8,628 matches
-
aventura, pariul. Numai punându-te în locul celui ce nu știa dacă va izbuti să treacă neobservat în tren ori tramvai, sau dacă va petrece noaptea sub un acoperiș sau pe străzi, cuiva care nu se întorcea să vadă cine îi pășește în spate, înțelegi de ce rezistență nervoasă a trebuit să dispună tânărul Stroescu-Stînișoară. Și cât a prețuit, în această interminabilă cursă împotriva cronometrului, harul prieteniei, al solidarității umane. În deosebita grijă de a nu colora în alb-negru necurmata ciocnire dintre bine
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
și-și ștergea sudoarea cu prosopul, fără să treacă pe la duș, așa încât după trei zile părea un rac fiert, iar mirosul ei de civilizație devenise irespirabil. Noaptea însă își făcea de cap. Încă de la începutul mandatului ei, auzeam că cineva pășea în bezna din casă, bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise Fulvia Flaminea. Am descoperit foarte curând că era doamna Forbes care-și petrecea noaptea trăind
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Goga Premiul pentru debut și pentru această montare importantă de la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov. Tensiunea specială a piesei și tratarea "pe muchie de cuțit" a lui Goga, împlinirile actoricești spre care și-a condus trupa, cu maturitate, deși abia pășise pe drumul profesioniștilor sînt performanțe pe care, la nici un palier, nu le-am întîlnit, în acest spectacol de absolvență al clasei Eusebiu Ștefănescu-Rodica Mandache, din cadrul Universității Hyperion. Regia pare mai degrabă o ilustrare ad litteram a ceea ce se spune, fără
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici cu gândul (ca acum) n-aș/ putea decât să pășesc, și n-aș respira (comunica/ e mult spus) decât printr-un soi de tunel extrem de îngust, cât deschiderea normală/ a gurii (când nu strigi, când nu caști..."). Dimensiunea existențială a scrisului este fundamentală și ține de înseși fundamentele morale și
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
în profunzime, decît mersul, mai la îndemînă, pe o suprafață lină și superficială. Din ce vine asta? Nu din ceva atît de nobil neapărat, precum s-ar bănui. Pornește din frondă. Mă împotrivesc instinctiv oricărei idei ivite prin vot popular. Pășind mai departe, mă împotrivesc ideii de rezultat, care nu mă preocupă. Obsesia succesului, obsesia rezultatului este fatală pentru un artist. Există o presiune uriașă, în lume, a intermediarilor. Toate marile succese sînt construite, desigur, pe baza unor calități. Între artiști
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
lui Ralea, care mi-a fost profesor în anii războiului, ajungem însoțiți de aceeași bonomie moldavă și gustînd, pe la vecini, din vinul sfînt cu iz de biserică veche, numit Busuioacă de Bohotin. Casă frumoasă, mult lemn, rezonanță de instrument muzical. Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu aerul unui bancher ce ar semna ordine mari de plată, în timp ce țigarea, strînsă între dinți, un Dunhill, îi fumega în colțul
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
doar pentru mine și fără gîndul de a mișca vreo conștiință, fie ea și a unui lector profesionist. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun juriu prezent și viitor al Uniunii Scriitorilor, în al cărei sediu nu am mai pășit, repet, din perioada în care politica, în faza ei turbulent infantilă, făcea ravagii. Pe atunci eram încadrat, de oportuniștii de azi și lașii de ieri, la "apolitici". Acum văd că rîndurile "noastre" s-au îngroșat simțitor. Toți vor să fie
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
care, plimbîndu-se împreună pe un bulevard central al capitalei, întîlniseră alaiul mortuar cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
simț al contradicțiilor intime ("Sunt întotdeauna trist când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
temeri obscure și isterizante ca de electricitate. Ele se risipesc însă imediat la apariția medicului: "Doctorul meu intră pe ușă radiant, miroase a colonie franțuzească, se scuză amabil pentru întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital pentru un caz complicat. Cum pășește în sala de așteptare, toate spaimele se potolesc. Privește către tavan: - Ce-i cu peștele ăla acolo? Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
sintetizeze calități aparent incompatibile. R.B.: Credeți că prin calitățile cu care ați dotat-o, Charlotte Valentin poate să se angajeze și în deslușirea altor cazuri, în romane viitoare? T.P.: Cu siguranță. Ea își va continua vocația de detectiv. Ea va păși pe urmele mele. În 1997, după ce mi-am încheiat misiunea în România, am fost detașat la Ambasada Germană din Indonezia, în Djakarta, unde am lucrat vreme de trei ani. Am convenit cu editorul meu ca acțiunea următorului roman, avînd-o ca
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Indonezia, în Djakarta, unde am lucrat vreme de trei ani. Am convenit cu editorul meu ca acțiunea următorului roman, avînd-o ca eroină principală tot pe Charlotte Valentin, să se petreacă la Djakarta. R.B.: Să înțelegem din aceasta că Charlotte Valentin pășește pe urmele dumneavoastră, că ea constituie într-un anume fel un alter ego al autorului (știind prea bine că numeroși scriitori uzează de această formulă "subversivă" în romanele lor)? T.P.: Nu, așa ceva nu aș putea afirma. Am încercat ca, din
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide, lumînări cu flacără neagră. * O prejudecată: cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarității, solidității. În fapt, sîntem înconjurați
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
