1,224 matches
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > CÂND TOAMNE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1004 din 30 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când toamne se răresc în vis când visul pâlpâie abia tresar la gândul c-am ucis menirea mea norocul... Zadarnic caut umbre în copacii goi și-n frunzele jelite doar de ploi o oază... zadarnic... Când toamne se răresc în gând și gândul pâlpâie abia mă-ntunec blând - că
CÂND TOAMNE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365123_a_366452]
-
răresc în vis când visul pâlpâie abia tresar la gândul c-am ucis menirea mea norocul... Zadarnic caut umbre în copacii goi și-n frunzele jelite doar de ploi o oază... zadarnic... Când toamne se răresc în gând și gândul pâlpâie abia mă-ntunec blând - că-n urma mea cresc noi lăstari pe-același drum spinos... Când toamne umbre, ploi, menirea și norocul vor fi ucise... pământul temniță va deveni cu ușile deschise, deschise... din ciclul ( poeme becartiene) 12 oct. 2010
CÂND TOAMNE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365123_a_366452]
-
adaugă și corul comunal. Din partea comunei vorbește dl. V. Dimitriu, președintele comisiei interimare predându-i Diploma de onoare a orașului Dorohoi. Din partea județului dl. prefect Eduard de Burbure arată cu multă pietate amintiri din copilăria sărbătoritului, de când au început să pâlpâie primele licăriri ale geniului muzical. Impresionantă a fost cuvântarea domnului C.N. Iancu, directorul Școlii normale de învățători din Șendriceni, care arată că sărbătoritul e un uns al Divinității, ca să sintetizeze în sublima sa artă tot geniul doinei și al zbuciumului
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
cu buzele moi și catifelate... O strângeam în brațe și ea se făcuse iederă pe mine... apoi tot în vis am auzit un foc de armă, m-am trezit și nu era nimeni, Durică sforâia lângă mine, focul încă mai pâlpâia, aruncând văpăi pe pereții plini cu sfinți. Viscolul parcă se scula de undeva din cuibul lui și începea să urle cu guri de foc, bătând în tăblăraia bisericii, la un moment dat aud un zgomot, arma lui Durică îi scăpase
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
40 de ani, am descoperit singur că sunt și eu doar unul dintre voi. Dați-mi voie, așadar, să mă ofer mai întâi în rolul de emisar paleocreștin, ca să le sting „paleoconservatorilor” „lampa lui Lenin”, care, din neștiință, încă mai pâlpâie în fitilul lui Karl Popper. Apoi, cu voia dumneavoastră, să mă fac interpretul unei profeții revelatoare, de monarhiei absolută, eonică, mesianică și stelară, ca să vă pot spune ceea ce urmează: „...Departe, în adâncimile cerului un Soare uriaș se naște acum. Forma
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
pe furiș plânsă-neplânsă, și durerea mea... și bucuria mea, cântatătă duios în dangăt de clopot prin lacrima nesomnului ... Făra vise mi-s zorii ziua fără amiază, noaptea fără Lună și ochii mi-s prea grei de lumina ce abia mai pâlpâie peste amintirea viselor cu Noi... Referință Bibliografică: RESEMNARE / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
RESEMNARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366377_a_367706]
-
fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți iese din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii nu-i un cap de pod. Vârful muntelui scrie autografe pe fața lunii. Farul pâlpâie ademenind fluturii să eșueze. Curcanul vinde un șirag de mărgele în prag de iarnă. Spre Poarta Sfântă ciocârliile își duc rugăciunile. Lumina toamnei trezește licuricii din abecedar. O zi de alta cântecul cocoșilor desparte-n noapte. Doar șoricelul știe iarna
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
Credința in viitor. Aninată pe o geană, Oglinda sufletelor, vie, O lacrimă rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un greiere, în iarbă, cântă, Romanța
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]
-
o vede. Până să dau naștere unei povestiri, de multe ori simt că „talentul” joacă tontoroiul pe masa mea de scris. Mă așez cu mare poftă să dau ființă unei idei care mă urmărește de câtva timp și cu ea pâlpâind pe creier, mă străduiesc să o țin bine în chingi ca pe un cal nărăvaș, s-o strunesc, s-o domolesc, și lustruită s-o așez frumos pe hârtie. Dar „talentul”, numit și „inspirație” nu îmi dă târcoale. Mă cuprinde
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PHILOSOPHIA PERENNIS Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Am privit în ochii unei stele ce apunea, pâlpâind, întru scorbura infinită a nopții, și-am găsit umbra unei fericiri ucigașe ce mă pândea de câteva vieți și ceva. Privirile noastre s-au întrepătruns în bezna pustie și rece ca două cuțite ascuțite spre timp: iscodirea mea i-a
PHILOSOPHIA PERENNIS de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366273_a_367602]
-
nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi
COPLEŞIT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361756_a_363085]
-
că a murit și a intrat în Paradis, după ce trecuse printr-un tunel care se învârtea și piuia și zdroncănea; după acest tunel s-a trezit pe un câmp alb-alb, numai cu flori albe și cu niște lumânări care ardeau, pâlpâiau cu luminițele lor mici ca-ntr-un enorm cimitir, parcă ar fi fost la Bellu, dar cimirul era fără cruci...O aștepta pe Andra și Andra nu mai venea; târziu de tot a apărut îmbrăcată într-o rochie de mireasă
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici că pleci? Îl întrebă în șoaptă mama pe tata stând în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanța durează drumul vreo patru ore și ceva cu căruța. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț bun? Să
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
