2,742 matches
-
dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi Istorisiri nesănătoase fericirii 103 la el puternic, dar nu te ascultă. Nu este surd, dar a auzi este un dat, a asculta-i o calitate. Îți întoarce spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
portița se deschise fără zgomot. Silueta unui servitor se desenă În prag. — Numele domniei voastre? — Alatriste. Fără alte cuvinte, sluga i-o luă Înainte pe o potecă șerpuind printre copacii unei livezi. Toată proprietatea i se păru căpitanului veche și părăsită. Deși nu cunoștea prea bine zona aceea a Madridului, din preajma drumului Hortaleza, făcu niște legături În minte și crezu că recunoaște zidurile și acoperișul unei clădiri mari pe care o mai văzuse cândva, În treacăt. Aveți amabilitatea de a aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Un ținut fără un autor de corespondențe este un pustiu. Astea ar trebui să le scrii la ziar, am zis eu. Ele trebuie să ajungă la tipar! Apoi i-am spus cât de greu era să reprezinți un asemenea peisaj părăsit și pustiu ca acela despre care vorbise. Doré și cu mine am înțeles-o atunci când am făcut fundalul la apostolul Ioan stând în insula Patmos și descriind sfârșitul lumii. Dar nu a ieșit niciodată cu adevărat reușit, am spus. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să fii creștin, să nu crești ca o plantă... Mă înțelegi?... Poți, ca adult, să-ți schimbi religia. Spre regretul meu, cei care și au schimbat religia știau despre noua religie multe, dar nu mai știau aproape nimic despre religia părăsită... Am nevoie de tine Arm își așeză cu grijă pensulele curățate la locul lor, ordonă totul în atelier și se așeză în fața calculatorului. De când cu integrarea în UE, își mutase calculatorul în atelierul de pictură, ca să poată arunca din când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nici o clipă. Le-a trimis bani, a vorbit cu ele la telefon în fiecare zi, pe mess, le-a luat în vacanțe, le-a spus în fiecare zi că le iubește, că sunt importante pentru el. Eu am fost cea părăsită, doar eu, femeia din mine... Legea din țara asta - la fel de proastă ca cea din vest, după părerea mea m-a obligat să spun fiecărei fete că am adoptat-o. De ce, nu știu, nu folosește la nimic după mine, ea îi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunt urâtă și dacă sunt urâtă, au să mă ducă iar acolo. Și noapte de noapte se trezea plângând... Sunt copii care mor în leagăne pentru că nu sunt mângâiați, este un adevăr constatat de lumea medicală. Și ele fuseseră deja părăsite odată. Știu și nu le pot face și eu asta. Nu le pot lua raiul pe care l-am construit pentru ele, oricât de mare ar fi suferința mea, își repeta Arm iarăși și iarăși. Când își simțea sufletul prea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu era de acord cu ea, nu era destul de lămuritor pentru ea. Trebuia să-i vadă, să se uite în ochii lor și să-i întrebe: de ce m-ați părăsit? De ce nu m-ați dorit? Ciudat, nu se simțea nici părăsită și nici „dată” lângă Arm și Liviu, dimpotrivă, realiza că sunt părinți buni și iubitori, dar trebuia să știe, trebuia. Era vina ei oare că fusese abandonată? Arm îi promisese că o va duce să-i vadă, dar amâna mereu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de ouă părăsite. Nu îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Suporta cu stoicism foamea, setea, biciul și loviturile. Părea mpăcat cu acest calvar, nvârtind fără oprire acel butuc, convins de cosmica lui misiune. Învârtea, poate, "Osia Lumii". Până ntr-o zi când, lemnul ce frământa lutul părea o cumpănă de fântână părăsită. Doar vântul toamnei mai șuiera printre stelajele din șoproanele părăsite, unde, altădată, se uscau țiglele și olanele. Focul cuptorului se stinsese demult, iar printre stoborii rari și putrezi ai gardului nu se mai zărea țipenie de om. Măgarul trecuse la
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
