409 matches
-
de copac <endnote id="(113, II, p. 315)"/>. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea, poetul George Coșbuc a versificat această legendă, compunând poezia Armingenii, În care a inserat metafora orbirii evreilor, chiar dacă la figurat : Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor Împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vreun chip de-a făptui perirea Născutului din Dumnezeu <endnote id="(113, II, p. 315)"/>. După cum se vede, cele trei legende populare au câteva aspecte În comun. Pe de o parte, Încercarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apa aceea se făcuse roșie de sânge. O, mari sunt minunile tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru ! Care lucru deaca văzu acel Ovreiu, crezu În Hristos Fiul lui Dumnezeu, și se boteză el cu toată casa lui. Așijdirea și alți Ovrei mulți, carii văzură cu ochii lor acea minune mare, să botezară. Pentru care minune [povestea] este pretutindinilea scrisă și vestită” <endnote id="(73, pp. 1-2)"/>. Observ deocamdată faptul că, spre deosebire de legendele similare occidentale, În care evreul profanator este de regulă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al XVIII-lea, legenda a fost reluată, ca atare, În Letopisețul Cantacuzinesc <endnote id="(74)"/> și, În rezumat, de cronicarul Radu Popescu, În Istoriile Domnilor Țărâi Rumânești : „Adus-au Neagoe-vodă și o icoană den Țarigrad, chipul domnului Hristos ; care un ovrei au dat cu un cuțit În chipul domnului, și au ieșit sânge. Se vede și până astăzi În icoană - că iaste la Argeș, la mănăstirea sa ; leat 7023 [= 1515]” <endnote id="(75)"/>. De asemenea, legenda a fost relatată și de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sensul negativ al zicalei „Te culci și te scoli cu jidanii !” <endnote id="(171, p. 486)"/>. Aceste credințe sunt totuși blânde față de canoanele bisericești de la mijlocul secolului al XVII- lea, care aruncau anatema asupra celui care „va face taină cu ovreii și le va zice frate sau va mânca cu dânșii, fiind altă seminție” (Pravila de la Govora, 1640 ; <endnote id="vezi nota 52"/>). În Banat și Transilvania, astfel de interdicții erau prevăzute, În secolul al XVIII-lea, În legislația laică : „Evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Până și astăzi - scria Lazăr Șăineanu la sfârșitul secolului al XIX-lea - țăranii din Zacint [Grecia] cred că, spre a Întări podurile sau cetățile, e bine a se tăia la fața locului un om, mai cu seamă un turc sau ovrei, și a-l Îngropa În zidire” <endnote id="(46, p. 50)"/>. Urme ale unor practici și credințe similare au supraviețuit până În zilele noastre și În folclorul ciobanilor din sud-estul Poloniei (deci la nord de Bucovina și de Maramureș - zone În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care-l pândeau În celelalte zile ale anului. Așa descrie M. Sadoveanu, În volumul Oameni și locuri (1908), desfășurarea sărbătorii de hram a bisericii Sf. Mercurie (Mercuria, a patra zi de Paști), În târgul Rădășeni din nordul Moldovei : „Atunci și ovreii se pot plimba În voie pe ulițele satului, iar rădășanul poate zice, privindu-i, Încă o dată : O singură dată-ntr-un an se pot veseli și ei la noi, săracii !” <endnote id="(411, p. 277)"/>. De bună seamă, „arta de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de cele mai multe ori, maltratarea efigiei lui Iuda se făcea con comitent cu maltratarea iudeilor. Oricum, distrugerea efigiei repre zenta distrugerea simbolică a acestora. Și asta pentru că „din neamul lui Iuda - cum spune o legendă populară românească - se trag iudeii, adică ovreii sau jidanii” <endnote id="(30, p. 30)"/>. Trebuie spus că obiceiul magic al spânzurării și arderii/ Înecării efigiei lui Iuda de sărbătoarea Paștelui este din plin atestat În Europa catolică și protestantă (Spania, Franța, Anglia, Germania, Polonia, Cehia etc.). Acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 454)"/>. Nedreptăți flagrante se făceau și atunci când se judecau „străini” În cadrul Divanului, ca În acest fragment dintr-o cronică versificată, Istoria Țării Românești dă la leat 1769 : Amândoi [dregătorii] ținea bastoane Și judeca din canoane. Pe armeni și pă ovrei Îi lăsase numai p[i]ei <endnote id="(712, p. 134)"/>. Câteodată, crima etnică era privită cu (auto)ironie : „Un ghiet creștin a omorât pe un tâlhar de jidan” <endnote id="(3)"/>, sau cu umor negru, ca Într-o colindă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dans les Pays Roumains, Paris, 1947. 26. Jordan Ivanov, Livres & Légendes Bogomiles, Paris, 1976. 27. Oskar Dähnhardt, Natursagen, Leipzig - Berlin, 1909, vol. II. 28. Isaiah Shachar, The Judensau. A Medieval Anti- Jewish Motif and its History, Londra, 1974. 29. Gârbaciul Ovreilor, București, 1890, p. 14. 30. Tudor Pamfile, Sărbătorile de toamnă, București, 1914. 31. Pentru mirosul plăcut al corpului, chiar și al cadavrului, ca o dovadă de sfințenie, vezi și Jean-Pierre Albert, Odeurs de sainteté. La mythologie chrétienne des aromates, Éditions
