487 matches
-
se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înainte de a roade torenții culmea. Eu te cred, Bărzăune, spuse Ilinca domol, cu ochii umezi. Spune mai departe! Și, ajunși acolo, turcii n-au mai știut pe unde s-o ia. Întrucît era seară, s-au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul ei plin, de copil. Un ghiile tăiate scurt. — Vedeți că nu aveți voie să opriți aici. Mai departe. 120. — Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! — Să merg mai încet? Primele trei săptămâni ale unui ménage à trois aproape perfect. — Mai zi-mi de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Gosseyn auzi zgomot de veselă și percepu aroma bucatelor ― chinul lui Tantal. Urcă. La etaj, un coridor cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
copii. Și probabil de fetele din casă. Într-o barcă închiriată, verificată atent de Doctor Schneiderhahn, pe un culoar lung și drept cu cîte un steguleț izolat, în una din provinciile din nord. Și în noua competiție de vîsle în păduricea din partea de sud a orașului. Schneiderhahn ne luase cu el acolo cu două zile înainte de concurs pentru ca, în fața tribunelor goale, să ne obișnuim cu vîntul și curenții de apă care pentru fiecare din cele șase bărci care, una lîngă alta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din Intersecția Vânturată. Căpătase, o faimă fără pereche, prin acele locuri. Venindu-i ideea de a face dreptate, hotărâ să inițieze o agapă, ceva mai extinsă, Într-o seară, care să se consume Într-un cort, instalat În una din păduricile din vecinătate. Zis și făcut. Acolo, la acel chef, fură invitați, În mod deosebit, politicieni zonali. Îi ademenea programul, un program cum nu mai văzuse nici unul dintre ei, vreodată, nici pe acele meleaguri, și nici pe altele. Ei nu se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu sărutări, cu mare gălăgie mare. Cât mai stăm? Nu mult. Bă, eu am Întrebat, cât, nu, dacă, mult ori puțin. Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de salcâm. Unde-i autorizația? Aici. Dă-ncoa. S-o pun, eu, la locul ei. Că, pe-aici, avem suficienți cântători. Și... Și, hai, ia-o, pune-o unde știi tu, și, paharele pe gât, și, afară, și, de-acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tu, vede și Întreaga lume, ce nenorocită de secetă ne mănâncă zilele și viața! Gata. Am plecat. Mă ții și te țin la curent. Bine. Încă ceva. Dacă, În continuare, nu iese vânat la pușcă, du-i, pe meseriași, În păduricea de pe Podișul Băncii. Acolo e mai multă liniște. Și, du-i pe dea dreptul, că, dacă iese ceva, să tragă, În tot ce-o fi. Răspund eu, dacă se va ivi necesitatea vreunei răspunderi concrete și personale. Da? Da! În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de mătasea broaștei și se transformaseră În mocirle urât mirositoare. Băile de abur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe și Înconjurat de femeia-beschie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
a unei mlaștini. Pe mal era o baracă. Ajunseră la Mlaștina Mare. Nu-ți puteai da seama cât era de întinsă, deoarce ceața deasă persista la suprafața neagră și rece a apei. O parte a malului opus, acoperit de o pădurice, se vedea prin ceață, plutind ca o insulă. Valurile de ceață se unduiau deasupra mlaștinii și insula însăși părea că se mișcă încet. Pe malul ud de ploaie al mlaștinii se afla șasiul unui autobuz vechi care fusese abandonat. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
direct pe stânci, opacizate de aerul sărat. Era frig, ne-am îmbătat repede cu doar o carafă de vin și o tărie pentru fiecare. Am ieșit îmbrățișați clătinându-ne și ducând în suflet amintirea acelui loc. Ne-am ascuns în păduricea de pini și am făcut dragoste. După aceea mi-am așezat capul pe pântecele Elsei. Am rămas așa în ascultarea viitorului care ne aștepta. Apoi, mama ta s-a sculat și a mers să culeagă fructe de pin. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am stat să o privesc. Cred că aceea a fost cea mai fericită zi din viața noastră împreună, dar bineînțeles că nu ne-am dat seama. Din ziua aceea de martie se scurseseră aproape zece ani și eu treceam pe lângă păduricea de pini fără să-mi întorc capul, în timp ce asfaltul de sub roți începea să se acopere cu nisip. Am parcat mașina sub copertina aflată în spatele grădinii. M-am aplecat să nu mă lovesc de frânghia pe care erau puse la uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
