104,745 matches
-
limba modernă, - popoarele, națiunile... Surghiuniți, prigoniți în istorie, iudeii simțeau nevoia să se afirme cu tărie, să-și ia revanșa, exclamând: „Priviți cât de iubiți sunt israeliții de către Sfântul unic (Binecuvântat fie El).” Spiritul Sfânt mai strigă: „Este oare pe pământ un singur popor ca poporul tău în Israel?”... Sigur, nu este!... Dar,... într-unul din secolele următoare, un mare Rabin vizionar va trebui, poate, să-și pună întrebarea... una singură, însă imperioasă: Cu privire la exclusivitate... la fanatismul... la șovinismul religios, în numele
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
și io la București cu oamenii ăștia odată! În final, intervine și polițistul și oamenii îl urcă pe decedat în Salvare. Autocarul pleacă, dar lumea e marcată. Se răspândește și povestea mortului. Bucureștean, venise la țară într-o chestiune de pământ. Căzuse pe o scară și își fracturase câteva coaste, una îi perforase plămânul. Abia după o săptămână, se hotărâse să se întoarcă la București și să meargă la spital. Cu autobuzul. Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
meargă la spital. Cu autobuzul. Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii să-l ia cu mașina, că sufletul rămâne în autocar șase săptămâni... O tânără încearcă să închidă subiectul: - Puneți niște muzică, domî șofer! Daî nu mai puneți caseta aia cu maneaua „Viața mea e-n
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
Biriță n-a scăpat nici el. Acuzație de viol împotriva lui, Cioabă amenințat că i se vor lua drepturile de părinte, ba nu știu ce Autoritate s-a gîndit să-i facă un bine miresei și s-o interneze în raiul pe pămînt al unui orfelinat. Anchete, declarații, puncte de vedere pro și contra, împăratul Iulian le intrzice supușilor săi să-și mai căsătorească odraslele de la vîrste fragede, regele ortodox al romilor de pretutindeni, adică bulibașa Stănescu de la Costești, îl condamnă într-un
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
vizionat meciul de tenis Ecuador-România, m-am bucurat pentru fiecare din ghemele (las’că știu eu ce zic*) câștigate de-ai noștri, l-am urât cu patimă ardelenească și cu drăcuieli regățenești pe Nicolas Lapenti în timp ce bătea exasperant mingiuca de pământ, pentru a-l enerva pe Victor Hănescu; cred că am lăcrimat admirativ în câteva rânduri privind cuplul de juniori Horia Tecău-Florin Mergea - Doamne, ce copii minunați! - care, într-o hărmălaie bulversantă, au câștigat superb și epuizant partea lor din meci
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
pe toate deodată, Elementele. Descoperă carnea mustoasă a celor mai aride concepte și pipăie, cu degetele lui îngălbenite de tutun și carbonizate suav de prea multele orbecăieli nocturne, senzualitatea puberă a presocraticilor și concretețea virgină a primelor cosmogonii, descoperă, așadar, Pămîntul, și Apa, și Aerul, și Focul și chiar se învelește el însuși cu fîșii din cupola translucidă și tremurătoare sub care acestea se adăpostesc pline de sfială. Coborît astfel din Materie, așa cum bizarul personaj al lui Urmuz cobora tacticos din
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
facă receptiv la tot ceea ce te înconjoară, la oameni, la natură, la sentimente și care să te facă să-ți dorești să le desenezi pe o hârtie, să le transpui în cuvinte sau în sunete sau să le modelezi în pământ, apoi într-un material definitiv. - Dumneavoastră ați avut această chemare de timpuriu. - Pornirile astea timpurii nu le-am avut numai eu, în mod excepțional, ci toți adevărații creatori, care nu își însușesc o meserie cu gândul că le-ar putea
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și nu-și poate reține o anumită nemulțumire: „Israel își aduce aminte de mine atunci când e
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
dar cine le înțelege, în țara în care omul cu ochelari de cal de la Cotroceni e firesc să nu vadă, din cauza bârnei din ochiul propriu, paiul din ochiul celorlalți? — va continua să fie complicele celor care-au făcut din România pământul sterp care-i îngrozește pe străini și care ne-a transformat pe noi toți în chibiți jalnici ai unui joc măsluit. Această leapșa pe furate în care ne scufundăm intonând imnuri de laudă posesorilor de ouă din care vor ieși
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
astfel, cunoștințele tale vor atinge fericirea făgăduită. La Los Almos, după explozia nucleară, pe când ciuperca ei se înălța în văzduh, se zice că savanții evrei, care participaseră la realizarea acestei culmi a inteligenței umane, s-ar fi aruncat cu toții la pământ recitând versete biblice... Ce nu au înțeles niciodată, nici Hitler, nici Stalin, la bătrânețe, este tocmai această centură de foc, la propriu sau la figurat, apărând gândirea omenească de orice formă de tiranie... Stau cu Talmudul în mână și caut
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-un echilibru stagnant, ființa „de apă și lumină” își caută de fapt un dezechilibru. Un salt. Fie în Lethe, fie în lumea palpabilă și nerotitoare. Ieșirea din amnios. („De-ai ști ce tulbure-i cînd te-ai oprit.../ E
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
