453 matches
-
știu ce-mi poate pielea, tot n-aș renunța la metempsihozele visate în copilărie. Acum, Colette se întâlnește cu magistrații din Rezistență, cu cei care l-au judecat, se pun benzile din ’41, se ascultă din nou procesul și, în ovațiile tuturor, atentatorul e achitat. Acum, Colette se îmbrățișează cu Gerbinis - magistratul care în ’41, luându-și mii de riscuri, rezistând presiunilor, manevrând abil, a refuzat să-l predea poliției hitleriste, știind că acolo patriotul francez nu avea nici măcar șansa unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din cadrul Cupei Bistriței au avut parte de un concurs palpitant în proba masculină de săritură în înălțime. Rămas singur în competiție de la 2,05 metri, tânărul atlet stelist Mihai Anastasiu (născut la 11 martie 1993) a trecut, pe rând, în ovațiile publicului din Sala de Atletism din Bacău, peste ștacheta înălțată la 2.08, 2.10 și 2.13 metri. Remarcabil e faptul că Mihai Anastasiu și-a îmbunătățit cea mai bună performanță personală cu nu mai puțin de 7 centimetri
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
suflet ale lui Naji au amuțit-o. Oare nu ea era actorul din cuplu ? Naji nu făcea diferența între chipul ei machiat și cel natural. Nu-i găsea nici un defect, chiar dac-ar fi vrut. Naji trăia alături de ea fără ovații, fără tamtam și, inițial, Irene a interpretat situația asta ca pe un semn clar de indiferență - practic, ca pe o invitație la adulter. Abia mai târziu a ajuns și ea să-și dorească să afle pe cine vedea Naji atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Sia însă, cu mutra ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor. "Biata Lina!" gândi Lică condescendent. Rim fu vădit impresionat de hainele domnului Paul și de termenii tehnici ai curselor. Trata pe Lică ca pe un musafir de elită. Lică, cu gestul rotund și fraza șlefuită, fără să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o calitate desăvârșită»; «o mărturie a maturității și a măiestriei emoționante»; «un impecabil cvartet de avangardă»; «triumful cvartetului», «acești interpreți români impecabili»; «o rara avis a muzicii românești - personalitate rară răsfrântă în patru precum culorile curcubeului» - sunt doar câteva dintre ovațiile cu care cronicarii lumii, unii dintre ei critici muzicali de renume, profesori la marile școli de interpretare sau chiar membrii unor formații concurente celebre au omagiat de fiecare dată recitalurile Cvartetului Voces pe marile scene ale lumii.“ Tot potrivit laudatio
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată otomanilor. Era o răsturnare În starea de spirit a celor asediați. O dovadă că pot avea inițiativa luptei și că problema capitulării nici nu se pune. În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aster ericolides și trandafiri Bonica 82 și 69, cu flori roz și galbene, apoi tot trandafiri Celina, Frescia, Brautzauber, Melissa, Apricola, Lions Rose, Golden Bolder, Rosenprofessor Sieber, Acropolis și alte minunății de trandafiri, stârnind În rândul mesenilor un val de ovații. Bikinski chiar strigase: „Să bem În cinstea domnului profesor...”. „Clio Chips. Hot peperony. Extra tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face gol în stomac, îi vâjâie capul, se întoarce și se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din această câmpie par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-una din zile, fu scos pe nepusă masă, la fel cu toți ceilalți membri ai clasei conducătoare din fabrică, pentru a fi așezați, ca și în alte dăți: ticsiți rândurirânduri, în straie de sărbătoare, spre a-l primi, cu ovații, cu iubire și dragoste nețărmurită, pe genialul Conducător, cu ocazia noii sale vizite de lucru pe străzile orașului B., înveșmântate falnic în faldurile roșii ale steagurilor clasei muncitoare. Exact acestea erau relatările-stereotip ale ziarului departamental de partid, care oglindeau, gudurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam patruzeci de pahare de bere. Am mâncat o porție de cod și cartofi prăjiți și o jumătate de porție de budincă de caramel - și l-am bătut pe Nathaniel la darts, în ovațiile și uralele tuturor celor prezenți. — Ai zis că n-ai mai jucat până acum ! spune sceptic după ce-mi agăț pe panou dubla de opt câștigătoare. — Păi n-am mai jucat, zic nevinovată. N-are nici un sens să-i pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în gând proiectele sale. (O vilă nouă,o mașina nouă,copiii la o facultate de peste hotare,o soție nouă...). ”Doresc binele orașului,să asfaltez gropile,să aduc apă de calitate,să rezolv problema iluminatului public,să asigur toalete publice...”. (Urale ! Ovații ! Scandări ! Și încă un “rând” din partea casei!). ”Voiosu - Primar / Cel mai tare gospodar !”. Întâlnirea s-a terminat târziu,în noapte. La volanul mașini sale dl .Voiosu a intrat pe o stradă slab luminată și a nimerit într-un cămin de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și mulțimile adunate. Dar să le fi văzut pe prietenele ei din copilărie, toate național-socialiste Înfocate, ce pline de viață erau! Aveau șapte-opt copii, dar nu se plângeau niciodată, plângeau doar când auzeau vocea lui Hitler la radio, Întreruptă de ovațiile stadioanelor. Poate o să vezi lucrul ăsta și În țara unde te duci, dar nu mă sili pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a trebuit să văd din copilărie... Crezi că nimeni nu ne urmărește cu binoclul din tribune, din balcoane? Nimeni nu ne Împarte În grupuri, nimeni nu ne dirijează de la capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noapte. —Bravo, Rachel, mi-a strigat una dintre ele. Pleacă, nu te vrea, a zbierat Wanda-texanca. Adio! — Te iubesc, a strigat din nou Luke începând să urce scările. în secunda aia s-a auzit o explozie de aplauze și de ovații și vreo câteva oftaturi adânci. —Și eu te iubesc, am murmurat stând în fața ușii camerei mele paralizată, privindu-l pe Luke cum se apropia. Luke a ajuns pe palier și a continuat să înainteze spre mine. Fetele s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să fii arătat cu degetul pe stradă; ar fi un trofeu prea neînsemnat. De fapt, această glorie nu este de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este și motivul pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
alge, nu știi unde mergi, soldații tăi rod frunzu lițele dulci, circe se bucură. tu stai calm, cu mâinile la piept, nu înaintezi, daikokuten cumpără armele care pot lupta împotriva gustului dulce, găsit în ape. o mare victorie are loc, ovații pentru daikokuten stră bat lichidul acesta până la ocean. șase în al patrulea loc: salți din pădurea din apă, printr-o încordare a lui bishamonten, deasupra, pe pământ, unde intri în pădurea de pini-adormitori. încetineală apare în picioarele armatei tale, lipici
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu te vede, nu îi vor da de bănuit un gărduleț viu verde și niște draperii multicolore care aleargă pe această câmpie, pe care se întâmplă atât de multe lucruri misterioase. șase în al cincilea loc: se aud strigări exaltate, ovații, urale, nu știi de unde vin, lumina este și mai puternică acum, iei din desaga ta mușchi de baobab-bătrân-capricios și îți înfunzi bine urechile, să nu fii asurzit, iei din desaga ta frunze de brustur-brodat-de-zâne și îți acoperi ochii, să nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o monedă. — Și, de asemenea, o sută douăzeci și cinci de denarii pro capite pentru acei vigiles ai Romei și pentru cei din cohortele urbane, pe care, din păcate, Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau, ici-colo, ovații. El se oprea o clipă, ridica mâna, apoi continua. Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de unsprezece milioane două sute cincizeci de mii de denarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]