1,126 matches
-
tot. Abea la ziuă realiză de fapt, acea Încăpere era rezervată borfașilor arestați În timpul nopții care deja era plină. Cu oasele Înțepenite de răceala cimentului, iar ochii umflați de somnul chinuit Tony Pavone avea să facă o stupidă constatare: câțiva păduchi găsise adăpost la el, bucurându-se de avantajul curățeniei. A doua zi dimineața, nu i se dădu drumul acasă. Fu scos din dormitorul improvizat și de fiecare dată la intervale scurte luându-l În primire un anchetator obligându-l să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mijlocul curții, aducându-l Înapoi În cameră murdar și mirosind Îngrozitor, dovedind starea insalubră a improvizatei Închisori Văcărești...! În această imposibilă Închisoare, fără instalații sanitare, deci fără posibilitatea celor peste 8-10 mii de victime a face baie, Își făcuse apariția păduchii...! Pericolul unei epidemii de “Tifos exantematic” era eminent. Teribila epidemie putea veni În ajutorul activiștilor comuniști de a produce cadavre la nivel de genocid fără a mai pierde timpul cu maltratările și cu moartea lentă prin Înfometare Însă, depășea mișloacele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unitate ci m-am Întors de bună voie după o mică escapadă datorită anilor prea mulți de serviciu militar pe timp de pace...! Ne având altă alternativă mă resemnasem În așteptare când, la câteva săptămâni după ce terminasem munca cu deparazitarea păduchilor, gardianul din schimbul doi ce făcea de gardă la ușa camerei Nr.10, Îmi făcu semn să ies afară din camera și mă predă unui alt gardian la fel Înarmat cu pistol automat, spunându-mi să-l urmez, fără a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a lui Hitler și Stalin; depus pe nisipurile Israelului, numai piele și os; cu păduchii, nebunia și febra singura sa avuție; scos din lagăr În Cipru; Învățat o limbă și o meserie. Dar nu puteai ordona procesului de recuperare unde să se oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prieteni mă suspectau de mononucleoză. Analize, tam-tam. Da’ de unde! După îndelungi cugetări, m-am dus la un dermatolog imparțial și obiectiv. Mi-a ridicat un fir de păr și mi-a comunicat sec și profesional: - Doamna profesoară, sunteți plină de păduchi. Taman terminasem un episod autumnal tipic la rampa de cartofi Cățelu. Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rânduri: unii cărau coșuri, alții sortau. Pentru ei, eu eram „brațul secular”. Cu mine mergeau acolo, eu le făceam prezența, eu le normam coșurile. Îi puneam la muncă forțată știind foarte clar că vor urma episoade de hepatită, râie și păduchi și că, în lunile noiembrie-decembrie, toată școala o să pută a dezinfectante. Tot ce putem umaniza era atmosfera. Îi făceam să discute teatru, romane, filosofie, muzică. Mi-era teamă că se vor încartofări. La prânz ne scoteam pungile cu mâncare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi, din obiectul muncii, veneau miasmele de cartofi stricați. Fișele de protecția muncii conțineau două prevederi mari și late: să nu aruncați cu cartofi unii în alții și să nu plecați cu vreun cartof în buzunar. Nimic despre infecții, hepatite, păduchi. Încercam să ne păstrăm cumpătul, să ne dăm intelectuali și să facem glume. Toți copiii de atunci sunt într-adevăr high qualified professionals acuma, sunt în IVY League a generației lor. De aceea și pe ei, și pe mine ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot? Nu știm ce vorbiți cu ei când credeți că nu este nimeni să vă audă ? Ia uită-te puțin la matale! Da, tovarășa, uită-te în oglindă cum arăți. Așa se educă tânăra generație? Te pomenești că ai și păduchi! Ce să mai fi zis Mircea când medicul m-a anunțat că am păduchi? Că a avut dreptate madam Charbonier (toașa C.)? Zile în șir m-am simțit ciumată. Ai mei și au petrecut o noapte cu pieptenele de os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vă audă ? Ia uită-te puțin la matale! Da, tovarășa, uită-te în oglindă cum arăți. Așa se educă tânăra generație? Te pomenești că ai și păduchi! Ce să mai fi zis Mircea când medicul m-a anunțat că am păduchi? Că a avut dreptate madam Charbonier (toașa C.)? Zile în șir m-am simțit ciumată. Ai mei și au petrecut o noapte cu pieptenele de os în capul meu, strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în capul meu, strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rămas crucită. Tovarășa C., actualmente doamnă, plină de elan creștin-democrat, împărțea baloane cu „Votați Rațiu” în fața PNȚCD. Știi de ce nu am zis nimic? Fiindcă nu i-am smuls părul din cap la timp, fiindcă nu i-am trântit ouăle de păduchi pe birou. Fiindcă, vezi Doamne, mai mult decât s-o ocolesc cu scârbă n-am făcut. Ei toți erau clonele lui Ceaușescu, iar noi eram țucălarii lor o dată ce i-am lăsat să se ușureze, de câte ori au vrut, pe demnitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decembrie Aici zăpada e mare. Eu