518 matches
-
fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu râuri cristaline și iarbă nouă. Iar toamna, când caii sunt grași, putem coborî în vale să vânăm bizoni și castori. Iarna, găsim ocrotire în pădurile adânci sau pe valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frunte situându-se cel mai monstruos masacru, anume cel din pădurea Katin. În anii ultimi ai secolului al XX-lea și la Începutul veacului al XXI-lea numai În Cecenia, rușii democrați au comis două genociduri (mai Înainte rușii comuniști pârjoliseră Ungaria și, apoi, Afganistanul). Iar democrații americani, asemenea rușilor, nu sunt judecați de nici o instanță internațională pentru prea numeroasele crime din Kosovo, din Afganistan și Îndeosebi, din Irak (cândva, din Japonia, din Coreea și din Vietnam). Ba mai mult, militarii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aveam, până În acel punct În viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe În viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călĂuzitoare și imaginile Întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul Încremenea În loc : vântul mișcând frunzele prin care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aveam, până în acel punct în viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe în viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călăuzitoare și imaginile întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul încremenea în loc : vântul mișcând frunzele prin care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
capătul de sus al listei. Și, În privința eroului nostru, așa s-a și Întâmplat. În anii primei legislaturi a fost ponderat. A furat mai cu perdea, mai câte puțin, la Început, dar, pe măsură ce timpul trecea, pe măsură ce experiența primarului creștea, Pârjol pârjolea mai cu nesaț, mai cu nerușinare, mai cu Înverșunare. Pământ, și iar pământ! Își dorea, mai mult decât orice pe lume, pământ! Cât mai mari suprafețe de pământ, pe care și le alătura, celor de mai dinainte, Încât, moșia sa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În picioare, nu era loc de fugă. Simțea tot; unghiile Annei zgîrÎindu-l, zvîrcolirea acesteia, de parcă ar fi vrut să scape, dar era numai o impresie, cele două trupuri erau contopite, totul era numai plăcere. Destul pentru ca Dumnezeu să-i pîrjolească pe amîndoi, cu foc adevărat, nimicitor, să aprindă toată casa, orașul. Din duș ar fi putut să curgă, dintr-odată, pucioasă Încinsă, distrugînd, măcar În locul acela, pînă și ultima bacterie, pentru ca nu cumva din aceasta, așa cum se tot străduiau să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femeie. După porcăria de la Amsterdam, nu mai era loc de alta, fie și neînsemnată, cum ar fi putut fi socotită, prin comparație, tăvălirea fiului cu o femeie pe care o avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde; unde era doar cîmp, un lut arid, arămiu, se zăreau, din loc În loc, ierburi uscate și țarcuri cu vite. Taximetristul vorbea destul de bine engleză, un amerindian, se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce mișca În urbe. Pe urmă, de i-ar fi stat În putință, ar fi pîrjolit și alte citadele, mult mai vinovate, dar fățarnice; sub aparența cuvioșeniei ascundeau ceea ce Amsterdamul propunea, deschis, ca mod de viață. Dacă locuitorii lui ar fi știut de povestea la care Thomas nu vroia să se mai gîndească, l-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
