954 matches
-
NeoSpect nu sunt radioactive ; totuși , după adăugarea soluției injectabile de pertechnetat de sodiu ( 99mTc ) , trebuie menținută ecranarea adecvată a preparatului final . Reacția de marcare utilizată la prepararea 99mTc- depreotid depinde de menținerea staniului în stare 5 . bivalentă ( redusă ) . Orice substanță oxidantă prezentă în soluția injectabilă de pertechnetat de sodiu ( 99mTc ) poate să influențeze în mod negativ , calitatea preparatului . Soluția injectabilă de pertechnetat de sodiu ( 99mTc ) care conține substanțe oxidante nu trebuie utilizată la prepararea produsului marcat . 6 . Soluția injectabilă de clorură
Ro_674 () [Corola-website/Science/291433_a_292762]
-
depreotid depinde de menținerea staniului în stare 5 . bivalentă ( redusă ) . Orice substanță oxidantă prezentă în soluția injectabilă de pertechnetat de sodiu ( 99mTc ) poate să influențeze în mod negativ , calitatea preparatului . Soluția injectabilă de pertechnetat de sodiu ( 99mTc ) care conține substanțe oxidante nu trebuie utilizată la prepararea produsului marcat . 6 . Soluția injectabilă de clorură de sodiu 0. 9 % g/ v trebuie utilizată ca diluant . A nu se utiliza soluția injectabilă de clorură de sodiu bacteriostatică ca diluant pentru pertechnetat , deoarece ar putea
Ro_674 () [Corola-website/Science/291433_a_292762]
-
alt halogen, în tub de nichel iar compoziția produsului depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului sunt formula 69, formula 70, formula 71, formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în apă distilată, după reacția de disproporționare: formula 83 Acidul hipobromos se găsește sub formă de soluție de culoare galbenă, stabil, până la o concentrație de 6%. Acesta este mai instabil de cât acidul hipocloros și se descompune la 30° Celsius. Este oxidant și bromurant, punând în libertate brom în combinație cu acidul bromhidric. Sărurile acestui acid sunt hipobromiții, care se obțin prin introducerea bromului, la temperatură scăzută, în hidroxizi alcalini. Datorită instabilității, hipobromiții se descompun la o ușoară încălzire în bromați și
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
ai bromului sunt formați pe baza unor stări de oxidare, de la -1 la +7. Bromul este un puternic oxidant, și poate oxida ionul de iodură în iod, reducându-se, în același timp, pe sine: formula 85 Bromul mai este, de asemenea, oxidant în prezența metalelor și metaloizilor, pentru a putea forma bromuri. Bromurile anhidre sunt mai slab reactive, în timp de bromurile hidratate sunt mai reactive. Bromul uscat poate reacționa viguros cu aluminiul, Titanul și mercurul, la fel ca și metalele alcaline
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Acidul bromic este un acid de tăria acizilor halogenați, stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția: Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
combustibile. R9 - Pericol de explozie în amestec cu materiale combustibile. R10 - Inflamabil. R11 - Foarte inflamabil. R12 - Extrem de inflamabil. R14 - Reacționează violent cu apa. R15 - În contact cu apa degajă gaze extrem de inflamabile. R16 - Pericol de explozie în amestec cu substanțe oxidante. R17 - Inflamabil spontan, în contact cu aerul. R18 - La utilizare, poate forma amestec (vapori - aer) inflamabil/exploziv. R19 - Poate forma peroxizi explozivi. R20 - Nociv prin inhalare. R21 - Nociv în contact cu pielea. R22 - Nociv prin înghițire. R23 - Toxic prin inhalare
R- și S-text () [Corola-website/Science/308134_a_309463]
-
astfel 5 moduri de a transporta litiul: Litiul metalic este extrem de inflamabil, exploziv și toxic. Prezintă reacția de autocombustie în contact cu apă, acizi și chiar și atmosfera umedă. Totodată, are rol de agent reducător care cedează un electron agenților oxidanți activi care necesită completarea stratului de valentă - astfel, explicandu-se reacția chimică violență. Litiul va arde în atmosferă de azot, care este relativ stabilă. Ca și mediu de depozitare, litiul trebuie păstrat într-un container cu ulei sau într-un
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
decembrie 2009 pentru stocarea temporară a deșeurilor periculoase industriale, cu respectarea tuturor cerințelor privind protecția mediului și a sănătății. De asemenea, a obținut perioada de tranziție privind interzicerea depozitării deșeurilor lichide, privind interzicerea depozitării deșeurilor cu anumite proprietăți (corosive și oxidante) și privind prevenirea infiltrării apei în depozitul de deșeuri (numai apa de suprafață) până la 31 decembrie 2013 pentru 23 depozite din industria energetică, chimică și metalurgie și până la 31 decembrie 2011 pentru 5 depozite din industria minieră care se conformează