cu acest calvar, nvârtind fără oprire acel butuc, convins de cosmica lui misiune. Învârtea, poate, "Osia Lumii". Până ntr-o zi când, lemnul ce frământa lutul părea o cumpănă de fântână părăsită. Doar vântul toamnei mai șuiera printre stelajele din șoproanele părăsite, unde, altădată, se uscau țiglele și olanele. Focul cuptorului se stinsese demult, iar printre stoborii rari și putrezi ai gardului nu se mai zărea țipenie de om. Măgarul trecuse la cele veșnice și totul s-a dus de izbeliște. Imaginea
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
plină de ambiguitate, toate acestea creează scenariul psihotic al unui posibile crime. Regizorul întreține până la un punct confuzia, cu toate aceste imagini crude, viscerale, precum scena violului, pe fundalul pluvial al unui cer plumburiu, cu un colhoz abandonat, cu hambare părăsite, cu tencuiala dizolvată, cu o chiuvetă răpănoasă, obiecte venite parcă dintr-un alt timp, supuse unei degradări lente, ireversibile. Singura atracție în acest univers cenușiu, leșios, o reprezintă Anna în uniforma ei albă de infirmieră. Leon profită de absența ei
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
urmări, și specialistul chemat în ultimă instanță sunt fascinante. Nu numai cuvintele profesionistului bat unde trebuie. Mărturisirile mai mult smulse ale taciturnului pacient creează un câmp în care sunt convocate personaje ale traumatizatei sale vieți sale, mama, femeia iubită și părăsită, fiica. Rostite de Benicio del Toro și Mathieu Amalric (interpret fetiș al lui Desplechin) dialogurile sunt captivante; actorul mexican (premiu de interpretare la Cannes pentru rolul lui Che Guevara din filmul lui Soderberg), greoi ca un urs, cu ochii arși
Cannes, 2013: Psihanaliză, folk și o pisică - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79004_a_80329]
-
universale din ultimii treizeci de ani. Până la șase ani, Iolanda, n-am cunoscut familia mamei mele nici mireasma castanilor pe care o aducea din Buraca vântul de septembrie, cu oile și iezii ce se cățărau pe Calçada în direcția cimitirului părăsit, însoțiți în clinchet de zurgălăi de un bătrân cu basc și de vocile morților. Chiar și astăzi, dragostea mea, întins în pat așteptând ca Valiumul să-și facă efectul, mi se întâmplă la fel ca în serile de vară când
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
neobservate ale trecutului/ se-arată brusc la fereastră să-mi spună/ că viața n-a fost tot timpul aici: o dimineață/ pe limba unei femei de-o noapte în zona mea de avarie./ Îți suflă în față: miroase a om părăsit./ Un ins care scoate din buzunarul de la piept/ puțină pâine săracă./ Doar puterea se poate uni/ cu o altă putere.". Asemenea pagini sunt rare în placheta de față. Vânt, tutun și alcool se înscrie pe curba descendentă a poeziei lui
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
și nu al lui Camil Petrescu, cum s-ar grăbi, vai, să descopere recenzenții didactici) se face imediat simțit. Nu numai că Andi, jurnalistul provincial de investigații mutat politicos din departament în departament, se trezește, la o analiză naiv revelatorie, părăsit, fără nici un motiv logic, de toate iubitele, dar felul schizoid în care se raportează la ultimul abandon e demn de scenariul, intelectual dinamic, al unei comedii. Căci Marga nu e, cu tot interesul ei profesional (lucrează la același ziar cu
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
Badoiu Raluca După nașterea micuței Antonia Sabina, Giulia a revenit în peisajul muzical cu un material nou intitulat " Un om cu un pian". Videoclipul piesei s-a filmat la mijlocul lunii decembrie într-o casă părăsită, regia fiind semnată de nimeni altul decât Iulian Moga. „A fost extrem de frig la filmări, dar a meritat efortul! Îl știu pe Iulian de foarte mult timp, dar aceasta a fost prima dată când am colaborat și sunt mulțumită de
Giulia și-a lansat videoclipul piesei "Un om cu un pian" by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72807_a_74132]
-
dorință, adică ... zadarnica supunere solitară? Oliveira nu are marcaje exacte în acest sens, dar nici nu vrea să pună singur marcaje: el doar simte (deși pretinde că mai degrabă gândește). În atmosfera boemă pariziană, fără Maga (cea pierdută, abandonată, alungată, părăsită), alcoolizat și însingurat, dar securizat întrucâtva de o spumoasă causerie între intelectuali anti-sistem, Horacio Oliveira (personaj atroce și aparent anti-emoțional) o poate iubi în sfârșit necondiționat pe Maga (sau mai exact poate admite că o iubește): Oh, iubirea mea, mi-
