498 matches
-
cu Rusia care, într-un fel, continuă războiul vinului dintre Republica Moldova și Rusia. Că, uite, cum devine cazul, este ca într-o poezie a lui Arghezi în care se spune că o ceată de flăcăi s-a încăierat, s-a pălmuit și dupăcit, s-a înnodat și desfăcut, a sângerat, ca să se constate că „Toată pricina/ Fusese Gherghina”. Între România și Rusia relațiile s-au tot răcit, îndeosebi după intrarea României în NATO și UE, ceea ce a fost interpretat la Moscova
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la masa de amiază? Unde ai fost? Am vrut să răspund că am luat masa la o rudă în oraș, dar mi-am dat seama că mint și am tăcut, privindu-l în ochi. Dobitocule!, a zis și mi-a pălmuit obrazul așa de tare, că am văzut stele verzi. N-am zis nimic. Am strâns din dinți și l-am privit fără să mă clatin. Era primul semn că vrăjmașul mă lovește pentru credință și pentru că nu trădam adevărul în fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să se sconteze cu nemulțumiri, chiar cu încercări de răzbunare. Gâdiuță a văzut un elev din clasa întâi sărind gardul în livada școlii (era pe la sfârșitul lui mai) și luând o șapcă de cireșe. L-a chemat și l-a pălmuit în fața altor copii și l-a pus să stea în picioare la masă. Era de serviciu Geangu. Văzându-l pe elev în picioare, l-a întrebat cine l-a pedepsit și de ce. Elevul și-a recunoscut vina, spunând și cine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu cheltuiască cu apărarea: condamnarea ne era hotărâtă de Siguranța statului la București, iar Manea, președintele Curții, va pronunța verdictul fără drept de recurs. Din sala de judecată, fostă sală de clasă, băncile, catedra și tabla încă nu fuseseră scoase, pălmuind în chip nevăzut conștiințele celor ce o transformaseră în lăcaș de osândă. După identificare au fost strigați cei triați de poliție ale căror nume figurau în dosarul de trimitere în judecată fără învinuire de activitate, doar bănuiți a fi simpatizanți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rămas bun au vizitat Bisericuța, monument istoric, îngrijită de noi ca loc de rugăciune. Interiorul era ruinat, tencuiala aproape complet căzută. Doar catapeteasma făcută din zidărie mai păstra pictate în culori de apă un obraz al Domnului Hristos, poate cel pălmuit de sluga Caiafei, dreapta Sa binecuvântătoare, ochii înlăcrimați și brațul făcut scaun al Maicii Domnului care păstra spre mângâiere picioarele Pruncului Sfânt. Expresiile, mai mult bănuite, erau stângace, realizate primitiv de vreun zugrav local, dar cu atât mai sfinte. Pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu o serie de evrei chiar și în timpul perioadei sale antisemite. Nu știm să existe vreun evreu care să fi avut contacte personale cu Cuza (dacă nu considerăm drept "contact personal" episodul cînd un evreu scos din fire l-a pălmuit pe una din străzile Iașului)40. Iorga și Cuza se vor depărta și mai mult unul de celălalt în ciuda amintirilor sentimentale și a luptei lor comune la început. Cuza a stabilit legături strînse cu Hitler 41. Legăturile lui au fost
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
principal fiind Prințul Nicolae. Lui Iorga îi plăcea și Prințul Nicolae, care era un tînăr inteligent, dar irascibil. Dacă vreo mașină stătea în calea mașinii sale sport în timp ce mergea pe stradă, nu considera că este sub demnitatea lui să-i pălmuiască și să-i lovească cu picioarele în public pe șoferi sau pietoni. Escapadele lui erau de notorietate publică. S-a îndrăgostit de domnișoara Doleti Dumitrescu, fiica unui viticultor din Tohan, județul Buzău. Primarul i-a căsătorit, ceea ce a provocat un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mânios care smântânea apa într-o volbură circulară, în graba ei disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului, înfruntând pieptiș forța șfichiuitoare a suflului mării. Vântul bătea continuu în acele zile, și când se întețea, valurile pălmuiau stâncile și gemeau și se sugeau și se împingeau în crăpături cu un zgomot care, în starea mea de irascibilă încordare, începuse să mă obosească. