2,791 matches
-
focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Întro clipă, am pătruns și noi în fantezia poveștii, care începea așa: ,, - Când am luat eu naștere pe acest pământ, am băgat de seamă frumusețea acestei minunate țări în care locuiți. De mica m-am hrănit cu insecte, gărgărițe, miriapozi, păianjeni și multe alte vietăți mici. Când a trebuit să plec din această țară, cu greu am putut sa mă despart de ea. N-am avut însă de ales. Am zburat în văzduhul albastru care se preschimbă uneori în cenușiu. Am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îi bun, da' el nu oprește peste tot. Noi am putea sări prin gările de destinație, dar ce fac femeile, copiii și bătrânii? Numai așa ceva să nu fii acum. Sub pielea mea ce se ascunde? se Întreba Flavius-Tiberius. Poate un păianjen respingător. Sau, cine știe, un scarabeu sacru. Sau nimic. Un nimic care, din când În când, visează că e viu, are trup și e muritor. Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
S-a întors la tine pentru ajutor, are nevoie de ajutor. Are nevoie de ajutor. Ăsta-i motivul pentru care l-ai adus aici, nu-i așa, Scout? O secundă de tăcere pluti în aer mare și grea, ca un păianjen. — Hei, am făcut, neștiind ce să spun și vrând cu disperare să spun ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă puțin. L-am urmat pe Fidorous înăuntrul încăperii. Scout purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trei în care degetul mare al lui Clio apărea ca o lună de un roz pal în colțul cadrului. Le-am privit atât de mult, încât n-am făcut nimic altceva în unele zile. Ieri dimineață devreme, când pânzele de păianjen erau pline de rouă, am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a îndrăznit să-l ridice. Bravo, să știi că m-am bucurat că m-ai recunoscut! Puțină lume intuiește sau înțelege legăturile subtile dintre lucruri, sau ce devine țesătura lor peste ani. Ca și cum ar sta prinse într-o pânză de păianjen și s-ar metamorfoza unele în altele de-a lungul timpului. Și-acum? Ce vrei de la mine, acum? l-a întrebat ea, oarecum uimită de propria ei memorie și de surprinzătoarea revelație a legăturilor. Vreau să-mi spui numele! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era plină de îngeri. Mișunau gemând de impactul cu podeaua, celui bătrân cu plete triste, îmbrăcat în zdrențe de cer, îi puse atele desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din pânză de păianjen, oale de noapte, de zi, de cer plumburiu, de strigăte de pescăruș, de guri de pește, de safir, agate, aur, argint granit, gresie și au așteptat. În case, pe străzi în parcuri și, mai ales, la geamuri. Întâi o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie zburătoare, după ce a făcut semnul lui Zorro pe cer cu fum verde, a teleportat 431 de roboți de bucătărie, 14 păianjeni de oțel din recuzita filmului Războiul Stelelor al lui George Lucas și doi cavaleri Jedi cu săbii de lemn. De la Casa Armatei (retrocedată), a venit tiptil un autocar plin cu muzicanți militari, care au și început să-și pregătească pupitrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Viitorul, Axa, Contemporanul, Pămînt strămoșesc, mai nou, de voie, de nevoie, toată lumea citea Scînteia și Sportul popular. Apartamentul îți fusese sigilat de autorități timp de aproape șapte ani, așa că indiferent de duhoarea pestilențială, praful de un deget și pînzele de păianjen pe care le-ai găsit cînd ai ajuns acasă, trebuia să te consideri un norocos ca nimeni altul, pentru că după cum aveai să afli mai tîrziu, datorită unei nevinovate erori birocratice, nimic din ce-ți aparținuse nu-ți fusese confiscat. Din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul unui subțire fir de pînză de păianjen care se poate rupe oricînd. Nu și-a închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce-l doare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de stâlpul casei. Badea Gheorghe, legat de aceeași grindă, imita jocul copilului. Ionuț a trecut dincolo, alergând după o insectă, tatăl său a trecut dincolo alergând după copil. Badea Gheorghe, imobilizat precum o rază de lună într-un fir de păianjen, privea țintă spre ușa hambarului. Petru s-a oprit la câțiva pași de șotronul cu ochii bulbucați. Nu-i era frică. Trei pași între viață și moarte, între lașitatea de a rămâne și demnitatea de a pleca. Viața... Tot una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tune tovarășul pedagog. Urletul sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]