1,143 matches
-
de Shibata Katsuie, iar castelul s-a transformat în leagănul unui complot trădător. — E plăcută ploaia, nu-i așa? — Da, găsesc că sporește farmecul ceaiului. Sado și Katsuie stăteau așezați față în față într-o mică ceainărie, la adăpostul unui pâlc de copaci, în curtea castelului. Anotimpul ploios trecuse, dar din cerul înnorat continua să plouă, iar prunele verzi cădeau la pământ. — Probabil că mâine se va însenina, spuse de unul singur fratele lui Sado, Mimasaka, stând adăpostit sub ramurile prunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
altul, avea să se bazeze pe ea complet. Femeia ieși la poartă și-și chemă doi servitori: — Acesta e Domnul Kinoshita Tokichiro, care tocmai a fost însăcrinat cu grajdurile. Nu peste mult se va muta în casa cea goală, cu pâlcul de paulownia. Arătați-i-o și, când aveți un moment liber, faceți curățenie. Condus de servitori, Tokichiro porni să-și vadă locuința oficială. Era mai mare decât își imaginase. Oprindu-se în fața porții, mormăi: — Ei, asta da, casă bună. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-se în fața porții, mormăi: — Ei, asta da, casă bună. Când se intreresă, află că fostul locatar fusese un om numit Komori Shikibu. Trecuse câtva timp, se părea, iar casa era destul de deteriorată, dar în ochii lui părea un adevărat conac. Pâlcul de paulownia din spate e un semn, fiindcă blazonul familiei Kinoshita este un paulownia, de pe vremea strămoșilor noștri, îi spuse Hiyoshi servitorului. Nu era sigur că așa era, dar suna bine. I se părea că văzuse un asemenea blazon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întru totul de individ și, când se obișnui cu ideea, Tokichiro ajunse și el la un compromis. Chiar înainte de a adormi, închise ochii și-și imagină profilul lui Nene. Tokichiro era liber și a doua zi. Noua lui casă din pâlcul de paulownia, pe care o vizitase în ajun, avea nevoie de unele reparații, iar el trebuia să facă pregătirile pentru mobilă. Dar zăbovea în castel, cu scopul de a vorbi cu Inuchiyo, care stătea întotdeauna alături de Nobunaga. Inuchiyo îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în camera alăturată, unde se așeză. Genba? — Stăpâne? — Intră. Sakuma Genba se opri la marginea camerei alăturate și se prosternă la podea. Nobunaga își făcea vânt. Seara se simțea deja răcoarea toamnei care se apropia, dar în curtea castelului, cu pâlcurile sale dese de copaci, încă mai zburau roiuri de țânțari. — Nu e chiar atât de neașteptat, spuse în cele din urmă Nobunaga, aproape ca și cum ar fi mestecat și ar fi scuipat cuvintele. Dacă Yamabuchi-ii se revoltă, înseamnă că buboiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
agitat. Canafi roșii atârnau de o șa cu sidef și chenar de lac înspicat cu auriu; căpăstrul alb cu purpuriu era prins de zăbala din argint. Trebuia să fie armăsarul unui general. Jinnai privi cum calul era dus într-un pâlc întunecos de brazi. În interiorul acestuia, perdelele unei îngrădituri aproape se prăbușiseră, dar partea rămasă în picioare flutura nebunește în vânt și ploaie. Jinnai sări înainte și ridică perdeaua. Îl văzu pe Yoshimoto. Un servitor tocmai îi spusese că era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pământ, strigând: — Cei din Tokugawa au lovit în adâncime! Nu-i lăsați singuri acolo! Să alerge cineva în ajutorul Seniorului Ieyasu! Dar trupelor din dreapta și din stânga lui nu le mai rămăseseră suficiente forțe. Nobunaga striga în zadar. Apoi, dintr-un pâlc de copaci de pe malul nordic, un singur grup de oameni se repezi drept prin mijlocul haosului, spre țărmul celălalt, împroșcând cu spumă albă ca zăpada. Hideyoshi, deși nu primise ordin de la Nobunaga, înțelesese și el situația. Nobunaga văzu stindardul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în jurul lui Shikanosuke. O lună palidă plutea pe cerul după-amiezei târzii. Pe pământ se târau flori de rochița-rândunicii. — Shinza! Hikoemon! Acum e momentul! le șopti fiul cel mare al lui Kii, Motoaki, celor doi oameni care stăteau în umbra unui pâlc de copaci