538 matches
-
a depopulat la vârf acest partid de personalități valoroase care ar fi putut să reprezinte ancora care lega PNL-ul de trecutul său glorios. În clipa de față, schimbarea lui Crin Antonescu nu aduce cine știe ce suflu nou pentru că pământul este pârjolit sub Crin Antonescu. Varianta cu Tăriceanu este doar o înlocuire la vârf, fără să dea consistență partidului", a spus Adrian Ursu la Antena 3.
Ursu, îngrijorat de soarta PNL. Ce predicție sumbră a făcut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30103_a_31428]
-
despre Munteanu cel mai bine a vorbit chiar el, pe teren, prin evoluții, goluri și longevitate sportivă. Există fotbaliști de excepție, care ard pe gazon și în conștiința suporterilor. Efectul este devastator, o vâlvătaie care irumpe parcă din nimic și pârjolește în numai câțiva ani (nu mulți) totul. Munteanu este altfel, un foc ce arde mocnit, pe suprafețe nu prea mari, cam cât un gazon de fotbal, dar care nu poate fi stins decât cu mare greutate, după vreun sfert de
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
a face cu câmpul semantic al "femeii ușoare" - dar a fost oare într-adevăr specializat cu acest sens, sau își actualiza doar, în anumite contexte, valoarea depreciativă? Cu pârjoală lucrurile stau probabil altfel, pentru că termenul trimite, prin formă, la a pârjoli, sinonim intensificator al lui a arde.
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
Crezi că familia mea e anormală? - Nu. „Normal” nu-i cuvîntul potrivit. Prozaic. Standard. - Eu cred că nimeni nu-i prozaic. Adică unii oameni sînt mai excentrici decît alții. Milwaukee, Rebecca. Ordine și sobrietate și o devoțiune față de curățenie care pîrjolește sufletul. Oameni decenți care se străduiesc să trăiască vieți decente, n-ai de ce să-i urăști, își fac treaba și-și păstrează proprietățile și-și iubesc copiii (în mare parte din timp); pleacă în vacanțe cu familia și-și vizitează
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
îmbarcare/ ieșisem din palatul roman,/ la capătul Vilei Borghese,/ unde îmi murise un prieten iarna trecută,/ un prieten cu inima explodînd ca o stea de prea/ multă căldură și lumină acumulate în trupul strîmt,/ necroza arterei era efectul focului dinăuntru,/ pîrjolind țesuturile." Sub un cer mediteranean, oarecum lenevoase în plimbarea lor printre ruine celebre, aceste poeme se înrudesc mult cu acelea ale lui Kavafis. Aceeași surpriză în a găsi un decorativism rafinat înfrățit pe neașteptate cu un mesaj deloc gratuit, cîteodată
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
Sfântului măritului mare mucenic al lui Hristos Alexandru, 21, în PSB, vol. 11, p. 271 272) „Cel de-al cincilea (fiu al preotului Eleazar - n.n.) a fost legat și, după ce mai întâi l-au bătut, a poruncit regele să fie pârjolit cu foc și să îndure tot felul de arsuri. Și picura sânge din rănile lui în așa măsură, încât șiroaiele de sânge care curgeau din rănile lui stingeau chiar luminile făcliilor, dar printre pâlpâirile flăcărilor se putea auzi glasul tânărului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fost liniștit de stropii de ploaie. Cumpăna de la fântână stă nemișcată. Apa s-a retras de mult și cei din mahala merg la fântâna din deal pentru a-și potoli setea. E cald. Soarele nu are milă de nimic. A pârjolit tot ce a găsit sub razele sale. - și-a întors Dumnezeu fața de la păcătoși, maică. Ah, bine spune popa Cucoș. Suntem o mână de oameni și ne mai lăsăm fărădelegilor. Toate porcăriile o ieșit acum, nu-i a bună, ascultați
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și din cel mai mic cătun. Acum Crăciun iubește copiii, mai ales pe cei isteți, frumoși, dar mai ales pe cei cuminți. BRADUL În vremea lui Ștefan cel Mare veneau des În Moldova , ca s-o cotropească și s-o pârjolească turcii.Și turcii veneau puzderie și fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