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că o să ajung să mă satur de glasul mării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai întâmplat și asta, că, foarte curios, a pus odată întrebarea: Băi, care din voi se mai gândește la cântecele legionare? Și nimeni n-a mai zis nimic, totuși i s-a părut lui că unii ezită și i-a pălmuit... Așa, din senin. Prin urmare, reeducarea mea nu-i atât de spectaculoasă ca a altora. Ce v-a rămas cel mai puternic în minte din reeducare? Nu știu ce să spun despre asta... A fost una din întâmplările cele mai nefericite din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
el puteai să faci caracterizarea unui securist propriu-zis. Și dacă îl vedeai pe stradă prin anii ăia știai că ăsta trebuie să fie securist. Avea o mutră specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, în primul rând, că după ce spunea bună dimineața că te găsea acolo, îți trăgea câteva palme așa că te cunoaște... Și după aia zicea: Ca să n-adormi! Și acuma futu-ți Dumnezeu mă-tii treci la treabă. Să-mi spui
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la moarte. Da, dar el era gomos, un țigan bine instruit, făcea pe civilizatu’... Dacă nu am fi știut noi ce ocupație de seama are, l-aș fi tratat că e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanța, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț în cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier major rău, negricios la față, dar nu țigan... Nu-mi mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Mi-aduc aminte că Mihai Vlad o venit de la anchetă bine-bine umflat, cu urme vizibile de bătaie. L-o’ adus noaptea de la Securitate la penitenciar, că l-am văzut a doua zi cum era umflat la față, cum o fost pălmuit și bătut, că îți venea să plângi... Aproape că nu-l cunoșteai. Apoi cel care-a fost iarăși bătut a fost Vișovan... Dintre elevi a fost Nistor Man, care iarăși a fost bruscat și lovit... A fost Gicu Bulacu... El
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
marea majoritate dintre deținuții care erau acolo erau elevi, tineri. Și câțiva probabil că s-o’ uitat cu ochiul după femeia aia mai mult decât i-o plăcut lu’ Gherman, și pentru treaba asta mi-aduc aminte c-o’ fost pălmuiți de el atunci. Pentru că au râs, sau pentru că s-a’ uitat mai intens după ea, sau un lucru din acesta, care nici nu trebuia luat în seamă... Un om normal n-ar fi procedat așa, mai cu seamă în situația
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
geroasă. Și tot vânăt și urât era lacul cu apele grele, sărate...” (Z.Stancu) sau extralingvistică: „Și de-a soarelui căldură / Voi fi roșie ca mărul.” (M. Eminescu) „Ți-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac și cum ne pălmuia căutătura ta ațâțată după ce te-ai procopsit.” (T. Arghezi) Când se realizează prin substantiv, categorie lexico-gramaticală pentru care genul este o trăsătură semantică implicită, invariabilă, numele predicativ nu se mai subordonează acordului: „Pustiul e o gară părăsită despre care nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cornute”, de celebrele vinuri vrâncene din podgoriile de la Panciu, Odobești, Cotești, Jariștea, renumite în întreaga lume, de Moș Ion Roată, țăranul din Câmpuri, care a stat de vorbă cu Alexandru Ioan Cuza și a fost sărutat de acesta pe obrazul pălmuit de boier, de eroismul soldaților români care au luptat în primul război mondial la Mărăști - Mărăsești, ultimul bastion de rezintență în calea dușmanilor, ori de Ecaterina Teodoroiu, eroină ale cărei rămășițe se află în cadrul Mausoleului Eroilor de la Mărășești, de
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
se retragă trupele americane. În nici un caz Administrația americană n-a fost impresionată de suferințele populației din aceste state, ci, mai degrabă de imensele rezerve de petrol, care trebuie să intre sub controlul lor. Mâna lungă a „Unchiului Sam” a pălmuit popoare și națiuni care țineau la independența și suveranitatea lor. Țăranii români, ajunși la prosperitate în 1945, visau la intervenția americană pentru a se reveni la situația anterioară acestui an, nemulțumiți de situația postbelică. Ce-au vrut românii n-au
