase pentru mine, răsucind cuțitul răzbunării în sufletul meu. Și pentru ce? Că le-am înlocuit cu altele, parcă mă obligasem să le rămân amant pe viață. Dar nu știu de ce mă plâng eu atâta la tine cu
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
freca mâinile, cu privirea în jos: tanti, cred că...o să plec. - Unde? o întrebă tăios Maria. - Nici nu știu, mormăi Nicoleta. Maria o mângâie pe buclele blonde: - Hai, fetiță, dezleagă baierele sufletului și deșartă-ți veninul care ți l-a otrăvit! Aici e locul tău în noaptea asta! Mamă-ta știe că ești cătrănită? Nicoleta dădu din cap aprobativ și izbucni în plâns: m-am certat cu ea. Violeta interveni și ea cu vorbe calde: - Să știi, Nicoleta, că și eu
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
așezat undeva pe o planetă mică, dintr-o galaxie nesemnificativă, pe o spirala mărginașă a universului. Poeții aceștia, au uita și uită adesea de Poet, Și de multe ori scriu ode false, balade putrede, sonete ipocrite, sau de-a deptul otrăvite pentru ei și pentru alții din jurul lor. De fiecare dată cand aceștia scriu sau recită o poezie spre Iubire, vreo poezie care alină și vindecă, sau mustră și îndeamnă spre bine, spre frumos, spre Ideal - El se întoarce, se uită
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
inconștiență, vă și credeți, oameni smintiți ce sunteți! Dacă nu vezi, înseamnă că ești orb. Dacă nu înțelegi, înseamnă că ești ignorant. Dacă nu vorbești în condițiile date, înțelegând să aduci respect și prețuire celor care deschid porți spre nemurire, otrăvești aerul, apa, pământul, sufletul. Pângărești, în loc să admiri. Te condamni, în fond, la perpetuă nefericire. Incapabil să apreciezi, hulești. Superficial fiind, rămâi pe marginea drumului și dai cu pietre. Înțelegerea rostului nerostit îți e străină, dar tu crezi, despre tine, că
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
vor distanța instinctiv de asemenea practici. Se vor feri să-și considere adversarii dușmani. Și, last but not least, vor lua aminte la avertismentele lui Elie Wiesel, evitând cu grijă să urască, pentru că ura de tipul celei răspândite de Antene otrăvește și sfârșește prin a ucide sufletele celor pe care le acaparează”, se mai precizează în editorial.
Deutsche Welle: Condamnarea lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, o decizie prin care judecătorii au apărat democrația de alegători [Corola-blog/BlogPost/92922_a_94214]
-
vreo 500 - cu bătrâni, femei și copii!) sunt, încă, în câmp (câmpurile lor, nu ale primarului dezertor și hrăpăreț-profitor!), manifestând împotriva exploatării (căci “explorare-exploatare”, în viziunea companiilor colonialiste, este același lucru!) gazelor de șist, pe pământurile lor, pe sub casele lor, otrăvind apele de sub glia lor, din fântânile lor. “Protestatarii stau în genunchi, se țin de mână și scandează “Hoții!”. Oficial, acolo urmează să fie amplasată prima sondă de explorare a gazelor. Un număr impresionant de jandarmi de la o unitate din Bacău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
fi avut nevoie de niște frumusețe în plus, ci pentru că Mihai nu și-a revărsat iubirea (ci numai admirația) asupra ei, iubirea, pastrându-si-o, devoratoare, pentru el însuși. Este o carenta mai mult a raportului cu Dumnezeu. Cât timp fierea geloziei otrăvește conștiința, ochii nu se pot ridica spre Cer și rămân fixați de scoarță trecătoare a pământului. Până în ultima clipă de viață a Liei, Mihai l-a considerat pe Florin rivalul lui. Aș vrea să-i demonstrez că sunt capabil s-
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
vezi Doamne, ce noroc pe cadrele didactice și pe bieții copii, cu noul domn/doamnă care propune... ce altceva decât o nouă... schimbare! Strategii, strâns uniți în jurul cabinetului ministerial, consilieri de nădejde cu idei mai iuți decât orice ardei bulgăresc, otrăvesc agenta de lucru și-i afectează până la semnătură intențiile „nevinovate” pe care ministrul le are de „executat”. La capitolul „sfaturi” includ și „indicațiile prețioase” venite de la partid sau de la colegii din Guvern, sau „ordinele” de la prim-ministru. Ar fi cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de un școlar pe care îl considera un povestitor talentat. Un astfel de afront a murdărit autoritatea și imaginea ei imaculată. A otrăvit atmosfera în care își desfășura activitatea. O femeie-înger cum era dânsa nu putea respira într-o astfel de atmosferă viciată. De aceea a plecat...nu am meritat-o...Nu am știut nici măcar să regretăm purtarea noastră și să ne cerem
