3,151 matches
-
În creștinism, alegerea este universală, ucenicii au fost trimiși la toate neamurile. Epistola către Efeseni: este cartea eclesiologică a Bisericii. Prin opera Sa Iisus Hristos recapitulează totul, concentrează totul sub un singur cap: El, și aceasta este marea taină că: „păgânii sunt împreună cu noi martori ai aceleași făgăduințe”. Domnul nostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel și păgâni. Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacă totul și ceea ce este pe orizontal și pe vertical. Misiunea sa este a chemării
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
am povestit în dreapta și în stânga, la cafenea, în Piață, în parc, peste tot, Sublima istorie a iubirii dintre Magistrat și Caravella. Așa cum doar eu, care am luat urmele trecute ale celor doi, o știu. E primul capitol al unui roman păgân care se va numi, probabil, CRONICĂ INFAMĂ. Abjecția mea trebuie să fie pe măsura lucrurilor pentru a le pătrunde. Cărțile mari nu sunt cele așternute de către autori imaculați pentru cititori cucernici. § Ai pus un personaj să-ți scrie, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
imaginea unei comunități unite, îndestulate, cu respect față de Lege, de instituțiile civile, față de Biserică. Fenomenul religios a fost - în ultimii ani - minimalizat: Magistratul este ateu, iar Parohul, un spirit egumenic; nici ortodox, nici catolic ori de alt rit creștin sau păgân, a reușit o împăcare a tuturor credințelor prin ignorarea lor: lăcașul este mai mult închis, iar slujbele rare și scurte, mici lecții moralizatoare, aproape laice, spre nemulțumirea ultimilor habotnici - câteva zeci - ce mârâie neputincioși prin colțuri. Generația următoare va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre dânsul, În sfârșit binevoitoare. — E reprezentarea unui pasaj din istoria sacră, un episod care Îl privește pe Nabucodonosor, regele păgân, și statuia care i-a apărut În vis și care simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea epocă de aur și până la cea prezentă, alcătuită nu din metal, ci din prea umila materie a ulcioarelor. De cele două părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că recunoaște același nume șuierător invocat În biserica Celor Patruzeci de Martiri. Când Îl auzise intrând, femeia se oprise, ridicându-se grabnic după ce azvârlise un văl peste obiectul din fața ei. I se păru că zărește o statuetă, probabil un idol păgân, dinaintea căruia ea Își oficia unul din riturile sale. Acum stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu explorarea teritoriilor, studiul florei, al faunei și al resurselor economice, topografi. Pentru uz militar, În primul rând, desigur, dar nu numai... În plan religios, reține atenția și provoacă admirație politica inteligentă de cultivare a zeităților locale, reconstrucția unor temple „păgâne” sau, În ordine seculară, a mausoleului regelui persan Cyrus cel Mare - gesturi care, și ele, contribuie substanțial la armonizarea relațiilor dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind fuziunea acestora Într-o realitate etnică supranațională. Faptul că Alexandru Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
opiniei publice. O prodigioasă mașinărie de fabricat zvonuri Începe să producă la parametri maximali și, În curând, prin Întregul spațiu de rezidență templieră prinde să se răspândească vestea abominabilă că soldații-călugări Îl reneagă pe Hristos și se Închină unui idol păgân cu nume exotic: Baphomet. Trebuie știut că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a înlocui povestitoarele mai în vârstă. Episodul 63 îN HAREMUL DE îNCERCĂRI — Poate că te întrebi de ce ți-am spus ție toate acestea - zise Cosette. De cum te-am văzut mi-am dat seama că ești creștin. într-o lume eminamente păgână, până și laicii inspiră mai multă încredere. Tu ești creștin, îmi dau seama din tulburarea ce ți se citește pe chip când mă vezi pe mine tulburată de castitatea ta... căci ești cast, nu? Au mă-nșel? Broanteș făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mărfuri depășind 2 milioane de tone pe an în secolul al XVII-lea: așezare frumoasă, cu oameni gospodari și harnici care la nevoie știau mânui’ și vâsla, și penelul; remarcabil bastion cultural făcând din Adriatica un estuar creștin spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
greș. În fiecare zi, tot mai mulți soldați și marinari și colonei și locotenenți acceptă favorurile femeilor străine și chiar se căsătoresc cu ele. Vreți ca fiul dumneavoastră să se întoarcă acasă cu o nevastă de origine străină, poate chiar păgână? Aceasta e crucea pe care trebuie s-o duceți, femei care ați uitat de cuvintele Domnului. Vreți vreo chinezoaică în casa voastră care să aibă grijă de nepoții voștri, să-i alăpteze la sânul lor? Greșelile bărbaților voștri vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
piatră urma să fie dislocat și prăvălit exact acolo unde stăteau ei acum. Dacă ar fi fost credincios și-ar fi făcut o cruce mare, pentru ca lucrurile să meargă exact așa cum socotise el. Așa însă, gândul îi fugi la zeii păgâni ai Ilenei, sperând ca măcar aceștia să vegheze ca ceea ce făcuseră ei acolo să se termine cu bine pentru toți. Acum, du-te! îi spuse el lui Calistrat. Nu mai trebuie decât să leg fitilurile și să le dau foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcînd mătănii, ținîndu-se cu mîinile de cap, cuprinși de extaz. PÎnă și cîțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgîne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pămînteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgîn, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sînt iertate păcatele? Poate tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgîn, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sînt iertate păcatele? Poate tot așa, cîinele pe care-l duceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgîn, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sînt iertate păcatele? Poate tot așa, cîinele pe care-l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce-l strîngea la piept pe cîinele Kitmir, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
astfel milostivit, căruia Îi sînt iertate păcatele? Poate tot așa, cîinele pe care-l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce-l strîngea la piept pe cîinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgîn, purtîndu-l peste abisuri și hăuri, ținîndu-l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii-n pămînt, neîncumetîndu-se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mînjite pe ziduri de mîna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]