LUNA Ștefan cel Mare ajunsese la o Întelegere cu turcii care suna așa: nu va mai aduce nici o pagubă oștirii otomane dacă și ei, otomanii o să-și vadă de treburile lor În ograda lor, căci prea au venit și-au pârjolit Moldova, prea multe oase de moldoveni s-au albit sub cruci și prea multe maici și-au adunat lacrimile În năframă. Sultanul știa că Ștefan este un domnitor corect, cinstit și că și va ține cuvântul și mai știa că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
hăuliturilor propa gandistice. Toate acestea cu precizarea arzătoare că, siste matic, tot ce a făcut bine - în viața de poet, ziarist și en ter tainer, de artist, soț, comunist și naționalist - a întors în rău, cu o frenezie suicidară. A pârjolit cu o fervoare aproape demoniacă tot ceea ce, inițial, înflorise atât de promițător în preajma lui. M-a fascinat în 1969-70, când l-am văzut tunând, whitmanian și esenian, la cenaclul Luceafărul, unde știa să-i laude deopotrivă pe Emil Botta, Ion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-se și denunțând "greaua moștenire" a regimului Constantinescu. De două ori minciună: mai întâi, pentru că o putere care lasă în urma ei trei miliarde de dolari, spre a fi cheltuiți de urmași după pofta inimii, nu poate fi acuzată c-a pârjolit totul în urma ei! Apoi, pentru că responsabilii țării între 1996 și 2000 nu s-au atins de absolut nici una din "valorile" atît de dragi pedeseriștilor: n-au privatizat marile întreprinderi, n-au dezvoltat infrastructura țării, n-au mărit numărul șomerilor, n-
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
pe punctul de a mă duce, dar nu-i cazul să mai stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el și nu mai găsi nimic de spus. Se întinse pe ea și-și împinse cu disperare capul între fălcile ei. Căldura îi pîrjoli fața și părul i se ridică în sus. Se auzi un trosnet, iar vocea lui Ozenfant tună: — Ai zece secunde să pleci, domul trebuie sigiliat imediat, ar fi trebuit să fie deja sigilat, ai șapte secunde să pleci. Ea rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că știe mult mai multe decât tânărul călugăr. Știa că manipularea unei religii neformate încă pe deplin putea avea efecte dintre cele mai nefaste. Istoria consemnase câteva cazuri în care, scăpate de sub controlul autorităților lor, Lumile Agricole trebuiseră să fie pârjolite, sau chiar reduse la pulbere cosmică. Crey studiase însă toate aceste eșecuri și știa unde greșiseră fiecare dintre cei care încercaseră să ia Abației controlul asupra dezvoltării religiei. Simțea că el va reuși, măcar și fiindcă nu prea avea de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că Abația avea imense rezerve de inocență în ceea ce privește natura umană. Moartea sensibiliza întotdeauna mințile slabe... Știa ce dorise să îi reproșeze Isidor. Nu faptul că nu se sfătuise cu el îl durea pe tânărul călugăr. Sufletul său era mai degrabă pârjolit de frica monumentală ca nu cumva populația de clone să intre într-un stadiu al dezvoltării despre care el să nu știe nimic. Crey intuise încă de la început că ordinul augustinian era adeptul căilor de mijloc, al potecilor bătătorite. Abația
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
contradicție de termeni, nu credeți? - Nu înțeleg la ce vă referiți. - Dumnezeu nu avea cum să vă ordone să duceți mai departe munca unor atei, a unor oameni care deciseseră că toate relele lumii vin de la religii și doreau să pârjolească toate locurile sfinte ale omenirii. - Vă înșelați. Cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este ca omul să-i fie alături atunci când își va atinge propria nemărginire. O să vină un moment în care Dumnezeu va avea nevoie de un prieten
