8,467 matches
-
zile. Ca un asasin care se întoarce la locul crimei, ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de lună, degeaba am implorat, umilindu-mă, copacii, pietrele, luna - poate privise luna -, degeaba am chemat toate creaturile în ajutor, n-am căpătat nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un hârleț și un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente, Ea trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nou întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
i-a determinat pe mulți să scrie despre aceste lucruri pe care și eu le-am scris în felul în care le simt și le aplic. Simplu, nu mai interesează pe nimeni cum este de frumos la scăldat în nu știu ce pârâu de țară, cum scria Ion Creangă. Pe cine mai interesează cât sunt de frumoase frunzele primăvara, sau cât este de trist atunci când plouă și bate vântul, cum scria George Bacovia. Cine mai scrie acum despre sunetul dulceag al vântului șuierând
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a pus într-o legăturică niște turte coapte pe plită „Să ai la drum când ți-a fi foame”. În scurtă vreme, încotoșmănat ca un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea grijă, că știu locul”. „Atunci, drum bun, băiete și ai grijă pe unde mergi” Am ieșit din casă. De pe prispă, am privit șleaul... Nici zbor de pasăre nu tulbura zarea, d-apoi picior de om! Doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
timpanele mele ca tirbușonul În plută: „Nu te-a lăsat inima să mă treci cu 69, ai, cărpănosule?“ Pe de altă parte, dacă tot aveam posibilitatea să aleg, de ce să n-o readuc un pic mai tânără, proaspătă ca un pârâu de munte, fără să sufere de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai că o căprioară apărută de nicăieri tocmai se Îndrepta sfios către pârâu să se adape. Am scos, așadar, cu băgare de seamă pistolul din buzunar, pregătindu-mă să-i asigur ciutei un viitor culinar de cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și viitoarea friptură
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu instinct al conceptului artistic despre destin, chiar miraculos. Rolul Oedipe, care a însemnat imediat consacrarea totală, i-a fost și partener de existență cotidiană. Ceva mai târziu a plecat de la Atena, pe câmpia Megaridele, la Corint, pe unde curge pârâul Casalia, la Teba. Când l-a cântat pe Acropole, la arenele Herodius Atticus a fost zdruncinat de gândul că strigătul, glasul lui ar putea să fi întâlnit, undeva în cosmos, spațiul de rezonanță al legendei. Obsesie care îl vizitează și
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
umbra deasă a pădurii Începu să se subțieze și În curînd ajunseră pe un platou lipsit de vegetație, a cărui margine opusă era străjuită de un perete stîncos tăiat vertical, asemănător unui balcon. Jos, lîngă perete, se deschidea albia unui pîrÎu, pînă la care aveau de coborît cîteva sute de metri. Pentru a-și menține moralul cît mai ridicat, Pablo decise că omul cu fața verde era totuși Vic, deși se așteptase să arate cu totul altfel. Poate că tocmai vopseaua
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ce direcție să o ia, dar Pablo era aproape sigur că orice neînțelegere se va risipi În momentul cînd vor ajunge În locul către care se Îndreptau și despre care nu știa deocamdată nimic. Merseră la deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spun. George. Capitolul III. Secțiunea 4. Paragraful 2504. Onoarea Între hoți. Domnul Eckman, devenit brusc foarte mic În mizerabilul lui birou, Începu să plângă și Întinse mâna. Și toate spălătoresele care băteau rufe cu maiul, vârâte până la genunchi În apa pârâului, Își ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trimite amfibii, tancuri... Să știi că vor trimite! se înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor: vor trimite, pe valea pîrîului, un crucișător, sau un spărgător de gheață atomic. Domnișoară, strigă el în telefon am solicitat o convorbire cu taxă inversă, pe numele Lazăr. La-zăr spune apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plac lui Săteanu dacă sora mea rămîne să aibă