teatru de după miezul nopții; oricum ceva neobișnuit, ceea ce îl face pe unul din spectatori să le spună celorlalți, - haideți după el, beat nu e, circ nu e, trebuie să fie ceva... abia a doua zi aveau să afle explicația... Ofițerul pășește singur, neturburat, prin mijlocul pieții din cînd în cînd scoțîndu-și cronometrul și uitîndu-se la el la lumina lunii și a stelelor arzînd pe cerul senin... A doua zi, sicriul răposatului așezat pe afetul de tun tras de un camion militar
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de pe strada Constantin Mille, pînă în Calea Victoriei, pentru a reuși să se cumpere un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a creat pe
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
în linie dreaptă: "dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci umblînd în zig-zag, de la da la nu, străbate mai repede și mai sigur distanța ce ne separă de
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
încîntă. Bianca Zurovski în Diana marchează parcă intrarea actriței într-o nouă etapă a maturizării, în care intențiile și nuanțele se clarifică. Un rol cu măsură, o prelungire feminină a Filumenei este Constanța Comănoiu în Rosalia Solimene. Gabriel Pintilie a pășit cu dreptul în Umberto pe o scenă profesionistă, acesta fiind debutul său. Sînt de notat și aparițiile lui Marius Cisar și Dan Cogălniceanu. Starea de bine vine din profesionalismul tuturor și al fiecăruia în parte pe scenă. Atmosfera realistă, dar
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
urmași, cum e singuratecul Mateiu prin vraja verbului său... Vreau să spun că, fără Călinescu, nu l-am fi văzut pe Mateiu Caragiale umblând... Fără el nu i-am fi cunoscut esența; nu am fi avut norocul să-l vedem pășind, cum l-a privit marele critic trecând prin Piața Sfântu-Gheorghe, cine știe dacă nu tot într-o zi de ianuarie, funestul, întrucât zăpada scrâșnea sub picior: * ...Era iarnă uscată cu zăpada scârțâind sub picioare. Bărbatul, cam între 45-50 de ani
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
mondial să-i fi pus capăt, și nu numai într-o parte a Europei, ci pe întregul continent în același timp, fiindcă omenirea era mai aproape decît fusese oricînd înainte de o percepție globală a istoriei. E așadar sigur că vom păși cam toți o dată în mileniul al treilea, globalizarea fiind astăzi cu adevărat ceea ce o arată numele. Dar nu e deloc sigur că acest lucru se va petrece în noaptea dintre ultima duminică a lui 2000 și prima luni a lui
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
fost cuprins între 1914 și 1989, fiind, adică, unul dintre cele mai scurte și concentrate în evenimente. Chiar dacă se va întîmpla așa, și am unele motive s-o cred, ne rămîne satisfacția simbolică de a fi printre cei aleși să pășească acest triplu prag. Și de a putea să ne facem unii altora, noi, norocoșii, în premieră, o urare nemaiauzită (cu o mie de ani în urmă, acest obicei nu exista) care nu se va mai auzi decît peste o mie
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
plat în responsabilitatea sa. Mă uit pe foile calendarului. E decembrie 2000. Mai este foarte puțin pînă cînd cocoșul ne va anunța zorii primei zile a noului an și a noului mileniu. Să știe cocoșul asta? Să știe el că pășește în alt an și, mai mare grozăvia, în alt secol și în alt mileniu? De fapt, nici nu cred că-i pasă prea tare. Mesajul său e solitar și ireductibil. Așadar, a trecut și multașteptatul și comentatul an 2000, cel
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
de forță, pe care am întîlnit - în vara aceasta în concursul de preselecție pentru Gala Tînărului Actor (la Mangalia a obținut și Premiul de interpretare la Secțiunea individual). Rolul Suzy este debutul ei pe o scenă profesionistă. Cred că a pășit cu dreptul și, în ciuda unei inhibiții, există resurse pentru a o depăși. Și pe Clara Flores (Mercedes) o cunosc tot dintr-o selecție (1999) pentru aceeași Gală. Este un actor care își iubește profesia. Și pe ea o văd pentru
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
personalități de aleasă consistență ale culturii românești, ale vieții muzicale internaționale. Destinul i-a unit atunci când au pornit, la noi, pe drumul muzicii, în contextul vieții noastre muzicale, în deceniile primei jumătăți a secolului trecut. Destinul i-a făcut să pășească împreună, în aceeași zi - într-un turmentat început de martie - pe drumul cel fără de întoarceri; ...Mihai Brediceanu la București, Sergiu Comissiona la Oklahoma City, în Statele Unite ale Americii. La București ceremonia funerară a avut loc la Operă, în hall-ul central
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
poartă, în linie dreaptă, de la ipoteză la concluzii prin câteva exemple bine definite și când acolo te aruncă într-un labirint greoi și, de multe ori, întunecos. În al doilea rând, labirintului îi lipsește ieșirea, studiul fiind lipsit de deznodământ. Pășind cu atenție și, mai ales, cu suficientă răbdare, poți găsi prin tunele destule comori. Nu recomand însă cartea celor care caută demonstrații clare și nici acelora care cumpără produsul așteptând să găsească în cutie fix ceea ce scrie pe etichetă. Ion
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
că la fiecare pas, trupul lui devenea tot mai gol, lepădând în urma sa un alt trup, aidoma cu primul. Mereu câte un alt Noimann se desprindea, căzând în spate, în timp ce-n față îl aștepta coaja unui nou eu, în care pășea pentru o clipă. În cealaltă clipă însă piciorul său călca într-un alt trup. Mergând, Noimann se simțea asemenea unei armonici dezacordate, ce se întindea mereu, dar nu mai revenea la loc." și " Forând cu sârg la cabinet și îngânând
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]