1,838 matches
-
Amprente > DRAGOBETE - CINE E EA ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului spuneți-mi că nu visez galbene cosițele roșii fragi sunt buzele brațe calde cu lipici mere crude sânii mici pântec alb și pe măsură coapse lângă rug de mură un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport de rugăciuni și-ajută pasul să găsească drumul cel bun spre sfânta casă (genunchi) *** Ciclul
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
harfe de aur, ele-și acordează glasul întru' sfântă taină, crescută-n iubirea florilor de laur. 99. Reperaj: aripile-stâncilor se adună-n horă transformând aerul în cântec și gunoiul homicid în fecundă floră, ele fac să lumineze Sfântul Prunc în pântec. 100. Reperaj: aripile-stâncilor își iau bun rămas de la cei care nu pot să le simtă, să le vadă. Ah! De-ar reuși să se arate lumii-n cel din urmă ceas somnul vieții n-ar mai fio surdă canonadă. ------------------------------ Emil
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu sâni uriași ce-i depășeau ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
denumire deviantă, metafora este o predicție bizară. Metafora în aceste poezii, ce pune în intrigă partea întâi a poemului, sugerează două ferestre deschise către enigma creativității, Și, totuși, partea a doua rezolvă enigma: „Sastisit de ofrandele zilnice,/ Adam sări în pântecul altei femei,/ care-l zămisli,/ la rându -i,/ după visul și asemănarea ei.” În versurile următoare rezolvă enigma: „Resemnat,/ și de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
voi veni După ce termin cerul de lustruit Eu, Pictorul acestui veac, Cu o penița Îți desenez izvoare la picioare Pe coapse cum alunecă vapoare Spre marile imaginare Și de sub ochișori Cum pleacă trenuri spre vrăjite gări Lacrima în cascadeă Spre pântec să nască izvor În loc de vânt Mă desenez pe mine în părul tău Cântând Mi-am lepădat aripile Umblu cu piciorul desculț Zbor cu vulturi scriu pe nori Călcâiul îmi sângerează de dor Mi-am uitat pantoful în inima ta Și
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
terminase activitatea și pătrunse în casă. Soția îi simți prezența și se ridică somnoroasă în șezut: - Unde pleci așa de noapte, dragul meu? - Nu plec, ci mă întorc! Vreau să te scutesc cât mai mult de efort pentru ca micuțul din pântecele tale să stea confortabil. - Vino în așternut să fii cât mai aproape de copilașul nostru! Bărbatul se apropie bucuros și-i puse palma pe burtă. După câteva secunde exclamă: - A mișcat! S-a trezit! Soțul își apropie urechea și ascultă. Soția
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport de rugăciuni și-ajută pasul să găsească drumul cel bun spre sfânta casă (genunchi) *** Referință
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
o modernizeze rapid, a decretat că e învechită și a vândut-o străinilor ieftin, cu preț de fier vechi. Adio șase cincinale de trudă proletară. Apoi, cu bună știință, a declanșat cel mai mare genocid al embrionilor și feților din pântecul româncelor: un milion de avorturi în 1990! Nici un leu pentru susținerea demografiei raționale a țării, pentru o educație corect conceptivă, pentru o creșă sau un cămin. Familiile cu patru copii puteau primi gratuit apartamentele în care locuiau pentru că și așa
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
plinul casei, vatră sunt, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădina cu mirosul alb de crin, sărutul de la care-a supt copilul, ce astăzi e femeie ori bărbat. Sunt soră, mamă, iubită, trupul femeii ce-n pântec te-a purtat. - Mă veșnicesc prin iubire - În capitolul ,, Exitus ,, văd concepția poetei despre bioistoria din cartea ,,Ochiul curat,, unde în succesiunea de versuri lumina coboară încet, încet precum o răzvrătire ori poate setea de a ne jertfi la Cruce
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
cultură, vârstă sau rasă. Biblia recomandă blândețea și iubirea ca mijloace - adevărate arme spirituale - împotriva tuturor încercărilor, ... VI. HRISTOASE!, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017. Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău, din pântecul Mariei arătându-Te lumii. Învățător, Vindecător, Stăpân ai fost și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală, cu modestie, cu incantație morală. De Marele Preot ai fost întrebat de ești Tu fiul celui binecuvântat. „Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit. Nu
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Te-au ținut, ci marea dragoste ce pentru noi ai avut. Precum visele cu lungi și minunate zboruri țin păsările noaptea pe crengi, visul salvării lumii Te-a ... Citește mai mult Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,din pântecul Mariei arătându-Te lumii.Învățător, Vindecător, Stăpân ai fostși-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,cu modestie, cu incantație morală.De Marele Preot ai fost întrebatde ești Tu fiul celui binecuvântat.„ Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.Nu Te-au crezut
