1,609 matches
-
într-un fel și, în realitate, lucrul respectiv se dovedește a fi total diferit ? Canionul ăsta e mult mai îngust decât îmi imaginasem. Nu e deloc grandios. Mi se pare că e cumva claustrofobic, de parcă ne-am strecura printr-o pâlnie. Am și o idee, destul de vagă, despre subiect. Am o femeie, Lana, la vreo treizeci de ani, un soi de neadaptată ... Nu e vorba numai de mine, a întrerupt-o Irene. Nimeni nu te vrea aici. În tăcerea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am cu mine genieri care știu să facă ziduri, iar în fața pădurii voi plasa șase ordine de soldați, pe trei linii. Pe laturi vom construi o capcană... În lateral vom face două șanțuri care se vor îngusta, în formă de pâlnie. Ca să-i atace pe oamenii mei, quazii vor ajunge chiar în pâlnia aceea... — ...iar acolo îi vor aștepta castrapila! — Exact. Quazii vor intra în pădurea aceea de pari ascuțiți împinși de oamenii care formează frontul... Să zicem, o sută cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
voi plasa șase ordine de soldați, pe trei linii. Pe laturi vom construi o capcană... În lateral vom face două șanțuri care se vor îngusta, în formă de pâlnie. Ca să-i atace pe oamenii mei, quazii vor ajunge chiar în pâlnia aceea... — ...iar acolo îi vor aștepta castrapila! — Exact. Quazii vor intra în pădurea aceea de pari ascuțiți împinși de oamenii care formează frontul... Să zicem, o sută cincizeci de picioare de front, deci șaizeci de soldați... Douăzeci vor sta în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sta în spatele celor două șanțuri laterale, gata să se arunce asupra barbarilor care vor rămâne prinși în castrapila. — Și ceilalți optzeci de oameni? E o centurie întreagă, Antonius! — Vor aștepta semnalul meu în spatele celor trei linii ale frontului principal... În fundul pâlniei, pricepi? Vor tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
precis. Umpleau cu pământ coșurile, pe care le descărcau apoi grăbiți în plaustri cu două roți. Peste puțină vreme, două șanțuri, destul de departe unul de altul și adânci de o jumătate de om, începură să schițeze pe zăpadă marginile unei pâlnii. — Din câte mi se pare mie, nu culeg legume. Eu cred că fratele tău le-a ordonat să pregătească o cursă. Știe foarte bine că quazii sunt în apropiere. Valerius nu răspunse. Continua să-și urmărească neliniștit fratele, care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită de Antonius semăna perfect cu o pâlnie: frontul soldaților reprezenta partea superioară, laturile erau formate din cele două valuri de pământ dotate cu castrapila, iar în fund se afla centuria alcătuită din optzeci de soldați. La un semn al lui Antonius, un centurion - cel căruia Antonius îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
formate din cele două valuri de pământ dotate cu castrapila, iar în fund se afla centuria alcătuită din optzeci de soldați. La un semn al lui Antonius, un centurion - cel căruia Antonius îi spusese Errius - preluă comanda soldaților din fundul pâlniei. Celălalt centurion dirija liniile din față. — Valete! strigă Antonius, ridicându-se în scări. Valerius îl văzu pe centurion întorcându-se spre Antonius. — Și zici că ăsta-i un manipul pentru aprovizionare? îl auzi râzând. Îi răspunseră strigătele barbarilor. Quazii goneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul lor. De sus, cei doi bărbați ascunși în spatele stâncii văzură venind alți barbari care strigau și își roteau armele deasupra capetelor. Ca să evite scuturile și castrapila, se deplasau pe exteriorul pâlniei. Săreau peste cadavre și peste membrele tăiate și împrăștiate în zăpada plină de sânge. 12 Antonius își ținea calul în spatele centuriei din fundul pâlniei. Se uita calm la quazii care veneau în goană și intrau în capcana pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigau și își roteau armele deasupra capetelor. Ca să evite scuturile și castrapila, se deplasau pe exteriorul pâlniei. Săreau peste cadavre și peste membrele tăiate și împrăștiate în zăpada plină de sânge. 12 Antonius își ținea calul în spatele centuriei din fundul pâlniei. Se uita calm la quazii care veneau în goană și intrau în capcana pe care o născocise. Mai așteptă o clipă, nesfârșită... Voia să fie sigur că erau ultimii din hoardă. Nu mai ieșea nimeni din pădure. Aceea era clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pădure. Aceea era clipa pe care o aștepta. Se uită spre tubicen, care îi răspunse cu o privire nerăbdătoare și slobozi semnalul caedere, tăiați! Signum manipularis se ridică spre cer, și în clipa aceea cei optzeci de soldați din fundul pâlniei puseră mâna pe scuturi. La semnalul lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția. — Soldați, sunt alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe scuturi. La semnalul lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția. — Soldați, sunt alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care înțelegeau ce se întâmplă se îndreptau spre laturi, ca să nu fie loviți de centuria care înainta. Primele rânduri străbătură frontul barbar în câteva clipe, ajungând în spatele hoardei, în timp ce genieri, care se aflaseră în ultimele rânduri ale centuriei din fundul pâlniei, își reluau poziția inițială. La un semn al lui Antonius, mâna argintie a signum-ului se roti cu o sută optzeci de grade; la fel făcură și soldații, tăcuți, disciplinați, înfruntându-i pe quazii care se repezeau din nou spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