parte, pe Thomas Îl umplea de admirație. Îi dădea și o anume siguranță; dacă nu ateu, oricum neglijent față de cele sfinte, avea astfel pe cineva care se ruga pentru el. Chiar așa : ar fi lăsat-o inima pe bunicuță să pîrjolească, fie și cu mîna Domnului, prunci nevinovați, măicuțe din mănăstiri, bătrîni, pe Papă? Nu; iar la o adică, Papa ar fi scăpat; pentru Antonia, chiar ortodoxă fiind, acesta era un reper important, obligatoriu: era unsul lui Dumnezeu! CÎțiva pontifi o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Iar stricăciunea avea totuși o margine, copiii erau lăsați În pace, nimeni, se pare, nu poftea la ei; acum, destrăbălarea trecuse de orice Închipuire; În America, și nu doar, fuseseră dovediți și judecați pentru pedofilie slujitori ai celui care, cîndva, pîrjolise Sodoma! Nu pățiseră nimic; predicau mai departe; nu fuseseră Închiși, mulțimea nu-i omorîse cu pietre; zarva se stinsese cu totul; lumea, tot mai dornică de plăceri, mergea Înainte: batjocorirea unui copil nu mai era socotită un păcat prea mare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate: „Singur alerg de voie, În foc fără nevoie! .......................................... A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză! În focu-ți cînd mă prigonesc, Atunci Îmi pare că trăiesc! Atunci mă știu cu viață, Altminteri sînt de gheață”... Îndrăgostitul urmează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etice. Cere virtute și prieteșug curat. Reclamă crezămînt și făgăduiește statornicie. Se culpabilizează și promite Îndreptarea: „Ce feli să urmez Să vă-ncredințez Și cum să mă Îndreptez?” În fine, acest discurs Îndrăgostit, străbătut de atîtea rîuri de lacrimi și pîrjolit de atîtea flăcări, are și un personaj ideal, altul decît cel care vorbește: personajul absent, obiect de adorație și de tortură. Acesta Întrunește, după Alecu Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a se boci. A se tîngui este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe. Diavoli care pîrjolesc sufletele și veghează cazanele de smoală sînt, aici, diavolii simțirii. Focul este elementul primordial În acest cadru torționar. Tot ceea ce se petrece se petrece În inima focului. Un foc ce se hrănește cu plîns și se „Întartă” cu suspine (Nume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cam patruzeci de ore în șir; ancheta s-a desfășurat fără întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun, ci doar vinovat și viclean, l-au supus la tot felul de chinuri fizice: l-au pârjolit la subsori, i-au înfipt așchii de lemn ascuțite sub unghii, i-au tăiat genele. El, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine, n-a încetat să acuze temnicerii și înverșunarea de a-l face cu orice preț să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu aveau cum să „cârmuiască” altfel de cum au făcut-o. Sloganele democrației și ale economiei de piață au însemnat pentru ei un îndemn la îmbogățire prin jaf și la disoluția a ceea ce mai funcționa cât de cât. Totul a fost pârjolit ca în urma unei invazii de lăcuste. Liberi să facă tot ce doresc în feuda lor, acești demolatori au avut (au) un mandat politic de la care nu s-au abătut niciodată: acela de a menține cu orice preț Basarabia în sfera
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
entuziaste, capabile să sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp. Descrierea arhaizantă a devenit regula principală a povestirii, insistând să pună copii în fața unor formulări anacronice: "biruință", "îndeletniciri", "om falnic", "meșteșuguri", "vecini prădalnici", "voiesc", "îndârjire", "a pârjolit holdele", "drumeț", "tainic", "răufăcători". Această opțiune, specifică literaturii pentru copii, pornește de la premisa că așa li se poate induce ideea de vechime; în realitate, ei nu recunosc spontan decât stratul cel mai recent, uzual al limbii vorbite 226. Termenii populari
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ea. Călăreții și pedestrașii romani îi atacă, împreună cu prăștierii, pe dacii adăpostiți într-o pădure, unde se află și Decebal. Jupiter, zeul suprem al romanilor, aruncă fulgere în tabăra dacilor. Bătălia este pierdută de daci, care se retrag. Romani înaintează, pârjolesc satele dacilor și ajung la cetățile pe care stau înfipte în pari craniile romanilor prinși în luptele cu Domițian. O nouă solie a dacilor, îmbrăcați ca oameni simpli, este respinsă de romani. O altă scenă ni-l înfățișează pe împărat