necruțătoare. Octombrie 1977, Muzeul Cluny. Sf. Ioan Botezătorul predicând în deșert, sculptură florentină secolul XV. (Infernul - conștiința încărcată!). Fizionomia lui feminină, - seamănă frapant cu Madona cu zâmbetul ei misterios. Max Ernest. Le jardin de la France. Teritoriul dintre Loira și Indres, pământ fecund în care doarme o femeie goală, subterană, o larvă uriașă... Louvre, Goya. Marquesa de la Solana, Condesa dei Carpio, Marquesa de la Cruz - gri, roz negru, strălucirea sumbră spaniolă, obsesia inchizitorială. Rembrandt: Filosof în meditație. Lumina vine pe fereastra mică, rostogolindu
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
Gheorghe Grigurcu Veteranul echinoxist Ion Mircea (născut în 1947) socotește poezia drept un sacerdoțiu: „Poezia este una dintre cele mai vechi religii de pe pămînt. Ea e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura însăși (în cheia unui Tristan Tzara) devine gravă, o, am zice, caricatură elegiacă: „Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o n-
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele/ soarele noaptea și invizibilul” (o corabie de nuiele). O astfel de capacitate vizionară este ubicuă sau microscopică sau radical transformatoare: „unul/ pretindea că vede peste tot/ și are o mulțime de ochi implantați de jur împrejurul capului/ ca niște rulmenți
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
militant al avangardei. Fugise din Germania și intrase în contact cu acest grup în care mocnea revolta împotriva oricărui conformism. În Jurnalul său, Ball nota că acestui nou-venit i-ar plăcea să bată toba pînă cînd literatura ar intra în pămînt. Pe 26 februarie, Tzara scria: «Sosire Huelsenbeck, bum! bum! ba-da-bum! Nu se opune tonului inițial - Mare serată - poem simultan în trei limbi, proteste, zgomot, muzică neagră.»2) Huelsenbeck a făcut mult zgomot și a accelerat ritmul. În plină euforie, s-
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
și nu se face măcar un pas înainte, pentru a scăpa măcar anumite străzi de coșmarul inundațiilor, rămînem la obsesiile ceaușiste, că românii sînt răuvoitori față de ceea ce li se pregătește. Cînd cartiere întregi ale acestui oraș au fost puse la pămînt, în praful general al demolărilor, activiștii de partid cei mai zeloși te întrebau dacă ai ceva împotriva politicii oficiale, dacă începeai să strănuți din cauza prafului. Edilii de azi ai orașului vor să ne convingă că avem nostalgii ceaușiste dacă ne
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
justiție din întreaga istorie a României. Nici unul din abuzurile ce stăteau la îndemâna funcției nu i-au scăpat: recursurile în anulare au devenit, sub oblăduirea sa, veritabile gesturi se scamator, menite să scoată petele de pe cele mai întunecate conștiințe ivite pe pământul României. Dacă furia Președintelui ar fi fost acompaniată măcar de-o demitere spectaculoasă, poate-poate-ar fi fost o șansă să credem în autenticitatea revoltei prezidențiale. Așa, nu e decât un punct bifat din obișnuitele ore de dirigenție ale unui tătuc al
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
limpede, pare o flacără roșie ce se îndreaptă spre dealul pe care, mărăcini și roșcovi sălbatici, neramzi și mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul pietros, palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
sus, la ceresc// când stă lângă mine, atât de aproape/ și luna mea e chipul ei frumos de fată,/ iar mersul ei e corabia ce plutește pe ape,/ nu-i răspund, o sărut dintr-odată.// Acum e îngândurată, privește în pământ mereu,/ cu un zâmbet pe chip despre care a uitat; eu/ mă gândesc că nici nu știe cât e de frumoasă// cum își sprijină tâmpla calm de/ umărul meu, cu buzele ei atât de calde;/ și nu mai vreau să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
și își ucide tatăl, se căsătorește cu mama, se autopedepsește orbindu-se. Naratorul acestor întîmplări e nimeni altul decît zeul Apollo care, pornind din anul 2024, o ia înapoi pe firul timpului și trece în revistă evenimentele istorice petrecute pe pămînt începînd din 21 iulie 1969, cînd omul a pășit pentru prima oară pe Lună. Van der Heijden crede că cititorii vor urmări cu pasiune ciclul său de romane care se derulează la sfîrșitul sec. XX și începutul lui XXI. „Nu
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
literelor, dar și, neîndoielnic, un cinism personal mascat, acordîndu-i acestui om bisericos delicioase trăsături contrastante (un autoportret retro, din junețe, sună astfel: „m-am revăzut în cutare pe mine, pentru că era, cum ar spune Caragiale, «curățel și obrăznicuț». Din priveliștile pămîntului românesc îl ispitește în speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de antichitate greco-romană și de civilizație bizantină”. Constanța ar fi, spre satisfacția d-sale, „o miniatură de Cosmopolis levantin”, în vreme ce Brăila și Galațiul perioadei antebelice ar aparține aceleiași categorii. Nu
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
lărgește și el ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
crizelor sociale și morale de ieri și de astăzi, el a început să se întrebe obsesiv dacă nu cumva îi este mai aproape RATB-ul decît cerul și mai utilă deratizarea decît conversația metafizico-mondenă cu spiritele strămoșilor sau cu duhurile pămîntului. Și astfel, de o vreme-ncoace, grija nu-i dă pace, visu-l ocolește, gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Reacționînd în fața unei lumi tot mai bolnăvioare, artistul s-a transformat prompt într-un fel de vindecător
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]