6,411 matches
-
instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea trăi pe picioarele ei, departe de casa părintească, tatăl visa la diplome, premii, titluri, primiri festive, entuziasm general. Avea fiecare universul lui propriu, greu să se accepte unul pe celălalt, incomod, imposibil. Mult mai simplu era după ce se stingea lumina, pe sub pleoapele închise să-și deruleze ficțiunile creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe jumătate încântată, pe jumătate speriată, se și vedea plutind prin aer înfrigurată, cu veșmintele fluturând și cum într-un târziu, vântul scăzând din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care devine centrul universului copilăriei lui Nică. 3. Evocarea satului se face cu nostalgie la începutul fiecărui capitol al Amintirilor. II. Cuprins: 1. Humuleștiul este un sat vechi, răzășesc, cu oameni gospodari și harnici. 2. Locul nașterii este asociat casei părintești, un univers în care existența se desfășoară într-un veritabil tărâm al fericirii. 3. Humuleștiul este raportat la vecinii săi, scriitorul realizând astfel deschiderea satului spre lume. 4. Drama dezrădăcinării este trăită cu acuitatea unei dureri fizice. 5. Nică este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îndepărtate: ,,Și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa.” Sărbătorirea Anului Nou îi trezește poetului Nicolae Labiș amintiri încărcate de nostalgia depărtării în spațiu și timp, de locurile matale, de casa părintească, de chipul mamei de altădată: În munții noștri, astăzi, zăpezile torc leneș, Izvoarele îngheață în clinchete subțiri. Și caprele de munte nervoase prin poiene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” Adverbului temporal astăzi din poezie îi corespunde în opera
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi corespunde în opera lui Creangă acum. Adverbele fixează prezentul autorilor, din care pornește relatarea spre trecut, cu duioase amintiri din copilărie: ,,Mai pasă de ține minte toate cele și acum, așa, dacă te slujește capul, bade Ioane!” Imaginea casei părintești, a împrejurimilor îmbrăcate în haina albă a iernii sugerează liniște, calm: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la căsuța părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cele și acum, așa, dacă te slujește capul, bade Ioane!” Imaginea casei părintești, a împrejurimilor îmbrăcate în haina albă a iernii sugerează liniște, calm: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la căsuța părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente de siguranță ce s-au cristalizat atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
uscat și a putrezit de mult stejarul la tulpina căruia pământul a supt sângele lui Decebal, Dar limba română a devenit o ființă necuprinsă, vie și nemuritoare. Înșiruire sacră de cuvinte, comoară în adâncuri înfundată, grai de miere, grai sacru părintesc, oricum ar numi-o poeții, limba română a fost de veacuri instrumentul sfânt cu care Latina gintă a devenit regină / Într-ale lumii ginte mari. Cu flori, izvoare, case, stele, cu frunze, arbori, munți, cu valuri, cu raze și iarbă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Laudă limbii în care a stat toată năzuința acestui popor! Limba nu ne-a putut fi răpită nici de cruzimea dușmanului, nici de sabia învingătorului. Ea s-a identificat mereu cu naționalitatea noastră, cu memoria părinților, cu leagănul din casa părintească, deasupra căruia a vegheat ca o zână bună, mama. Prin limbă, românul și-a creat dreptul la viață și asta numai pentru că a reușit să-și păstreze neînfricat sufletul, adică limba. Ea a devenit stăpâna noastră, floarea cea mai frumoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este plecat fiul departe. Te rog, mamă, ție nu ți-e dat să suferi atât, ai trecut doar prin multe. Bucură-te, te rog, de cele două surori și nu mai fi supărată. Mi-e dor de voi, de casa părintească, de leagănul copilăriei mele. Vă spun la revedere tuturor și vă rog să aveți multă grijă de voi. Cu mult dor, George Anca Romila, clasa a V-a C Pașcani, 6.07.1957 Mult stimate dascăl, Vă amintiți cu siguranță
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și știe ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că-i bine așa sau și așa, mă încurajează buna mea prietenă. Se vindeau copite și noroi cu cartofi, asta era "grija părintească" a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de Mușetescu". "Ce, Magdo? Nu-s bune legumele spaniole? Nu-ți plac merele grecești și pîinea turcească? Preferi harbuz în loc de avocado?" "Cum nu! Românu-i dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i fusese atât de aproape. Lor nu era necesar să le explice cine este și de unde vine, sau cel puțin aici el nu mai simțea nevoia s-o facă. Obosit de pribegia unei vieți, s-a întors în casa părintească, ca să trăiască, să-și savureze cafeaua de dimineață pe prispa pe care odinioară fumau pe rând străbunicul, bunicul și tatăl. Căci așa s-a hotărât el să trăiască aici dintr-odată, într-o casă de trei ori mai bătrână decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard, între garajele vecinilor, ciozvârte de alergări prin zăpadă, bucăți de frig, zâmbetele solare ale tovarășelor de joacă, zdrențe din înfățișările părintești la serbările școlare, seriozitatea toată a mersului încrezut prin mulțimea de spectatori care se dădeau la o parte ca la trecerea unui V.I.P., așchii din tristețea de copilă pedepsită pentru năzbâtii, ceasul de mână al colegei de clasă spart cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era, de fapt, acum, un prezent continuu, în care părinții erau o prezență continuă, ceva mai bătrâni, dar tot părinți, ceva mai pierduți, dar tot părinți, ceva mai morți, dar tot părinți, dacă și acum simțea în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în apa nemuririi, dar zvonistica propagată ca undele hertziene era consistentă precum