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pământ... Cred că în țara asta nimeni nu te omoară pentru o palmă de țelină nearată. Halal de ei! Mihu mormăi... - Ce să crească nene aici? În afară de spini nu cred să crească ceva. Nu vezi că soarele acesta pârjolește tot? Nici un râu pe nicăieri, un izvor, o fântână, nimic. Apoi deodată spre cai: Hoo! Ptrr! Nene ia vezi ce este acolo lângă linie. Nenea se uită încotro arăta Mihu cu coada biciului, holbându-și caraghios ochii miopi din care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
enunțate de cei doi soți; ca, după o scurtă pauză, să-și reverse în continuare năduful. Nu mi-au lăsat decât un colț de grădină... și aia departe de casă. Zău, îmi vine câteodată să mă rog la Dumnezeu să pârjolească tot, dar mi-e milă copiii ăștia. Ei nu au nici o vină, sărmanii... După mai multe opriri și porniri succesive, trenul, cu chiu cu vai, a ajuns în gară la Focșani. Bidaru, care stătea tot timpul pe hol, în dreptul ușii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lucrare. Calitatea vorbirii noastre este influențată de însăși bucuria noastră; vor prinde aripi mai ușor și este mai bine primită”. De o frumusețe rară este explicația dată, de Fericitul Augustin, noțiunii de iubire: „iubirea devine mai recunoscătoare nu atunci când e pârjolită de seceta meschinăriei, ci atunci când e stropită de belșugul mărinimiei. Prima e dragoste izvorâtă din amărăciune, cealaltă, din bunăvoire”. Iubirea dă naștere iubirii: „după ce îți propui această dragoste ca scop la care să se refere toate câte le spui, orice
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
frumusețe nepământeană erau luminate de razele lunii. Doar părul despletit, ținut pe creștet de o cunună de flori, le mai acoperea goliciunea. La un semn, se prindeau de mână și, în chiote de veselie, se puneau a se învârti. Horind, pârjoleau iarba sub tălpile și călcâiele încinse de jocul lor fermecat. Locul rămânea ars încât nici otava nu avea să mai crească pe el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii care nu se puteau stăpâni a le iscodi. Dansul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
încăpere; încinge; încins; îneca; lampa; lemnele; Ana Lesco; luminos; mare; metamorfoză; miere; mistuie; mistuit; mîncare; mîncarea; mocni; mult; neputința; nerăbdare; de nerăbdare; nervi; nervii mei; nimicește; pagube; paie; panică; paprika; ca para; paraziții; pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se risipi; scînteie; sete; sfîrșit; soarele; soba; spaimă; stejar; stins; la stomac; suferință; șef; tigaia; trecut; trecutul; țigara; a uita; văpaie; vede; vîlvătaie; zare; zbiară (1); 793/171/60/111/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
curățenia din casă, amintirile lor vesele, regulile impuse pînă și modului de-a mînca, întrebările lor despre familia lui, despre care trebuia să mintă, pentru a se situa pe același plan cu ei. Și alte chestii din astea. Ura îi pîrjolea interiorul și ei i-ar fi văzut-o, dacă Radu nu și-ar fi ținut privirile încătușate de modelul de floare roșie din fața de masă. Îi privea în ochi doar cînd era sigur că a mai stins puțin din foc
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
redai încrederea. (sublinierea noastră) Reformularea poate marca deschiderea unor paragrafe succesive, ca în definiția bârfei de Massillon (subliniez structura de bază, de la începutul paragrafelor): (6) Bârfa este un foc care mistuie și usucă tot ce-i stă în cale, care pârjolește, în furia lui, și sămânța bună și pleava, și lucrul sfânt și cel lumesc; care lasă în urmă numai pustiu și deznădejde. [...] Bârfa este mândria ascunsă care ne arată paiul din ochiul vecinului, și ne ascunde bârna dintr-al nostru
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Niobe creștine, trist aidoma ei, cu sufletul întunecat, [urmează descrierea propriu-zisă] îmi părea în clipa aceea că valea are tonurile gîndurilor mele. În clipa aceea cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în care mureau razele galbene ale unui soare călduț, mereu în armonie cu gîndurile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]