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În stenogramele Consiliului de Miniștri, volum alcătuit de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 1996. 244. Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, București, 1997. 245. Bertha Pappenheim, „The Jewish Woman” (1930), În 267, pp. 287-289. 246. B.P. Hasdeu, Trei Ovrei : Jupânul Shylock allu Shakespeare, domnul Gobseck allu Balzac și jupânul Moise allu Alexandri, edițiune particulară, tipografia St. Rassidescu, București, 1865. 247. Stelian Dumistrăcel, Dicționar. Expresii românești, Institutul European, Iași, 1997. 248. Arthur Koestler, Al treisprezecelea trib. Imperiul khazarilor și moștenirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este obsedat de ideea stăpânirii Întregii lumi, printr-un sistem universal bazat pe teoriile lui Marx, Freud și Einstein. El Încearcă să strângă toate crucile din cosmos, ca să le dea foc (67, p. 188). 293. „E un erou, măcar că e ovrei” : astfel se vorbește despre un personaj - sublocotenentul Friedmann, decorat cu Ordinul „Coroana României” pentru fapte de eroism În timpul primului război mondial - din romanul lui Petru Dumitriu Cronică de familie (294, II, p. 115). 294. Petru Dumitriu, Cronică de familie, vol
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
II, pp. 221-225 ; 20, pp. 254 și 388 ; 153). 499. Tinichigiii evrei nu se dădeau În lături să facă sau să repare acoperișurile bisericilor sau ale mănăstirilor creștine. Un document din 1840 vorbește despre „meșterii tinechegii, anume Leibu și Marcu ovreii, ce sunt legați prin deosebit contract a Înveli cu tinechea turnu bisericii Sf. Ilie” din Craiova (536, p. 236), iar un alt document spune că tinichigii evrei refăceau În 1837 acoperișul mănăstirii Horezu (535, p. 47). „Toate acoperișurile caselor și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de opinie realizat de Institutul pentru Politici Publice și The Gallup Organization Romania, București, septembrie 2003. 847. B. Brănișteanu, Jurnal, vol. I, prefață și note de D. Hâncu, text Îngrijit de Georgeta Pană, Editura Hasefer, București, 2003. 848. Popa și ovreiul, de M.L., Editor Filip Lazăr Succesor, Craiova, 1898. 849. Rabin șef dr. Moses Rosen, Primejdii, Încercări, miracole, ediția a II-a, Editura Hasefer, București, 1991. 850. Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, traduceri de Maria-Magdalena
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci și de moartea lui Corneliu Zelea Codreanu. Evreii erau făcuți vinovați de prigonirea lor în timpul regimului autoritar al regelui Carol al II-lea: „Pe conștiința lor apasă asasinarea lui Corneliu Codreanu și apoi masacrele din 21 septembrie 1939. Deși ovreii nu au participat direct la aceste execuții, servindu-se de unelte recrutate dintre români, totuși întreaga țară știa cine a stat în spatele lor, cine a instigat la omorul Căpitanului și al cadrelor legionare: guvernul ocult al evreilor din România a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a II-a care va apărea, cred, în chiar acest an, mai spre toamnă, încolo. Este, acest al V-lea, volumul destinat „Dezvoltării poeziei românești” din a doua jumătate a veacului de față. începe cu Beniuc și se sfîrșește cu... ovreii scriitori de poezie în românește, acolo în Israel. Ceilalți ovrei stau bine mersi în expunerea mea de ansamblu fieșcare la locul cuvenit. Mai înaintea acestui capitol, penultimul și antepenultimul, mă ocup de basarabeni bucovineni și de poeții români din Banatul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
an, mai spre toamnă, încolo. Este, acest al V-lea, volumul destinat „Dezvoltării poeziei românești” din a doua jumătate a veacului de față. începe cu Beniuc și se sfîrșește cu... ovreii scriitori de poezie în românește, acolo în Israel. Ceilalți ovrei stau bine mersi în expunerea mea de ansamblu fieșcare la locul cuvenit. Mai înaintea acestui capitol, penultimul și antepenultimul, mă ocup de basarabeni bucovineni și de poeții români din Banatul sîrbesc, respectiv. Ți-l trimit și d-ta alegi ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am!", atâta știe. N-am întâlnit un zgârie-brânză mai mare! Să ai!! poruncește Ștefan cumplit, altfel... unde-ți stă capul, îți vor sta picioarele! spune Ștefan în râsetele boierilor. Iubitule, moaie Ștefan