1,303 matches
-
extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl pe față, să mă răcoresc. Apa e mai caldă, însă, decât aerul. În această insulă de verdeață au apărut un motel, un magazin "cu de toate", o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vor pieri, rîul se va împuți, așa că le va fi greață Egiptenilor să bea din apa rîului." 19. Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Ia-ți toiagul, și întinde-ți mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sînge; și va fi sînge în toată țara Egiptului, atît în vasele de lemn cît și în vasele de piatră." 20. Moise și Aaron au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frămîntat pîinea. 4. Ba încă broaștele se vor sui și pe slujitorii tăi." 5. Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Întinde-ți mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie și peste iazuri, și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!" 6. Aaron și-a întins mîna peste apele Egiptului, și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului. 7. Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
este dată de mulțimea cuvintelor; ea este, în schimb, mai bine slujită de sobrietatea și de simplitatea îmbinării lor. Prea multe cuvinte generează confuzie, întunecă privirea și fac din fluviu un curs de apă care se risipește în mii de pâraie fără cale de ieșire. Puține cuvinte, alese cu claritate, născute din meditația orantă, din reflecția te-ologică, din gândirea pastorală, într-un cuvânt, din frumusețea unei tăceri polifonice, aduc mai mult rod decât un lung șir de cuvinte alese rău. Este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
adunate laolaltă împotriva frigului în sate, orașele cu fabricile lor și împrejurul acestora străzile cenușii cu case în care oamenii stau adăpostiți cu toții cu o hîrtie neagră în fereastră. M-am gîndit la lacuri, la canale mari și mici, la pîraie și la rîuri. M-am gîndit mai ales la apă, pentru că apa, argintie, e cea dintîi trează cînd ziua se ivește și viața reîncepe. Peste rîu se întinde orașul. Nu-l văd, dar pot simți cum respiră greu și cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Suna de parcă o mașină conversa cu altă mașină. își scoase iar capul la soare. Zbura deasupra unui estuar imens și șerpuitor, cu coaste extrem de diferite. La dreapta erau pășiuni verzi, cu pîlcuri de copaci și rezervoare legate între ele de pîraie repezi. La stînga se vedeau culmile muntelui cu țancuri înalte argintate de zăpadă, soarele aruncînd scîntei aurii dincolo de lacul marin dintre ele. Pe ambele maluri observă stațiuni de vară cu magazine, turle de biserici și esplanade aglomerate, porturi zgomotoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trecea Toți din ruja mea tăia, Trecu unul și mai mic Dar nu tăiă nici un pic. 242 {EminescuOpVI 243} 237 Țarcă, țarcă, Dacă țărcuiești a bine Vino-n casă pân-la mine, Dacă țărcuești a rău Du-te-n vale la pârău Și te-nchină și bea apă Și te du în deal de crapă. 238 D-oi place-mi pădurea rară Că-s făt amu ca de ceară. {EminescuOpVI 244} O. BACHICE 239 Place-mi mie-n crîșm-a be Tot pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți mă voi șterge Și la maica mea voi merge Ș-acolo te-oi blăstăma, Foc din gură oi vărsa Și pe unde va pica Chiar și iarba s-a usca; Și dacă-ți va merge rău Curgă-ți sângele pârău, Iar dacă ți-a merge bine Pice carnea de pe tine, Ș-atunci să gândești în tine Că-i blestemul de la mine. Și-o să te ajungă dor Că ți-am fost cândva odor. Leagă-ți doru-n băsmăluță, Răsădește-n grădinuță Ca să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bucată-n pace, Da când am ajuns la Mrejărău, 297 {EminescuOpVI 298} La cuptiorul vrăjilor, Vrăjitoarea cea mai mare Cât și un dușman de tare, O vrut să ne facă rău Da n-o-ngăduit -o Dumnezeu, O trîntit-o cu c... -n pârău, Da ea de ața ismenelor mele s-o apucat Parcă eu eram ginovat, Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Apoi câte pietricele-n fântână Atâtea oale cu smântână, Câți cărbuni în vatră Atâția pețitori la fată, Câte pene pe cucoș Atâția copii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oraș de la o înălțime de peste trei kilometri. Orașul strălucea și scînteia într-o lumină provenită dintr-o sursă nevăzută și era așezat în mijlocul unei grădini cu copaci și arbuști înfloriți. Dincolo era o pajiște verde, cu dumbrăvi și lunci și pîraie scînteietoare. Totul se curba ușor în sus, într-o ușoară ceață la orizont, pe cele trei laturi pe care le putea vedea. Dacă zarea n-ar fi avut margini atît de apropiate, ar fi putut să fie Pămîntul. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Zmeilor Încă una, la-ndemână: Care-i cea mai mare Zână?Zâna Zânelor Care zi din săptămână E și sfântă și bătrână? Vineri Chiar de știu, eu nu vă spun: Care Împărat e bun? Împăratul Verde Dar, să trecem prin pârău: are Împărat e rău? Împăratul Roșu Și ce fructe întâlnești În frumoasele povești? Este zi de sărbătoare, Bucuria ne cuprinde. Ce refren s-aude, oare, În frumoasele colinde? Florile dalbe Ce frumoasă este neaua Și ce fericire mare! Doar e