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
dovadă de o grijă și menajamente surprinzătoare. Dacă drumețul pe care-l pradă este creștin, îi lasă un cal din doi și cinci piaștri din zece. Haiducul Vasile îi măcelărește pe stăpânul casei, pe soția și copii acestuia; dar îl pălmuiește pe unul dintre oamenii lui, care, găsind într-un dulap unt și brânză, le mănâncă deși era zi de post. Fără isprăvile sângeroase pe care le seamănă pe drum, ar fi doar un bandit de operă. Iată cum devine el
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Justiție restaurativă", în Revista de Știință Penitenciară, nr. 3/2000, p. 74. 201 Apud Andrei Pașcu, art. cit., p. 77. 202 Din declarația adresată judecătorului de P.T., de 18 ani, elev premiant la Colegiul Economic Arad, arestat preventiv pentru că a pălmuit un coleg ce refuza să-i plătească o datorie de 200.000 de lei și trimis la izolare pentru că a fost martorul unei altercații finalizate cu sustragerea unui pachet cu cîteva țigări: "Din acel moment am fost închis timp de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pierderea idealurilor, de dispariția credinței într-un reper etern valabil. Andrei Petrovici Versilov, personaj central al romanului, se înscrie în seria „demonilor”, preluând chiar unele elemente din biografia lui Stavroghin (interesul pentru fetele tinere, legătura cu femei considerate „nebune”, sunt pălmuiți public de indivizi pe care nu-i provoacă la duel, zvonurile despre infamiile produse îi înconjoară permanent). Caracterizându-l, prințul Sokolski identifică una dintre problemele majore care-l interesează: „Dumnezeu și existența lui, cu alte cuvinte dacă există sau nu
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
a lua legătura cu exteriorul se spulberase. Ce va urma acum? Până unde va merge răzbunarea acestor englezi? Eram convins acum că totul se datora acelui căpitan englez de la Intelligence Service, acelui individ care trecuse atât de aproape de a fi pălmuit pentru atitudinea lui obraznică. Simțeam o furie nebună. Trebuia însă să mă stăpânesc cu toată demnitatea, strângând din dinți și apăsând ușor iconița atașată lănțișorului de la ceas. L-am urmat până la jeepul care ne aștepta în curte. Am schițat un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și juriștii care îl înconjoară nu mai tolerează nici o intervenție exterioară, fie ea și a papei: de unde celebrul conflict cu Bonifaciu al VIII-lea, care culminează în 1303 cu atentatul de la Anagni, în cursul căruia trimisul regelui l-ar fi pălmuit pe papă. În regat, regele suportă din ce în ce mai greu cvasi-independența ultimelor mari fiefuri, în special Aquitania, care se numește acum, în franțuzește, "Guyenne" și Flandra, împotriva cărora sînt lansate mai multe campanii militare. În toate aceste conflicte, regele caută și obține
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sistemului social și de sănătate. Margaret Hudson și colaboratorii săi au încercat să confere o formă universală definiției și formelor de abuz la vârstnici (54,55), în care o singură apariție a unor evenimente precum a țipa, a înjura, a pălmui sau a lovi indică un abuz (56). După criteriul „frecvență” și „intensitate”, abuzul este un act unic sau repetat, sau absența unei acțiuni adecvate, care se produc în orice relație în care se estimează existența încrederii, cauzând prejudicii sau pericol
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de draci. Capul Tău pe care l-ai aplecat pe cruce să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
decembrie ’89, dl Breban nu l-a scăpat o clipă din colimator pe dl Goma. În 1991, “întors” din „exil”, dl Breban anunță că îl va chema pe dl Goma în fața Juriului de onoare al Uniunii Scriitorilor și îl va pălmui moral. Îi sugeram să se suie pe un scaun, pentru a nu se trezi lustruind o pereche de ghete. Scria dl Breban despre dl Goma, și nu doar despre el: „Există o mie de dreptăți, de răzvrătiri posibile; nici una, însă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]