glasul, îndatorează-te la zarafi, la armeni, la ovrei!... Cu camătă!... Spune-le că de dau turcii, le înșiră mațele pe gard! Să aleagă! Spune-le că din zi în zi aștept de la Sanctitatea sa Papa urmașul personal al Sfântului Petru, ăl cu cheile Raiului aștept să mă fericească cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mărturisit lui Alexandru Pisoski „trebuie să-mi schimb politica În „chestiunea evreiască....voi introduce legea prusacă din 1864, care nu admite naturalizarea evreilor decât dacă dovedeau că sunt titrați și patrioți”. Pisoski nota la 24 februarie 1917 „Carp găsește că ovreii sunt astăzi atotputernici și că dau germanilor povețile cele mai rele”. Și astfel, Într-o cariera politică de 50 de ani, era Întâia și ultima dată când Carp și-a schimbat părerea. Capitolul V Petre P. Carp și dezvoltarea economică
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
printr-o primejdie de moarte. Zăcea doborât de-o boală necunoscută căreia nici medicii apusului nici sanatoriile din Elveția nu i-au venit de hac. S-a întors prin urmare să moară acasă. Nu-l mai trata decât un doctoraș ovrei din Huși care și-a dat seama că boierul are tenie. Știa și leacul, care era banal. O esență de hrean ce se găsea în farmacopeea națională. L-a întreținut pe Ralea cu aceste picături până când profesorul a dat naștere
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și leacul, care era banal. O esență de hrean ce se găsea în farmacopeea națională. L-a întreținut pe Ralea cu aceste picături până când profesorul a dat naștere unui monstru de paisprezece metri pe care, înfășurat pe-un băț, triumfător, ovreiul i l-a prezentat. GHEORGHE AGAVRILOAIE (1906-1981) Poreclit de studenți „Moș Tavan”, ginerele lui Garabet Ibrăileanu, profesorul Gh. Agavriloaie a fost asistentul lui George Călinescu, fiind singurul colaborator menționat în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Cu ocazia epurării
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a unei bucăți nastratinești (o cita și Poggio Bracciolini în Liber facetiarum), Kir Ianulea, o versiune largă după Belfagor al lui Machiavel, Abu-Hasan, un basm din Halimà. Toată savoarea din Pastramă trufanda, povestea lui Iusuf care a mâncat pastramă de ovrei, stă în dulcea duhoare de băcălie pe care o emană anecdota. Creația în Kir Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în ale cărui Opuri dramatice găsim vodeviluri, mai degrabă naive. Basarabean, el e fiul cavalerului C. Stamati, dar rudă prin alianță cu Silvestru Morariu, mitropolitul Bucovinei. Interesante sunt amintirile-tablouri ale rădăuțeanului Emanoil Grigorovitza (1857-1915), specializat în imagini de viață evreiască: ovrei coșer strânși la micvă ori la merhaz ca să fie curați când își pun tivelul și talesul, ceremonii de nuntă, momente de școală etc. Capitolul XIX ÎNDRUMĂRI SPRE "CLASICISM" H. SANIELEVICI Inteligentul evreu H. Sanielevici crezu de cuviință să opună tendenționalismului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de alte personaje: * “Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci!” Îi zicea râzând Nichifor * “Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului”, cugeta cu uimire Gheorghiță * “Munteanca asta de n-ar avea soț, iar eu n-oi fi ovrei și însurat, într-o săptamână aș face nuntă” (dl David) Autocaracterizare: * “Eu sunt cea mai necăjită și mai amărâtă de pe lumea asta, am rămas văduvă și sărăcită” * “Cine nu cearcă nu izbândește” (afirma munteanca) * “Dumnezeu să te ierte”, îi zise
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ce context s-a Întâmplat lucrul acesta? O intervenit Securitatea și m-o arestat. Și la anchetă prima Întrebare o fost: „Cum de am ajuns eu inginer?”. „Nu are importanță, Întrebați pe șefi!” Norocul a fost că amândoi directorii erau ovrei, că dacă erau români nu știu ce făceau, ce scoteau... Pe mine Securitatea m-a făcut pur și simplu că-s legionar, că am luat parte la Buitur, la nu știu ce..., că aș fi cântat. Da’ eu n-am cunoscut Buiturul, n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Interpelarea acestuia a fost susținută și de Cezar Bolliac care, exagerând la rându-i, s-a referit la situația din București unde „artera principală a Capitalei, Ulița Franceză, Podul Mogoșoaiei, ulița Lipscanilor, toate colțurile, toate pozițiile frumoase sunt în mâinile ovreilor...“ (MOF, nr. cit., p. 1308). O zi mai târziu, la 17/29 decembrie 1869, în numele guvernului, Mihail Kogălniceanu va face însă precizarea finală: „În privința israeliților noi îndeosebi am luat toate măsurile reclamate de umanitate și permise de legile țării spre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]