409 matches
-
nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul ăla de Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ăla bătrîn care s-a acrit În suc propriu din vezi doamne ce criterii morale că nu mă angajez că nu mă vînd ce face cu tot ce știe nici măcar nu lasă umbră zgîrcitu dracului ca și martirul meu auzi ovrei Își fac neamul de rîs că nu așa au pus ei mîna pe bogățiile lumii ce-ar vrea să-mi iau fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aizic o spus deschis ce-o avut de spus. Am fost, Dumitre! Dumnezeu mi-i martor. Ce-o zis jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o zis jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ori le spui tu, ori le spun eu, tot atâta-i - a răspuns, conciliant, moș Dumitru. Cei doi,Gheorghe și Alecu, priveau unul la altul și nu știau ce să creadă și ce să spună. „O fi fost de acord ovreiul să ne primească la cărăușie... N-o fi fost...Cine știe? Da’ tare mă tem că aici îi o ghidușie de-a lor. Alta nu-i.” Cu aceste gânduri în minte, Alecu Slobodă l-a privit apăsat în ochi pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
calu’ nostru iap-o fost. Să știi!” Când moș Dumitru a terminat de povestit, au râs toți cu chef, iar Pâcu nu mai părea cătrănit. Dumitre, se vede treaba că ai trăit printre dânșii, pentru că ai spus povestea taman ca un ovrei din cei bătrâni. Am cam trăit, Pâcule, și mi-o priit... După o vreme, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Gata, copii! La drum!... Au înjugat și au pornit. Undeva, deasupra Măgurii, și-a arătat bucla alb-aurie un nor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bine veniți. Si bine plătiți - a rimat Pâcu spusa lui Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își fură căciula lui, dar pe a altuia o fură dacă poate - a comentat în surdină moș Dumitru. Cel mai bine îi pe cinstitelea - a îndrăznit Ion Cotman... In timp ce le număra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urmă ne-om socoti noi, jupâne - a grăit chibzuit moș Dumitru. Nici n-am văzut marfa și ei vorbesc de parale. Atâta știu, domnule. Parale, parale și iar parale. Parcă eu aș fi un mare bancher, nu un amărât de ovrei - s-a burzuluit fără vlagă Aizic. Ce n-aș da eu să fiu în locul dumitale, jupâne. Dacă aș fi, apoi până acuma marfa era descărcată, cântărită, banii plătiți și pe aici ți-i drumul. Da’ așa noaptea-i colea și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari în plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din anume fonduri, de la anume segmente "din afară", care au interese diferite de ale noastre. Antofiță ăsta caută și găsește dovezi de antisemitism te miri unde. Chiar în intervențiile lui Gabriel Liiceanu ori Nicolae Manolescu. E ca în bancul cu ovreiul beat, care se lovește de-un stîlp și-l acuză: "Antisemitule!". Uite de-asta-mi placi, surioară, îmi spun. Etern fascizanta Românie, cunosc! Am aflat ceva extraordinar. Că la baza imnului de stat israelit stă ați crede? un cîntec popular "moldovenesc". O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Cameră și prieten. Hai la Deliceanu! El, drăguț și fin, acceptă fără nici o dificultate, dar îl trimite să se înțeleagă cu administratorul. Hai și la el! Acolo, răceală și văicăreală. Administratorul, un ovrei gras și cu ochelari de aur, îl ia cu teorii și cu cifre, că ziarul are cheltuieli formidabile și nu se vinde deloc, deși e scris superb, fiindcă cititorii de azi nu mai sunt capabili să guste verva stilistică și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o atribuia secretarul Drapelului. Se vorbeau mai multe prin oraș, dar cu oarecare satisfacție și nu cu temeri. Tânărul Herdelea căută să liniștească pe Roșu cu motivarea ce o auzea pretutindeni, anume că e vorba doar de mici corecțiuni aplicate ovreilor, care exploatează prea neomenos pe bieții țărani de prin satele moldovenești. ― Nu-i nici o pagubă dacă se vor pierde câțiva perciuni! zise Titu râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise Titu râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars: ― Bravo, puiule! Aci am vrut să te aduc! Asta e mentalitatea care duce țara de râpă, huliganismul ăsta, care vede în ovrei cauza tuturor relelor... Eu aș admite totuși chiar barbaria contra ovreilor, dacă mi-ai garanta că prin ea se evită răul cel mare, care e pe drum! Poți însă dumneata să garantezi unde se oprește operația asupra perciunilor? Ești sigur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars: ― Bravo, puiule! Aci am vrut să te aduc! Asta e mentalitatea care duce țara de râpă, huliganismul ăsta, care vede în ovrei cauza tuturor relelor... Eu aș admite totuși chiar barbaria contra ovreilor, dacă mi-ai garanta că prin ea se evită răul cel mare, care e pe drum! Poți însă dumneata să garantezi unde se oprește operația asupra perciunilor? Ești sigur că mâine sau poimâine țăranii nu vor continua operația prin bărbile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se poate localiza și potoli fără consecințe grave. Altminteri, focul se întinde până ce cuprinde o provincie, o țară, un continent. ― Acum însă, ce se întîmplă, amice? Lumea nu vede în cele ce se petrec în Moldova decât o agitație contra ovreilor. Și, cum spuneai și tu adineaori, ce pagubă dacă o să mănânce bătaie niște jidani? Lasă-i să mănânce. E o supapă de siguranță. Bătând pe jidani, țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași, care nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie liniște. Totuși nu strică prudența nicăiri la țară în zilele astea tulburi. Așa că ia seama, puiule, să nu puie mâna pe tine țăranii! ― Ei, parcă eu sunt moșier! râse Titu. ― Nu râde, amice! făcu secretarul. Crezi că bieții ovrei care pătimesc acuma sunt boieri? 5 ― Eu îmi fac datoria să te avertizez, draga mea, că nu e prudent să pleci acuma la țară! zise Gogu Ionescu cu o seriozitate neobișnuită. Firește, dacă nu mă asculți, eu nu te pot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dreptatea nu-i mai ajunge. De aceea zic că fără o mână tare nu se vor liniști oamenii. Eu nu mă iau după jurnale, că jurnalele spun mai multe minciuni decât adevăr. M-am întîlnit însă alaltăieri cu un arendaș ovrei de pe lângă Vaslui. Ce mi-a povestit bietul om, nici nu-ți vine a crede. Cu țăranii s-ar fi înțeles el, cum s-a înțeles și altă dată. Dar la încheierea învoielilor s-a pomenit cu prefectul, care le-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foc conacului, să omoare vitele și câte ticăloșii... Și de ce credeți că i-a ațâțat prefectul? Din ură contra jidanilor? Aș! Un cumnat de-al lui umbla să ia cu arendă moșia, și nu putea. Acuma, dacă a alungat pe ovrei, credea că vor pune ei mâna pe bunătatea de proprietate. Numai că socoteala a ieșit pe dos, că țăranii s-au ridicat pe urmă să împartă între ei pământul. Prefectul s-a supărat, firește, și a scos armata. Degeaba, oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de alte personaje: * “Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci!” Îi zicea râzând Nichifor * “Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului”, cugeta cu uimire Gheorghiță * “Munteanca asta de n-ar avea soț, iar eu n-oi fi ovrei și însurat, într-o săptamână aș face nuntă” (dl David) Autocaracterizare: * “Eu sunt cea mai necăjită și mai amărâtă de pe lumea asta, am rămas văduvă și sărăcită” * “Cine nu cearcă nu izbândește” (afirma munteanca) * “Dumnezeu să te ierte”, îi zise
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
morți, meserii etc. provin din registrele Arhivelor Naționale Bacău. 2. Situația e - se înțelege - aceeași peste tot în țară, și mai veche. O atestă următoarele versuri de Anton Pann: „Bucuros, cu voie bună,/ Dar în buzunări nu sună,/ Că croitorul, ovreiul,/ Mi le-a cusut cu temeiul,/ S-au spart păn’ la săptămîna,/ Făr’ să bag într-înșii mîna”. („Despre vorbire”, în Povestea vorbii, ediția cit., Ed. Facla, 1991, p. 3l) 3. Vezi: „Scrisoarea XXV (Omul de țară)”, de Constantin Negruzzi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]