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceva mai mare. Cu Magistrați care luptă pentru putere. Cu Filozofi care stau mai mult în fața camerelor de luat vederi. Actori de geniu care se sinucid cu adevărat, nu într-o piesă ipotetică; poeți care mor de inaniție sau se otrăvesc, lent, cu vodcă; Romancieri nepublicați, escadre de Caravelle cu fustele-n vânt... Rememorezi; manuscrisul a fost cules pe ordinator, este cuprins într-o dischetă pe care nu o ai, l-au parcurs câțiva tehnoredactori, au povestit. Ești urmărit și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese până la capăt. La Înfiorătoarea sa mască funebră. Exista oare o legătură Între cele două obiecte? Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asemeni, din câte prevede știința fiziognomică. — În ultima vreme ți s-a Întâmplat să Întâlnești multe asemenea bestii, În calea dumitale? — Multe, În afară de a dumitale. — Și care ar fi aceea? — Vasiliscul, zise poetul, devenind serios. Dar vasiliscul nu există. — Dar otrăvește și ucide ca și când ar exista, la fel ca vorbele calomniei. 8 În aceeași zi, după crepuscul Dante ajunse la masa Înțelepților fără să șovăie. De acum era limpede că ungherul acela al tavernei constituia cu adevărat un spațiu privat. Aliniați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit să dea alarma la Monetărie. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care, privindu-l cu sinceritate drept în față, spuse: „Nu trebuie să te gândești la asemenea lucruri și, în general, dacă vrei să fii mereu fericit, lasă-te purtat pe aripile bucuriei că ești aici și gândește mai puțin. Gândul otrăvește inima omului. Și să știi că acum nu mai poți spune «slavă Celui de Sus», pentru că nu mai ești pe pământ, ci se spune «slavă Celui de-Aici», pentru că ești și tu aici”. „Dar ce trebuie să fac?”, șopti lovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sechestraseră, de parcă ar fi fost ființe din altă galaxie. Și noi ce legătură avem cu toată povestea asta? întrebă cel care părea a fi șef. Nici măcar nu-l cunoaștem pe acest Marc, și nu ne puteți învinovăți că v-am otrăvit puțul, pentru că ne aflam la cincizeci de kilometri de aici. Eu nu vă învinovățesc, le răspunse cu naturalețe Gacel, care se așezase în fața lor. Dacă v-aș fi învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți că noi, cu sărmanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în calea ta. Nebunie este să furi și să otrăvești apa fără de care suntem sortiți pieirii sau să-i ameninți cu pistolul pe cei ce te-au primit cu brațele deschise. Și dacă ați acceptat să luați parte la o asemenea tâmpenie, trebuie să acceptați și consecințele ei. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Înțeleg și mi se pare normal, cu toate că nu mi se pare corect modul în care vreți s-o obțineți. Sechestrul este un delict foarte grav. — La fel de grav ca atunci când ameninți cu arma niște oameni pașnici în propria lor casă și otrăvești apa singurului puț din zonă? — Nu știu, dar bănuiesc că la fel de grav. — Ce s-ar fi întâmplat cu familia mea dacă n-ar fi apărut aceste mașini? Șansele noastre de a ajunge vii la cel mai apropiat puț ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce credeți, dar vă asigur că familia mea nu va împărți puțina apă de care dispunem cu cineva care probabil nu va trăi prea mult timp. Nu aveți apă? întrebă pilotul, vădit impresionat. — V-am spus doar că ne-au otrăvit apa din puț și că cea pe care-am găsit-o în mașini nu e de ajuns. E chiar atât de greu să înțelegeți care-i problema? — Chiar mâine aș putea să vă aduc apa de care aveți nevoie! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sunt un adevărat dezastru, iar fiecare le interpretează după bunul său plac, ajungându-se în felul acesta să se comită nedreptăți, exact ca în masacrul acela îngrozitor. Asasini recunoscuți, traficanți de droguri, politicieni corupți și oameni de afaceri care au otrăvit mii de persoane cu alimente alterate trăiesc în totală libertate și devin chiar un exemplu pentru tineretul ce se gândește doar la succes și la bani câștigați cu ușurință... Turki Al-Aidieri dădu din cap dezaprobator. — Și, după părerea mea, felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
niciodată nu se pot amesteca. — Putem ști cel puțin în ce termeni se discută eliberarea noastră? întrebă bărbosul care făcea pe șeful. — Desigur! răspunse calm. Vă voi pune în libertate atunci când mi-l vor aduce pe cel care ne-a otrăvit puțul. — Și ce aveți de gând să faceți cu el? — Să aplic legea. — Tăindu-i gâtul? — Nicidecum! Ce-a făcut el nu se pedepsește cu moartea. Doar cu biciurea și tăierea unei mâini. — O mână? Vreți să fie adus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tatălui meu, care nu-mi servesc la nimic în aceste împrejurări. — Atunci? — Problema e că eu îi cunosc bine pe organizatorii acestui raliu și știu că nu vor mișca un deget ca să-l aducă aici pe cel care v-a otrăvit puțul. — De unde știi asta? — Știu, pentru că particip pentru a treia oară la raliu și sunt convins că, de îndată ce ticălosul ăla va afla că vreți să-i tăiați o mână, va pleca, și nimeni n-o să îndrăznească să-l împiedice. Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]