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
un afiș: Bătălia cărților. Firește, la Editura Militară. Mă gândesc că ar trebui să fie genericul Târgului din vara crizei noastre. Acesta e momentul în care cărțile ori se luptă pentru câștigarea unui loc vizibil în lume, ori se lasă părăsite, uitate. Am urmărit deci cu interes ce s-a întâmplat începând de miercuri, 17 iunie și până duminică, 21. De fapt, miercuri n-am ajuns la Bookfest, dar joi dimineață, la ora 10.00, am crezut că lupta e pierdută
Bătălia cărților Bookfest 2009 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7171_a_8496]
-
date prin învoiala și sub titlul de răscumpărare a vasului și a poverei; 2. Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comună; 3. Catarturile, pânzele, otgoanele și alte unelte tăiate sau sfărâmate, pentru scăparea comună; 4. Ancorele, lanțurile și alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comună; 5. Pagubele ce prin aruncare în mare s-a cauzat lucrurilor rămase pe vas; 6. Pagubele cauzate vasului prin operațiunea aruncării în mare, de bunăvoie sau de necesitate, precum și pagubele aduse vasului pentru
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
comună: pagubele încărcate de vas sau cheltuielile făcute pentru dinsul, cănd provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpă ori neglijență căpitanului sau a echipajului. Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanțurile sau alte obiecte părăsite chiar de bunăvoie, pentru binele și scăparea comună, nu pot fi trecute între avarii, daca nu sunt descrise în inventariul bordului ținut conform dispozițiunilor art. 510. Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într-un caz, considerată
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
copaci, în lacuri sau în preajma lor. În ambientul unor interioare, micile compoziții în doi sunt la fel de dinamice, dar mai prețioase, corpurile desenînd pe podea arabescuri neașteptate. Pretutindeni însă elementul sol, fie el pământ sau podea, este unul de bază, arareori părăsit, cu excepția evoluțiilor din apă, și în toate împrejurările mișcarea interpreților pune în valoare un interior uman exploziv, revărsat cu asupra de măsură în lume. Un alt coregraf integrat în programul eXplore dance festival-ului, dar de astă dată binecunoscut nouă
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
s-a arătat decât lui Moise și că acesta nu l-a văzut frontal, ci doar, printr-o despicătură a stâncii, i-a văzut imaginea depărtându-se. Merg, totuși, prea departe cu gândul și constat că îndoita credință este numai părăsită. Altă dată, poate în cea mai reușită lucrare a sa, folosită ca imagine pentru afișul expoziției ce se va deschide curând în Palatul Baroc din Timișoara, interiorul fastuos este dominat de un taur uriaș, aristocrat și în același timp absorbind
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
în „Falanga literară și artistică” a lui Mihail Dragomirescu. Despărțit de „Convorbiri literare”, unde prezența lui Iorga îl indispunea, Dragomirescu fondase, în 1907- 1908, „Convorbirile critice”. Le va adăuga această „Falangă” ce nu rezistă decât în primele luni din 1910, părăsită treptat de redactori. Scena schimbului de scrisori înaintepomenit e caragialiană: Minulescu îl ponegrește pe N. Davidescu, învinuit că i-ar fi furat manuscrisele la Romanțe pentru mai târziu. Revista se dezice, publicând o notă prin care-l exclude pe Minulescu
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
ițeau din zăpadă rămășițe de grinzi negre, carbonizate, plopi calcinați își înălțau în văzduh crengile pârjolite ca niște uriașe mături înnegrite, - ziduri fără acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a suflat peste parc, acoperindu-l, s-a așternut în odăile goale, fără tavane, s-a întins precum o pulbere fină până și acolo unde bolțile nu se
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]