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
2HO La încălzire, acidul iodic, prin pierdere parțială de apă, la temperatura de 110 °C se topește. La temperatura de 200 °C, acidul iodic se deshidratează complet, formând pentaoxidul de iod: 6HIO → 2(HIO) + 2HO 2(HIO) → 3IO + HO Caracterul oxidant al iodului este inferior celor doi halogeni. Astfel, tiosulfatul de sodiu este oxidat la tetrationat de sodiu și nu la sulfat, ca în cazul clorului: I + 2NaSSO =NaS[S]O+ 2NaI Reacția este cantitativă și stă la baza iodometriei, metodă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
proprietate se bazează numeroase aplicații practice de identificare a unor compuși organici. În iodometrie, concentrația unui oxidant poate fi determinată prin adăugarea unui exces de iodură, împreună cu puțin iod, pentru distrugerea iodului elementar/triiodurii ca rezultat al oxidării de către materialul oxidant. Un indicator de amidon este folosit pe măsură ce indicatorul se epuizează, crescând contrastul vizual (albastrul închis devine incolor, în locul decolorării triiodurii galbene). Iodul poate fi utilizat în testarea unor eșantioane alimentare pentru determinarea existenței amidonului. Soluțiile cu iod pot fi folosite
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
alimentare pentru determinarea existenței amidonului. Soluțiile cu iod pot fi folosite în depistarea bancnotelor contrafăcute, pornind de la premisa că hârtia acestora pot conține amidon. Hârtia ce conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop. În procedura colposcopiei, soluția Lugol este aplicată în regiunea vaginală și cervicală. Țesutul vaginal normal se colorează în maro datorită conținutului
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor radiațiilor iodice după accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron eliberează iod și poate cauza tirotoxicoză după o folosire îndelungată. Iodul este o substanță corozivă datorită proprietăților sale oxidante. Când este înghițit, iodul nu este absorbit, dar poate cauza gastroenterite severe. În organism, iodul este transformat rapid în iodură, în mod pasiv, de către amidon și stocat în glanda tiroidă. Vaporii de iod cauzează iritații pulmonare severe, care pot conduce
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Trioxidul de seleniu este un compus anorganic cu formulă SeO. Este un solid alb, higroscopic. Este de asemenea un agent oxidant și este un compus notabil pentru că reprezintă un precursor pentru compușii seleniului în starea de oxidare +6. Trioxidul de seleniu este greu de obținut deoarece este instabil și trece în dioxidul de seleniu: A fost preparat în diverse moduri, în ciuda
Trioxid de seleniu () [Corola-website/Science/332017_a_333346]
-
tabelului periodic. Sub forma ionului "clorură", care este în alcătuirea sărurilor comune și a altor compuși, este abundent în natură și necesar multor forme de viață, inclusiv a omului. În starea sa elementară prezintă moleculă diatomică. ul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire și dezinfectare. În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon. Clorul a fost produs pentru prima oară în 1774 de către Carl Wilhelm Scheele. Scheele
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
curată. Clorul este folosit în purificarea apei, dezinfectanți, înălbitori fiind un gaz asfixiant este folosit și la producerea gazului de luptă gazul de muștar. Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi: În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale clorului pentru a substitui atomi de hidrogen din componența moleculelor, conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile sintetice) Soluțiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluții de 0,9% NaCl. Alte utilizări includ: producerea de clorați
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
însuși procesul de ardere, degajarea de căldură menținând temperatura înaltă, necesară producerii radicalilor. Într-o ardere completă, un compus reacționează cu un oxidant, cum ar fi oxigenul, clorul sau fluorul, rezultând compuși formați din fiecare element al combustibilului cu elementul oxidant. De exemplu: Un alt exemplu simplu este arderea hidrogenului cu oxigen, din care rezultă doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele rachetă: 2 + → 2(v) + căldură În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