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
amândoi că așa ceva nu se poate. Zestrea lui genetică nu mai există niciunde în Univers. Abatele clătină dezaprobator din cap. - Presupunerea asta e destul de șubredă. Sacul cu pletele Sfântului Augustin a fost distrus probabil, odată cu Alambicul, în explozia care a pârjolit Abația. Pe Planetele Agricole e greu de crezut că mai există ADN provenind de la vreuna din clone. Cu excepția Praxtorului, toate celelalte Planete Agricole erau la multe generații după aceea a însămînțării. Și totuși nu am văzut arzând pletele Sfântului Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frizerul plăpând și bizar care avea să devină mai apoi Sfântul Augustin. El existase fără îndoială, dar nici unul din cei O Mie de Voluntari nu putea băga mâna în foc că vocația politică lui o depășea pe aceea religioasă. - O să pârjolim Locurile Sfinte, așa ne-ai spus după ce am părăsit portul, zise Oksana. E rândul meu să mă dezlănțui acum asupra templului ăla. E vremea să arătăm Universului întreg că nu sfinții trebuie clonați, ci conducătorii adevărați. Johansson clipi des, pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cere. O asemenea anomalie motivată religios așteaptă cele o mie de stele de la voi: să inventați un Dumnezeu pe care zeții să-l urmeze în bezna unor dogme care să dureze măcar o sută de generații. - Bine, dar de ce nu pârjoliți pur și simplu planeta Anticristului. Transformați-o în deșert radioactiv, ca aici pe Terra... Diribal își ciocăni scurt zarul tatuat în palma dreapta, blazonul casei regale. - Ne place să jucăm, popo! Chiar și un om desprins de cele lumești își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în fâșii oblice pământul, alergam pe ogoare, priveam cu atenție pietrișul pârjolit de flăcări, citeam în uneltele de piatră de mărimea unei unghii, atât de fin prelucrate, tipice pentru epoca mezolitică. Descoperirile le marcam cu creion roșu pe hartă, clasam obiectele, pe cele mai importante le desenam pe hârtia milimetrică și trimiteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din creierul lui învață râul ăsta, un cuvânt cu șaizeci de milioane de ani mai vechi decât vorbirea, mai vechi chiar decât apa asta întinsă. Cuvântul ăsta va rămâne după ce râul nu va mai fi. Când suprafața pământului va fi pârjolită și distrusă, când viața se va reduce la aproape nimic, cuvântul ăsta își va începe înapoierea lentă. Nimicirea e scurtă; migrația e lungă. Natura cu hărțile ei va profita de tot răul pe care i-l poate face omul. Urmașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fortificații, moschei, altaruri, porturi, ruine, și noi, și vechi. Am vizitat hrubele de la Carmel, ferestrele lui Chagall (împreună cu o sută de doamne de la Hadassa 1 din Detroit), Universitatea Ebraică, săpăturile de la Bet Șe’an - am vizitat kibuțurile înverzite, ținutul deșertic pârjolit de soare, avanposturile camuflate de la frontiere, din munți; ba chiar am urcat nițel spre Masada, sub tirul de artilerie al soarelui. Mi-am dat seama că sunt în stare să înțeleg și să asimilez tot ce vedeam. Era istorie, natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu energie electrică. Ar trebui scoase din circulație automobilele clasice, care poluează aerul exterior cu gaze de eșapament. Factorii care hotărăsc soarta lumii ar trebui să acorde atenția cuvenită mediului de viață. Într-o lume în care energia solară ne pârjolește, ne coace, vara, ne plângem de lipsă de energie și de dominația celor ce dețin combustibili clasici. REFUZĂM SĂ UTILIZĂM ENERGIA SOLARĂ OFERITĂ GRATIS, ÎN EXCES, TUTUROR. 4.10. Somnul Organismul uman funcționează ca o pompă alternativă, în timp. O
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]