lucrez tot mai prost și mai puțin. Nu văd terminat nimic semnificativ până la Crăciun. Mi-ar trebui niște nopți de veghe. Ieri, tot globul a stat concentrat pe imaginea cu Saddam prins, căutat de păduchi și în dinți. Apoi, cât a fost ziulica de lungă, evenimentul a fost politizat până la greață. Problema 1, 2, 3 era una singură: mai pot democrații să se mai ridice de pe jos după această lovitură dată de republicani, care, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cântă ceva ca să-l faci pe copil să se simtă bine, o sfătuia. Du-te la templu. Spune ce rugăciuni trebuie. Asigură-te că e sănătos copilul. Asigură-te că și configurația planetelor e bună. Asigură-te că nu ai păduchi. Asigură-te că miroși frumos, ca să miroasă frumos și copilul. Senzația care domnea peste tot era de aer tras în piept, care nu avea să mai fie expirat până nu se năștea copilul - expirat cu bucurie și ușurare dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în fața multor căni de ceai cu lapte și whisky (Bill conservator, eu laburistă, conversații destul de amicale, în ciuda tuturor acestora); ajungând la viața personală, îmi spusese totul despre nevasta lui (din nefericire moartă), fata lui (o fată minunată) și ginerele (un păduche nemernic). Nu înceta să mă amenințe că o să mă combine cu tineri de caliatate, fii ai foștilor săi colegi de armată, dar, din fericire pentru ei, n-a ieșit nimic. Acum îl priveam lung, îngrijorată, văzând că prima impresie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mă mir cum poate un stareț să spună astfel de vorbe...” „Te miri fiindcă te-ai obișnuit cu trândăveala. La noi rugăciunea nu se rostește-n gol, ci o Împletim cu buna rânduială și cu munca, altfel ne-ar mânca păduchii de vii...” „Dar poate că și păduchii sunt o Încercare...” „Gata”, făcu starețul. „Am terminat. Tu și cu Oliver sunteți niște nenorociți. Niște flecari... Faceți umbra pământului degeaba...” „Cum Îndrăzniți să vorbiți astfel despre Oliver? L-ați cunoscut măcar? Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spună astfel de vorbe...” „Te miri fiindcă te-ai obișnuit cu trândăveala. La noi rugăciunea nu se rostește-n gol, ci o Împletim cu buna rânduială și cu munca, altfel ne-ar mânca păduchii de vii...” „Dar poate că și păduchii sunt o Încercare...” „Gata”, făcu starețul. „Am terminat. Tu și cu Oliver sunteți niște nenorociți. Niște flecari... Faceți umbra pământului degeaba...” „Cum Îndrăzniți să vorbiți astfel despre Oliver? L-ați cunoscut măcar? Aveți idee cum arată?” „Nu l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Anunțuri matrimoniale”, mirându-se, În sinea sa, cât de puțini morți a secerat canicula. „Cincizeci și trei, patruzeci și doi de bărbați și doar unsprezece femei. E prea puțin”, spuse el, „pentru un timpurile noastre, când oamenii și mașinile se Înmulțesc ca păduchii În vreme de holeră. Da, ceva nu e-n regulă cu omenirea asta”, gândi el. „Poate că ar trebui un război, o secetă, o foamete, o boală necruțătoare care să secere, să zicem, nouăzeci și nouă virgulă nouă la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu ei. Se retrăgeau și distrugeau armamentul, Îl aruncau de o parte și de alta a drumului, ici-colo se mai auzeau tunuri. Când ni s-a comunicat capitularea ne-a dus Într-o pădure numai de brad, eram plini de păduchi, ca de pe front, de, și am rămas acolo În refacere. Luna aia de refacere a fost cea mai grea. După o săptămână mereu Întrebam, când mergem acasă, când mergem acasă? Se zvonea că mergem Împotriva Japoniei care Încă nu capitulase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vești despre o grămadă de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un bărbat - sau chiar de o prietenă proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
O, nimic. Filosofam. Cerșetorul rânjește, arătându-și gura știrbă, în care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l ademenească, Pran nu mai scoate nimic de la el. Cerșetorul își scarpină bubele. Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la întâmplare obscenități vânzătorilor de alimente, care-și duc marfa din acel loc. Unul din ei îi răspunde cu un gest obscen. — Dumnezeule atotputernic! exclamă cerșetorul deodată, fără nici o legătură aparentă. Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
potecii, este sumbră. Apa din canal e puțin adâncă și e maronie de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar dumneavoastră, doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost în slujba Marii Împărătese a împăratului Tao Kuang. S-a ocupat de toaletele Majestății Sale și se consideră expertă în eticheta de la Curte. Se îmbracă magnific, dar nu are bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tao Kuang. S-a ocupat de toaletele Majestății Sale și se consideră expertă în eticheta de la Curte. Se îmbracă magnific, dar nu are bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]