tot plânge toamna rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldura șerpuind prin vene, și pacea minții coborând spre cord, și numai o scânteie inima ta să-mi deie, aș arde ba molatic, ba pâlpâind a joc. Referință Bibliografică: Melancolie înfrigurată / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Adriana Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MELANCOLIE ÎNFRIGURATĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352366_a_353695]
-
Sarra au primit cu pâine și carne pe cei trei îngeri călători la stejarul din Mamvri și care preînchipuiau persoanele Preasfintei Treimi, la fel fiecare dintre noi încercăm să devenim o Troiță la răspântia drumurilor și veacurilor, în care să pâlpâie lumina cea dulce a untdelemnului dragostei față de aproapele. Când s-au așezat buștenii croiți pentru biserica aceasta de lemn, unică în multe privințe, în toată salba din munții împrejurimilor? Foamea și setea după Cuvânt au fost și sunt ’stâmpărate și
PREOTUL DORIN PLOSCARU. CLĂDITOR DE TEMELII ŞI METAFORE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352496_a_353825]
-
întreaga sagă a ceții politice, care îngroașă într-o manieră adecvată ciocul vulturilor de pradă. Ca în orice alt caz de acest fel există victime de stat și colaterale, iar conflictele între istorii, între arii de monopol și de supremație, pîlpîie amenințător. Greu de explicat, uman vorbind, cruzimea unor lideri manifestată în moduri din cele mai drastice! Probleme care țin de fața ascunsă a istoriei, de limba vorbită de operatorii din turnurile de control, de liniște a națiunilor, de polițe mai
ZBORUL VIP 132 SAU POLITE VECHI SI NOI de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350462_a_351791]
-
întreaga sagă a ceții politice, care îngroașă într-o manieră adecvată ciocul vulturilor de pradă. Ca în orice alt caz de acest fel există victime de stat și colaterale, iar conflictele între istorii, între arii de monopol și de supremație, pîlpîie amenințător. Greu de explicat, uman vorbind, cruzimea unor lideri manifestată în moduri din cele mai drastice!Probleme care țin de fața ascunsă a istoriei, de limba vorbită de operatorii din turnurile de control, de liniște a națiunilor, de polițe mai
ZBORUL VIP 132 SAU POLITE VECHI SI NOI de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350462_a_351791]
-
tata nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici că pleci? îl întrebă în șoaptă mama pe tatastând în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanța durează drumul vreo patru ore și ceva cu căruța. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț bun? să
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
fața lunii. Broască sub piatră - fântână cu cumpănă la drum doar umbra. Frunze veștede în țepii ariciului - idile târzii. Nuntă de molii - o cravată de lână covor spre altar. Păstrăv sub stâncă - ne privim ca doi amici arunc undița. Farul pâlpâie ademenind fluturii să eșueze. Referință Bibliografică: Haiku de Gheorghe Vicol / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
Poemul „Blasfemie”: „Mucius Scaevola n-a fost fratele meu./ El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot:/ un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din 'naltul fumegând/ al Crucii”. Sentimentul năvălitor învers al întâmplării devine poezie seducătoare și, în același timp, crez poetic în angajarea imaginației și inspirației. Deprinderea înțelesului frumuseții și tainei versului devine stare emoțională care
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
cu putere peste leagănul de piatră și mai șterge din durere celor ce-au rămas pe vatră . Crucile parcă-s mai albe, de ne'nțeles este scrisul; florile spânzură salbe spălate prea des cu plânsul . În firidă, jos, pe soclu pâlpâie o lumânare, iar din poza, cu monoclu, trist privește mama-n zare . Într-un brad de pe potecă încrustat e- un epitaf, iar de-o vreme o ciupercă tot mușcă din autograf . Totu-n lume se preschimbă când de cald și
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
10 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te pierzi în mine, mi-ar plăcea să cred, dar nu ... mă pierd în tine, dar nu spun, de ce aș spune ... te îmbrățișez cu nisipurile mișcătoare, cu vâile ascunse în adâncimi și dealurile neexplorate, pâlpâind te cuprind cu ardoarea degetelor înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
al speranței cer. Pe trup mi-atârnă zdrențe ce flutură în vânt, stindarde care încă se vor demne. Destinul se mai joacă și-mi mai arată semne că totuși mai am rost pe-acest pământ. În inima-mi bătrână mai pâlpâie de-abia superbul foc ce-a fost pârjol odată, iar apa din izvoare demult este secată și numai bruma rece-o mai pot bea. Dar tot mai cred că cerbul va apărea pe stânci știind că arcu-i rupt, săgeata frântă
CAPÃT OLYMPII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350880_a_352209]
-
își trag seva din plămada teologică a Creației dumnezeiești, care în comuniune cu Ziditorul, dă valoare, sens și veșnicie vieții Omului, vieții Familiei, vieții Națiunii și desigur bucurie și admirație Creatorului. Lumina neînserată din sufletele credincioșilor de azi abia mai pâlpâie într-o sclipire lină duhovnicească, fiindcă tăvălugul lumesc cu neîncetatele lui patimi-rostogoliri tasează omenirea într-o neîncetată tulburare și o cârmuire de sine prin: jigniri, trufii, sminteli, vrajbe, răzmerițe, tăgăduiri ale conștinței, ale rânduielilor creștine, atentate la credință, la libertate
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
-Nu vreau, să fiu nepoliticos. Nu-mi amintesc nimic. - Îți vei aminti! îi întinse cheile. Poți să alegi doar două. Prima, când vei deschide una din ușile aflate pe culoar. Cealaltă, pentru drumul pe care vei dori, să mergi. Lumina pâlpâi puternic. Dezvăluise prea mult. Bărbatul își roti ochii mari, căprui, trecând în revistă interiorul circular. I se propunea un joc. Ok, îi plăceau enigmele și situațiile pline de neprevăzut. Luă, fără să comenteze cheile din mâna bătrânei. -Nu te-ai
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]