amintitele unde, adică se știu, dar nu se văd... Dovezile palpabile lipsind, uitarea lor a revenit pe același făgaș. Întotdeauna însă, trecutul pus pe tapet tinerilor de dictatura părintească cu scopul de a învăța ceva din valorile îngropate are aceeași importanță ca Gioconda pentru un câine, cu același interes cu care privește eunucul, cadâna: impasibil și rece! Trecutul năpădise și gata. Imposibil de negat, greu acceptat, cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Copilul, care știa să vorbească binișor la cei trei anișori ai săi, nu a articulat nici un cuvânt și bucuros peste margini, În timp ce pulsu-i creștea vertiginos, Întinse mâinile amândouă În direcția ciocănitorii. Trăirile intense, făcu să uite de semnele și indicațiile părintești ale lui Victor și-și manifestă bucuria prin același vechi strigăt de bebeluș: Au!, Au!, Au! A urmat o Întristare adâncă dar scurtă pricinuită de zborul precipitat al păsării care-l „simțise”. L-a salvat bunicu’ Ghiorghi, care printr-un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndemână oglinda de la lampă pentru a trimite razele să exploreze Întregul bordei. Numai mama Maria Îi făcea hatârul acesta, pe Victor, atunci când făcea oale, nu-l putea deranja cu nicio Întrebare, oricât de mică. S-a foit În pat, iubirea părintească a sesizat acest lucru și În același timp privirea lui Victor a și zburat către copil și convins că acesta s-a trezit spuse: S-a trezit feciorul meu?! Da, da mata câti oali ai făcut? Opt frunți și două
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de muncă stabile. De la o prestație familială la alta, condițiile de întrerupere datorate vârstei beneficiarilor variază. Alocațiile familiale sunt oprite la vârsta de 20 de ani, complementul familial și alocația pentru locuit la 21 de ani. Apartenența fiscală la căminul părintesc, care are avantajul de a influența coeficientul familial, încetează fie la 21 de ani, fie la 25 de ani dacă tânărul urmează studii. Însă aceste opriri de plăți nu înseamnă că ajutoarele încetează, ele își schimbă numai natura și pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
asupra acestor efecte luând niște exemple, chiar și caricaturale. Dacă grupăm toate persoanele aceleiași familii, în aceeași locuință, cheltuielile pentru consum nu sunt aceleași ca atunci când acordăm arbitrar fiecărei persoane o locuință diferită. Dacă cei tineri părăsesc mai devreme domiciliul părintesc și dacă bunicii nu locuiesc sub acoperișul copiilor lor, se înmulțește numărul menajurilor, cu venituri modeste, și inegalitățile cresc în mod artificial. Dacă, în schimb, tinerii stau mai mult timp la părinți și dacă persoanele în vârstă trăiesc în căminul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
viața: Troțkii fac revoluția, iar Bronsteinii plătesc.“ Primăvara lui ’44 a produs o schimbare Însemnată și În viața lui Valeriu Ruba. De cîțiva ani, fusese nevoit să renunțe la cursurile seminarului greco-catolic din Oradea, petrecîndu-și acum tot timpul În casa părintească unde dădea o binevenită mînă de ajutor la muncile cîmpului. Gospodăria și pămînturile familiei se aflau la Pișcari, un sat În care, alături de români, se mai stabiliseră două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oameni tulburați de nenorocirea lui gata să-l Împrumute cu bani de drum, s-a adunat laolaltă cu alții mînați de necaz ori chiar de visuri și a luat drumul spre porturile de la Adriatica. Floare s-a Întors În casa părintească din Giungi și s-a pus pe așteptat. Părinții și surorile ei mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar ea vedea de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit, la Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Bailey, pe capul perechii de nebuni din fundul lumii În stare a străbate, nu Împreună, ci pe rînd, jumătate din planetă doar cu credința că le va fi mai bine. Pe smintita smintitelor o avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea era pe drum. Ajunsese poate la New York Înaintea oricărei scrisori de la ai ei, pornită spre Chicago. Numai că Încotro anume să-i Îndrepte mai Întîi pe ceasornicari? Chicago era nu nu mai un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luni, atîția bani Încît nevastă-sa să fi putut plăti, dacă nu pentru trei, măcar pentru doi oameni călătoria pînă la New York? Socot că Floare se găsea mai degrabă În pragul celei de a doua veri de petrecut În casa părintească, la Giungi, de unde și lipsa răbdării de a mai aștepta Întoarcerea omului ei. Ar fi fost chiar vara lui 1906, iar ea, care se măritase cu trei ani În urmă, la șaisprezece ani, trebuie că Împlinea nouăsprezece În anul În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
clase. Prietenul Gheorghe VÎță, cu vederea spulberată la unsprezece ani În suflul unei explozii, Îmi povestea același lucru În legătură cu cei patru frați ai lui: visîndu-i, le auzea glasurile mature, baritonale, dar Îi vedea mărunți, cu capetele de copii În curtea părintească din Mușeteștii Gorjului. Asta cu frații omului ăluia n-o Înțeleg prea bine, interveni Erica. — Trebuie s-o Înțelegi... E o dovadă că lumina e mai puternică decît trecerea timpului. Ființa noastră o absoarbe În celule, nu știu unde, În ADN, fiindcă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acatistele Bisericii catolice au prins. Totuși, Biserica nu avea de ce să fie chiar atât de necruțătoare. Iuda apare umanizat, dediabolizat, într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Geneza 12,1). Testamentul lui Abraham dezvoltă sensul figurat al pasajului biblic: „despărțirea” lui Abraham de casa părintească este asimilată cu despărțirea de tot ce-i pământesc, altfel spus, cu despărțirea sufletului de trup. Apocalipsa lui Abraham, un alt text apocaliptic, despre care vom spune câteva cuvinte mai încolo, exploatează sensul literal, propriu al pasajului respectiv. De aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]