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AM UITAT DE NOI IUBITE Am uitat de noi, iubite Și de nopțile fierbinți, De privirea ta prelinsă Care mă scotea din minți. Am uitat de-al tău sărut, Pântecul ce-mi freamăta Și de gându-ți plin de pofte Ce în geamăt mă căta. Ți-am uitat și caldul ființei Ce mă inunda cu doruri, Aș vrea iar să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-apoi să te sorb din patimi. Ți-am uitat tremurul palmei Ce-mi vibra întreaga ființă Răscolind în al meu pântec Val în lavă de dorință. Am uitat să te mai caut Prin târziul trist din noapte, Am uitat să te iubesc Și să te topesc prin șoapte. Eu uitat-am de noi doi, Tu uitat-ai doar de mine, Prin
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
plină-și revendică Geea, E timpul ca omul ascuns după soare Să doarmă adânc contemplând odiseea. Un vis nu-i de-ajuns într-o mistică noapte Când demoni străbat universul, gândirea, Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... E timpul tăcerii urmași ai lui Ares... Nemesis renaște sub steaua dreptății, Coboară lumina din munte spre șes, E pacea secundei... un dar judecății. E timpul când frunza nu mișcă în ram Când pasărea-și strânge la trup aripa
LUNĂ PLINĂ de ANA PODARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382878_a_384207]
-
Articolele Autorului CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ M-am dus să sparg poarta ferecată... mâinile-mi sunt înțepenite, trupul îmi e ca un trist peisaj arheologic, prăbușit între pereții mucegăiți... Ignorați-mi existența vătămată de vremuri grele; vreau să mă eliberez din pântecul timpului și să mă privesc în nespațiu, viețuind acolo, în el, multiplicată de dimensiuni, ca la începuturi. De mâna mea e legat CUVÂNTUL, ca o piatră de jertfă. ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN
CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382885_a_384214]
-
coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul Unei corăbii pe valuri. Când va asfinți bine, desigur, Și balaurul își va da sfârșitul Și-i va înghiți întunericul Trupul înmormântat în noapte. Dimineața când se vor ivi zorile Dacă va mai fi ca balaurului Să îi mai crească
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
despre-acele dureri care macină seri, despre lacrimi de dor despre viață...poveri, despre aripi tăiate care cad pe pământ rând pe rând... Spune-mi ceva despre-a lumii menire, despre tot ce-a adus în privire iubire, despre pruncul din pântec, despre pacea din cântec, despre glasul viorii sau apusul culorii, despre flori ce-nfloresc, despre cum să trăiesc, despre pași ce se șterg, despre unde ei merg sângerând pe cărări rând pe rând... Dezamăgire Ana Podaru Dezamăgire... te-ai întors
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
acolo-n iarbă... fără puteri, fără de rost, fără să știu de sunt un... fost... strângând în pumn durerea acelor frunze ce-au murit iertând lăsându-mi seva-n gură de pământ dorind a fi din nou un prunc lăsat în pântec sacru...blând... pe umăr m-ai bătut și-am ridicat privirea-nlăcrimată și erai tu...minciună...te-ai întors să-mi faci mormântul și mai rece și mai crud, privindu-mi zvârcolirea cu-atâta răutate și cu-atâta ură lăsându-mi
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
-n Primăvară Poezia o să doară și te va ucide-ncet... Transă-n anotimp haotic, Dorul n-are nici o vină Ne-am trezit în carantină, c-un sărut apoteotic... Când iubești ca un nebun, Poezia-i alb descântec Te izbește-arzând în pântec, precum creanga de alun Cu fiori ce nu se spun...și toți fluturi-i răscoală, Te agită, te doboară, te topește-n val de fum! Dragoste sau Astenie, cine ar putea să spună? Zac iubindu-te, nebună, mă dizolv în
ANOTIMP HAOTIC de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382972_a_384301]
-
plină-și revendică Geea, E timpul ca omul ascuns după soare Să doarmă adânc contemplând odiseea. Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapte Când demoni străbat universul, gândirea, Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... Citește mai mult Luna plinăAna PodaruE timpul să mergem cu toți la culcare,Pe cer luna plină-și revendică Geea,E timpul ca omul ascuns după soareSă doarmă adânc contemplând odiseea.Un vis nu-i de-ajuns într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Pe cer luna plină-și revendică Geea,E timpul ca omul ascuns după soareSă doarmă adânc contemplând odiseea.Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapteCând demoni străbat universul, gândirea,Cănd iele dansează, descântec în șoapteatinge sorocul din pântec...menirea...... X. ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL ÎI, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Fragment Ana Podaru ÎI Într-o dimineață Magdalena pregătește hăinuțele Cristinei, fetița mijlocie, și pleacă spre soacra ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul ... Citește mai mult Când a lovit Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși a însângerat pământulși s-a umplut marea roșieDe atâta
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a lunii.Dar deși rănit de moarteBalaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăși s-a răsucit ca o frânghiePe un ghem de umbrăși a clătinat planetaPrecum furtuna pântecul... X. IMNUL ÎNVIERII, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Din sfinți părinți sau din părinți lumești Tot se mai nasc copii cuminți Să’mbrace straiele duhovnicești Să aibă neamul și-un sobor de sfinți
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]