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci. Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte. Tot mai departe șovăi pe drum, - și ca un ucigaș ce-astupă cu năframa o gură învinsă, închid cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prea ferm. - Nu... Deși cu gura... N-am vrut să-l jignesc râzându-i în față. Am luat-o pe o potecuța ce cotea spre nord și am trecut din nou râul la un loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am lăsat caii la un individ șchiop care avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și Gundo, după care eu și Rotari, și la urmă soldații, doi fii nelegitimi de longobarzi și femei romane libere. Pe ultimele opt mile a trebuit să încetinim pasul cailor din pricina lemnului putred al podurilor și a gropilor săpate de pâraie ce străbăteau drumul. Nu-mi aminteam să fi trecut vreodată prin acele locuri și nu-mi dădeam seama nici cât mai era până în oraș, dar la un moment dat am înțeles că eram aproape de casă. Aveam în față podul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așa, frângându-și sufletul, o auzi, parcă, murmurând un cântec cu glas tremurat abia șoptit. ”... Mi-ampărăsit mama singură, Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârău. Si nu vedeam sfârșitul în față. îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri Oaspeții au venit să-mi vadă părinții Dar ei nu sunt acasă... Atunci, Iorgu amuțit în fața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe mașinile mari, care duc și aduc oameni, În, și din turismul montan, Marțolea, care Îmi Împuia capul, de fiecare dată, când ne Întâlneam, cu păstrăvii și cu lipanii și cu lostrițele pe care le scotea, se lăuda, el, din pâraiele acelor locuri, el fiind, acum, cu familia lui, În urma mea, numai ce-l aud, claxonând, apoi, strigând: stai! Stai oleacă, omule, că, uite, am nușce la mașină. Ce ai? N-auzi, un nușce, am; da-da, precis am, că, uite
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gloanțele, trebuie s-o luăm și noi la picior. Mă dezbrăcai de țundră și înfășurai corpul ce părea mort a lui Ioan. Mă repezii mereu la deal, prin tufișe, pe costișe țepene și pietroase, prin scu [r]suri prunduite de pâraie, peste ape fără punți, până ce-ntr-o culme de deal, în mijlocul unei dumbrăvi de spinișe, zării cuibul unui foc în cari clipeau cei din urmă cărbuni prin cenușa cea sură. Il adusei lângă foc, pusei în el frunze uscate și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văile? râpe. Cei dendîi înalță coaste albe și neroditore de lut, pin râpele adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se văd clădite ca păreți în huma cenușie și umedă și prin adâncituri de bălți și pâraie leneșe se așează pe grunzurii pământului o salitră albă și strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e dulce, voios, rolul lui este să dea lumină și căldură, două dintre condițiile fecundității. Toate imaginile din Pastelurile primăverii și verii nuanțează această pregătire pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt copacii, ce răsuna de cîntări. La umbră sta o mulțime de fete cu sînul gol, Cu părul În lenevire pe grumazii lor răscol.” Fete cu sînul gol, căzute Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiunea erotică este „nostimă” la mers, are „cătare” bună, glas „mieros”, este delicată, are adică, un ce, determinabil. Pann dă realului ce este al realului. Idealitatea Îndelungată Îl obosește. 6. Chin, foc, mîhnaciune mare, năcaz mare, durere otrăvită, lacrimi curgînd pîrău și Încă o dată, de zece, de o sută de ori foc hrănit cu plîns, suspin, vaet... iată termenii ce se repetă În poezia lui Conachi. Ei definesc iubirea ca pasiune, mai precis: o pasiune nefericită. Nefericirea este, fără paradox, condiția
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la o nouă criză. Așadar: „Să petrec tot cu oftări” (Peirea) e o petrecere de lungă durată și ca se bizuie pe virtutea răbdării. Vaietul, plînsul reprezintă un moment de derută interioară. Temeliile ființei se clatină și atunci ochii varsă pîraie de lacrimi, gura scoate țipete lungi și Înalte. CÎnd și aceste supape nu mai funcționează, Îndrăgostitul Ieșitul. Leșinul este o moarte provizorie, o ieșire, pe termen scurt, din spațiul suferinței. O anticipare a adevăratei, ireversibilei dispariții. Leșinul intervine În clipe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]