unde erau priponiți vreo zece cai. Shikanosuke nu-i observă. Luntrea care-i ducea familia ajunsese cam pe la jumătatea râului. Vântul din luncă îi umfla pieptul și toată priveliștea îi lua ochii plini de lacrimi. Ce jalnic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau în orașul castelului, Nobunaga își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de copaci. Pe o fereastră se auzea sunet de vioară. Seniorul descălecă pe neaștepate și intră, urmat de câțiva dintre însoțitori. Doi sau trei iezuiți îi ieșiră grabnic în întâmpinare, însă Nobunaga înainta deja prin casă cu pași mari. — Domnia Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper copacul de plătică din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și cu furie mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
complet neștiutori de haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără nici un neajuns. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, din întuneric izbucniră zgomote de bambuși călcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când reuși cumva să se târască prin pâlcul de bambuși, văzu silueta unui om trecând chiar prin dreptul lui. — A! Stăpâne Shigemoto. — Sanjuro? — Ce face Domnia Sa? — Și-a dat ultima suflare. — Nu! exclamă surprins Sanjuro. Unde? — E chiar aici, Sanjuro, indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fost notate aseară când am plecat de la castel și date lui Asano Yahei, așa că cere-i lui instrucțiunile. Am înțeles, stăpâne. — Stai o clipă. Am uitat ceva. Spune-i lui Kumohachi să treacă pe la ine. Pașiilui Gonbei se îndepărtară dinspre pâlcul de copaci din spatele casei, în direcția templului. După ce plecă, Hideyoshi îmbrăcă repede armura și ieși. Locuința lui Hideyoshi se afla în apropierea intersecției drumurilor de Ise și Mino. Trecu pe la colțul magaziei și porni către răspântie. În acel moment, Kumohachi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asupra clanului Shibata. Acum,sub preteztul de a relata bătălia de la Yaganase, îi cerea corespondentului să-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare personală și peste măsură de importantă. Kazumasa stătea așezat alături, privind în tăcere pâlcurile de bambuși, în timp ce Hideyoshi dicta: Dacă i-aș fi lăsat lui Katsuie un moment de răgaz, mi-ar fi lat mult mai mult timp ca să-l înving. Dar stătea în balanță soarta Japoniei, așa că a trebuit să mă resemnez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
invaziunea napoleoniană, se retrăgea în grabă, și încă si mai puțin cucerită de la populațiunea musulmană-tătărască locuind sub corturi. Se poate ca în sudul Basarabiei, precum în Crimeea și sudul Rusiei, precum în Dobrogea, să se fi aflat pe atunci câteva pâlcuri de bandiți nesupuși, tătari musulmani ce înfruntară autoritatea guvernelor regulate ale acestor localități, care era, atunci ca și acum, Moldova, Poarta otomană și Rusia. Însă se poate oare serios susține că de la dânșii Rusia a cucerit Basarabia, dacă este vorba
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Olarii“ („Neîntrecutele trepte“): „Olari ei sunt, sortiți să-nmoaie lutul/Ca niște zei întârziați și blânzi... Între timp, meșteșugul a dispărut. La poarta unor gospodării înstărite din Săsciori descoperim emblema A.N.T.R.E.C. și „margaretele“ pensiunilor turistice. Șoseaua înaintează apoi printre pâlcuri de pădure ce coboară în trepte până la buza apei. Suntem în strâmtoarea munților, care-și etalează netemători măreția până-n pragul caselor din Laz, localitate în care tradiția picturii icoanelor pe sticlă și lemn s-a transmis din generație în generație
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
în imediata apropiere a comunei Suatu, la o distanță de 26 km este de Cluj). Această specie nu mai poate fi găsită în nici o altă parte a țării sau a lumii. Prin părțile locului este denumită popular "lintea-pratului". Apare în pâlcuri de pe coastele înierbate, abrupte, pe solurile argiloase mai adânci din partea sud-vestică a rezervației, ocupând rupturile de pe terenurile golașe, cauzate de alunecările de teren. Este o leguminoasă fragilă, zveltă, de o culoare suriu-verzuie, cu frunze uniform repartizate pe tulpină, formate din