pastă roșie, foarte corodate, din epoca romană, au fost antrenate în depunerile aluvionare anterioare epocii medievale. Ceramica ulterioară construcției edificiului este - cu excepția unui fragment decorat cu dungi castanii și verzi - nesmălțuită. A fost folosită în cea mai mare parte arderea oxidantă; unele exemplare sunt arse integral. Fragmentele provin de la oale, căni, borcane, străchini, ulcioare, unul de la un capac. Câteva sunt acoperite cu angobă albă sau decorate cu dungi de culoare roșie, pe toartă sau pe buză în cazul unor fragmente de
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
se măsoară curentul pe masura ce metalele părăsesc electrodul. Primele măsurători au indicat că stratul superficial conține săruri solubile în apă și are un pH între 8 și 9. Analizele adiționale efectuate asupra compoziției solului au relevat prezența percloraților, si a agenților oxidanți. MECA conține o sondă de conductivitate electrică și termică (în , TECP). TECP are patru ace scurte și groase și un port pe cealaltă parte a carcasei și efectuează următoarele măsurători: Trei dintre cele patru sonde au mici elemente de încălzire
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
între ele prin legături de hidrogen, adică formează clatrați. În prezent, se cunosc trei oxizi ai xenonului: trioxidul de xenon (formula 58), tetroxidul de xenon (formula 59) și dioxidul de xenon (formula 60). Primii doi oxizi sunt niște explozibili foarte puternici și agenți oxidanți la fel de puternici, iar ultimul, dioxidul de xenon, reportat doar în 2011, are numărul de coordinare egal cu patru. Cationi de formula 61 au fost găsiți în linia spectroscopică a argonului solid. formula 68 Capacitatea gazelor nobile de a forma combinații chimice cu
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
nucleare (de exemplu, Coreea de Nord). Xenonul lichid a început să fie utilizat în calorimetre, pentru a măsura razele gama precum și ca medium în detectarea interacționării ipotetice slabe între particulele masive. Mulți compuși ce conțin xenon și oxigen sunt toxici datorită proprietăților oxidante foarte puternice și explozive datorită tendinței lor de a se descompune în xenon gazos și molecula diatomică a oxigenului, O, ce conține legături chimice mult mai puternice decât legăturile moleculare ale compușilor xenonului. Xenonul gazos poate fi ținut în siguranță
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
repede la viteza de aproape 500 km/h pe oră, la înălțimea de 1,2 km. Erau propulsate de un motor cu reacție Argus As 014 alimentat de un rezervor de 500 de litri de benzină, cu aer comprimat ca oxidant. Sistemul de ghidare era operat automat cu un mecanism giroscopic și o busolă de orientare presetată. Rachetele V-1 erau lansate din Franța, de lângă localitatea Pas-de-Calais și din Olanda. Prima rachetă a lovit Londra în Grove Road, Mile End, la
V-1 () [Corola-website/Science/310965_a_312294]
-
0 și 1600 °C. Se mai obișnuiește formarea termocuplului platină cu platiniridiu (10% Ir). Platina trebuie ferită însă de carbon, hidrogen și vapori de metale, care au efecte dăunătoare asupra ei. În mod special trebuie evitată utilizarea platinei în atmosferă oxidantă sau reducătoare în care se găsesc oxizi metalici. Constantanul este un aliaj care conține 40% Ni și 60% Cu. El se întrebuințează în combinație cu fierul pur pentru termocuplul Fe-Constantan care poate măsura temperaturi de la - 200 °C până la 900 °C
Termocuplu () [Corola-website/Science/311530_a_312859]
-
pe piață, în sensul prezentei directive. 2. Următoarele substanțe și preparate sunt "periculoase" în înțelesul prezentei directive: (a) explozive: substanțele și preparatele care pot exploda sub efectul flăcării sau care sunt mai sensibile la șocuri sau fricțiuni decât dinitrobenzenul; (b) oxidante: substanțele și preparatele care generează o reacție puternic exotermică când intră în contact cu alte substanțe, în special cu substanțele inflamabile; (c) extrem de inflamabile: substanțele lichide și preparatele care au un punct de aprindere mai mic de 00C și un
jrc539as1979 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85677_a_86464]