perdeaua de plastic. Nu m-a întrebat niciodată nimic despre absența aceea, a făcut ca și cum nu m-aș fi mișcat niciodată. Te-am pus în portbebe și am plecat acasă. Iar când ți-a căzut cordonul, ne-am întors în păduricea de pini și l-am lăsat în scorbura unui trunchi să-ți aducă noroc. Eu o iubesc, Angela. O iubesc pentru cum a fost și pentru cum suntem. Doi alergători bătrâni în drum spre o linie de sosire din țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Fii atentă la alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de pădurici?) și dezindustrializare forțată. Măi tată, măi, cum nu pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă istoria asta este ca Țiganiada lui Budai-Deleanu: „poemation eroi-tragi-comico-satiric”. Hait, c-am alunecat în cultura scrisă. Înapoi la cultura cucuruzului. Iar eu ce făceam, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar în starea de solitudine de dinainte. A fost foarte plăcut cu el aici și real, cu excepția pierderii lui Nick, produsă după sărbători, a fost o etapă foarte frumoasă, în anumite sensuri chiar spectaculoasă. Ajunul Crăciunului l-am făcut în păduricea Mariei, cu ei, cu Dror, fiica și nevasta lui, nu am avut doar Moș, ci și Elf. Moșul a fost foarte generos cu noi și ne-a adus un hamac în care sper să îmi regăsesc starea de „Mașa” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu note falsificate și ne băteau tot timpul, pentru că existam. Așa eram noi și nu puteam fi altfel în lumea care se întindea până la gardul din sârmă ghimpată și de la școală până la foișorul din nord, cu santinela fioroasă sau până la păduricea de salcâmi cu coroanele frânte de Globul lunar. Și, cum vă spuneam, continua Satelitu, ar încăpea vreo două veșnicii și ceva cât ne-am suportat suferința, de parcă am fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și noi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i pe copii, te rog, zise ea. Totul e aproape gata. — OK. Charlie se ridică de la masă și se îndreptă spre scări. Când ajunse în camera de zi, sună telefonul. Erau de la laborator. În laboratoarele lui Radial Genomics Inc., în păduricile de eucalipt ale Universității California din San Diego, Henry Kendall răpăia cu degetele în masă, așteptând ca Charlie să răspundă. Telefonul sună de trei ori. Unde naiba era? În fine, vocea lui Charlie. — Alo? — Charlie, spuse Henry. Ai auzit știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îi plăcea cel mai mult asta, pentru că avea lumină de sud care lui Îi convenea cel mai bine. ,Plein air-ul,, nu-l prea atrăgea, deși câteodată i se făcea dor și de ieșitul În natură, dincolo de deal, unde era o pădurice de fagi. Pe scurt, pictorul a venit mai devreme cu o săptămână, exact săptămâna pe care vroiam să o tai din orarul șederii mele. Se anunța o toamnă lungă, frumoasă. Plecam cu sufletul ușor, eram fericită că-mi terminasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost la Nisipurile de Aur, nu îți spun cum îi zice în bulgărește <maria>: cum a fost? <victor37>: frumos <maria>: mai frumos decît la noi? <victor37>: altceva. Eu mergeam de obicei la Costinești, la cort, în pod la tănase, la Pădurice <maria>: aha <victor37>: la bulgari am stat la bungalou <maria>: de ce nu la hotel? <victor37>: dacă îți poți închipui, timpitul de ghid a încurcat zilele. Am ajuns cu o zi mai tîrziu... <maria>: lol. Oh, nu! <victor37>: nu-s povești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării. Vineri, 24 august: Montesquiou-Maubourguet: 41 km Aseară am mai stat la discuții cu gazda, d.na Ana Deveulin, abia întoarsă de la sărbătoarea surorii ei. O femeie dezinvoltă și plină de viață, mamă a cinci
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]