Astragalus peterfii () [Corola-website/Science/311701_a_313030]
-
forme sunt frecvente pe interfluviile acoperite cu loess din Câmpia Română, Dobrogea și Banat. Lărgirea și adâncirea continuă a crovurilor și găvanelor, conduce cu timpul la formarea unor spații depresionare de dimensiuni mari, denumite padine. În cadrul lor se stabilesc așezări, pâlcuri de pădure și o vegetație ierboasă mai abundentă, fiind asemănătoare unor mici „oaze” pe întinsul zonelor de stepă. Procesul de sufoziune creează la suprafață o pâlnie de sufoziune, continuată adânc cu un canal vertical, îngust, care străbate depozitul de loess
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
unor cîrciumi sordide. E ora prînzului și soarele arde totul în jur. Pîrjolește și destinele. Cui îi pasă? Femeile, desculțe și cu basmale pe cap, țipînd între afuriseli la plozii îndopați cu cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu: un amestec de industrie părăsită - vagoane de tren ruginite, scheleți de fier abandonați - și agricultură neîncepută decît de vînt și de
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
sordide. E ora prînzului și soarele arde totul în jur. Pîrjolește și destinele. Cui îi pasă? Femeile, desculțe și cu basmale pe cap, țipînd între afuriseli la plozii îndopați cu cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu: un amestec de industrie părăsită - vagoane de tren ruginite, scheleți de fier abandonați - și agricultură neîncepută decît de vînt și de însămînțările făcute
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
multă lume și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm. - Da. Tu? Singur? - Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătând cu mâna teoretic înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
amintii. Patinoarul. Da, gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi poșta, mai sus pe drum pescăria, chiar vizavi de poteră. Pe deal vom amplasa bineînțeles o piscină, și fabrica de pisici, pușcăria, un pâlc de palmieri... PULA FERMECATĂ Muzica: Smashing Pumpkins, David Bowie, Kraftwerk, Suede 1. Era duminică dimineață și îmi făceam clătite când a sunat telefonul. Am pus polonicul pe care tocmai îl umplusem cu aluat înapoi în oală, am dat tigaia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu-l va condamna vreodată, el fiind președintele amneziei, în timp ce Băsescu e socotit și perceput ca un președinte al memoriei. Băsescu susține că o democrație trebuie apărată. Adunările masive din toată țara sunt caracterizate de PSD și acoliții lor drept „pâlcuri și bande”, așa cum le caracterizase și Ceușescu în 1989. Se lucrează febril la aceeași manipulare a maselor ca la alegerile din 1946. Se primesc numeroase mesaje emoționante din rândul cetățenilor manipulați cu intenție, întărind convingerea că rezultatul va fi contrar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nouăsprezece ani, dar eu aveam treizeci și unu. Nu obișnuiam pur și simplu să „o șterg“ de undeva cu bărbați necunoscuți. Stai doar să-i spun lui Jacqui că plec, am zis. Am găsit-o în bucătărie, unde arăta unui pâlc de oameni în extaz cum se face un Manhattan adevărat, și i-am spus că plecam. Dar, ca să pot face asta, a trebuit să îmi recuperez haina de sub un cuplu care făcea sex cu gemete în dormitorul lui Kent. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
disponibil, așa că am fi avut un an teribil de stresant în loc de trei luni. Dar a meritat. Într-o zi însorită, senină și vântoasă, într-o biserică așezată pe un deal, eu și Aidan ne-am căsătorit. Ieșiseră narcisele galbene, în pâlcuri de un galben aprins, legănându-se în briza zburdalnică. Eram înconjurați de câmpuri verzi de primăvară și marea înspumată strălucea în zare. În pozele de la ieșirea din biserică, vezi bărbați cu pantofi lustruiți și femei în rochii pastelate care zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]