grijă de casă... Sora ta... Ce trec anii, ce trec !... surîde Săteanu cu ochii aproape închiși, lovind cu verigheta în sticla de whisky, acompaniindu-se. Veneam de la secerat și treceam pe la pîrîu; sora ta păzea vițelul și cei cîțiva miei; stătea rezemată de răchită și învăța, nu reușise la liceu. N-o primise corectează Mihai -, că eram trecuți la chiaburi. Uite, vezi, se înflăcărează Săteanu asta înseamnă lipsa de orizont! Că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cultural al dinastiei Song, pentru regiunea Lijiang. Locuințele sunt amplasate de o parte și de alta a unei străzi, poziționate pe axa nord-sud a așezării, iar în centru este amplasată o piață sub forma unui amfiteatru pe lângă care curge un pârâu, iar cele patru străzi ce se întâlnesc în piață sunt orientate spre cele patru puncte cardinale. Formarea și dezvoltarea ansamblului de locuințe Baisha a dus la configurarea bazei orașului străvechi Lijiang. Grupul de construcții de locuințe Shuhe, situat la patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de forme bizare. Pâraiele și cascadele spectaculoase de pe văile abrupte alcătuiesc un peisaj ce taie răsuflarea excursioniștilor și la propriu și la figurat. Principalele obiective turistice din multitudinea celor existente sunt: Satul Leului Galben, Satul Yaozi, Platoul Yuanjiajie, Valea Shadao, Pârâul Jinbian. Peisajele de la Suoxiyu, un alt obiectiv din Wulingyuan, se evidențiază atât prin crestele cu forme stâncoase bizare, ape limpezi, cât și prin poduri sau mai degrabă punți pe crestele abrupte și peste peșterile adânci, rețeta perfectă pentru o aventură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Centrală a țării, în Lijiang drumurile nu sunt amenajate într-o ordine anume, și nici nu are zid de apărare. Dragonul Negru, cu ramificațiile sale subțiri de apă, trece printre casele oamenilor, peste tot în oraș putând fi ascultat susurul pârâului și admirate sălciile plângătoare dansând deasupra apei. 3. Arhitectura chineză veche Metaforic, arhitectura este numită "muzică cristalizată", pentru că poartă amprenta civilizației umane. Arhitectura chineză veche se baza pe construcțiile din lemn. Aceasta a început să prindă contur în secolul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai bine conservate lăcașe de cult de lemn din China. Acestea îngemănează nu doar istoria dezvoltării religiei antice și a artei religioase din China, ci și realizările artei arhitecturale vechi. Pe Muntele Wutai se găsesc numeroase pietre cu forme bizare, pârâuri și o vegetație abundentă. Pentru că vârfurile muntelui sunt acoperite în toate anotimpurile de zăpadă, în timpul verii este foarte răcoare. De aceea, este un loc ideal pentru petrecerea vacanțelor de vară. Legende despre Lacul de Vest Lacul de Vest din Hangzhou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
peste alta te simți brusc în fundul gol în fața unor tembeli; intuiți, nu-i așa?, că orele de curs nu se încheiaseră doar pentru mine și că pe poarta școlii, ca și cum s-ar fi ridicat un zăgaz, începuse să curgă un pârâu tumultuos de elevi, un pârâu care după aceea își mai pierdea din puteri și se rupea în pârâiașe funcție de geografia cartierului și de locurile de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în fundul gol în fața unor tembeli; intuiți, nu-i așa?, că orele de curs nu se încheiaseră doar pentru mine și că pe poarta școlii, ca și cum s-ar fi ridicat un zăgaz, începuse să curgă un pârâu tumultuos de elevi, un pârâu care după aceea își mai pierdea din puteri și se rupea în pârâiașe funcție de geografia cartierului și de locurile de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu se vede așa ceva! șșșșt! Ecranul era un vârtej de nuanțe sclipitoare. Johan Încercă să urmărească povestea, dar i se păru că n-are nici cap, nici coadă. Vedea numai culori Învălmășite. Dealuri albastre. Pârâuri de pânză aurie. Câmpuri de un verde fluorescent. Râuri de cobalt pur. Un cer violet. Era o fată care se dă drept băiat și se Îndrăgostește de un băiat. Ea Îl iubește, dar el n-o iubește. Mai bine zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]