argintie a signum-ului se roti cu o sută optzeci de grade; la fel făcură și soldații, tăcuți, disciplinați, înfruntându-i pe quazii care se repezeau din nou spre ei, dar acum erau dezorientați, încercuiți. După schimbarea direcției, centuria din fundul pâlniei se împărți în două, gata să-i zdrobească pe quazi de zidul genierilor și de valurile de pământ; soldații se mișcau cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei, iar din cealaltă, de genieri. Deasupra lor, cerul păru că se întunecă, străbătut de ascuțitele pila. Ca să scape de masacru, unii începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și făcut. — Ce ai făcut? — I-am dat în judecată. Am sunat la Curtis & Curtis și l-am prins pe domnul Benson acasă. După zece minute intru eu în bucătărie - acolo, un pakistanez întins pe spate cu limba înfiptă-n pâlnie. Fără taxe. Fără dureri de cap. E super. De-acum încolo numai așa o să fac. Duc motorul la un service. Patru sutare. Și atunci, ce-am făcut? — I-ai dat în judecată. — I-am dat în judecată. Chiar așa „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură, imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică, i-ar fi apărut În vis. Apoi lătra și el. Disputa pe această temă, În ciuda nemulțumirii ospătarilor, care veneau din cinci În cinci minute la masa lor, rugându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
versuri. Uneori, În minte Îi venea o singură strofă, pe care Noimann era nevoit s-o repete până vedea negru În fața ochilor. Senzația era destul de ciudată. Repetând În gând versurile, medicul avea impresia că timpanul său se transformase Într-o pâlnie de gramofon, a cărui manivelă era Învârtită de o mână nevăzută ce-i imprima un ritm când mai larg, când mai alert. Pe alocuri discul era uzat, astfel că acul se Învârtea mereu În același cerc, repetând catrenul până la sațietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându-și privirile alcătuite din zaruri În ochii fiecărui comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei și, Înghițindu-se Încetul cu Încetul, bucată cu bucată, se făcu nevăzut... Mult timp după derularea acestor evenimente, stomatologul Noimann rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu Întâmplător, prăvălia peste drum. De atunci a Început coșmarul. Conectând vechea manivelă, lucrată În arabescuri, la o altă cutiuță, vechiul ei dușman de moarte punea În mișcare un gramofon doar flenduri, achiziționat pe o nimica toată din bazar, cu pâlnia Îndreptată spre balconașul ei. Intrând În rezonanță cu aparatul de alături, discul aflat În interiorul său Începea să se Învârtă Într-un ritm amețitor, determinând-o și pe Olanda să se Învârtă odată cu el. Ajunsă la disperare, femeia făcu petiții peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei să pleci? întrebă Lina. - Mai stau! declară Mini uimită. Dar l-am uitat! mărturisi încet, confuză, ca și cum era o vină
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
are impresia c-a mai văzut-o undeva, pe stradă. Când acul gramofonului alunecă spre centru, doamna Pereira îl ridică și pune un alt disc greu, din șelac, pe suport. Ecoul unui instrument se trezește din nou la viață prin pâlnia de alamă și grupul începe al doilea cântec. „Spirite vesele, spirite înțelepte, arătați-ne calea, Nouă, celor care căutăm să înțelegem cine ne-a întunecat această zi, Vom ridica vălul și vom alunga tristețea Pentru acele spirite atotputernice, ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi opusul negrului, dacă așa vrea. Bridgeman zâmbește și își ridică gulerul jachetei cât poate de sus, aproape peste cap, pentru a-și adăposti țigara pe care vrea s-o aprindă. Pâlniile coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea pielii, iar vaporul îl va duce pe Jonathan Bridgeman până în gura mării Roșii, prin canalul Suez, și-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Afară! — Nu ne deranjează. Noi iubim mirosul dumneavoastră. — An-te-hai! An-te-hai se năpustește înăuntru. Da, doamnă. — Du-te imediat la eunucul-șef Shim și spune-i că servitorii mei nu-mi dau ascultare. N-o să țină, doamnă. An-te-hai își pune mâinile pâlnie la urechea mea și îmi șoptește: Mă tem că eunucul-șef Shim nu va face nimic în legătură cu asta. — De ce? — Regula este ca soțiile împăratului să fie slujite în acest fel. — Indiferent cine a inventat regula asta e cu siguranță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dinspre sat a Digului. Se opriră. Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Pe Dig, Sergentul, nemișcat, se uita la ei. Arma Îi atârna cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tractor. Ca să arate unora că el poate băga În gură orice, a Încercat și cu puțină sodă caustică. Astăzi răsuflă printr-un soi de supapă Înfiptă În partea de jos a gâtului, iar hrana i se Îndeasă, cu ajutorul unei pâlnii, pe un furtunaș care Îi străbate pielea și carnea burții și duce direct În stomac. E de prisos să-ți spun că n-a mai vorbit niciodată. În seara asta, În cinstea copilului Mișu, care nu voia să fie dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]