705 matches
-
aduceau daruri și au fost supuși lui Solomon tot timpul vieții lui. 22. În fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, și șaizeci de cori de altă făină; 23. zece boi grași, douăzeci de boi de păscut, și o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute și păsări îngrășate. 24. Stăpînea peste toată țara de dincoace de Rîu, de la Tifsah pînă la Gaza, peste toți împărații de dincoace de Rîu. Și avea pace pretutindeni de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
puțin profesorii de română, ma tematică și istorie. Am răspuns la toate și, probă practică urma să cânt ceva. Dar ce să cânt? Nu știam nici o melodie, adică ceva, ceva știam de la băieții mai mari, când mergeam cu vaca la păscut. Dar oare se cădea? Mă uit la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă Și la corp e sănătoasă Și-n
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de clasa a III-a. De aici eram răsturnat în clasa I-a A, a celor deștepți, așezat în bancă cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
atât de precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz. Mi-am reamintit, acel moment, din viața de copil, tocmai acum,în timp ce mă aflu alături de această femee frumoasă, culcat, strângând-o de talie, de fapt, strângândune, unul pe altul, de parcă am vrea să nu ne mai dezlipim vreodată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria lui Covrigel s-a schimbat și ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor de cioban, la păscut oile moșierului din zonă. Ăsta își purta oile prin alte regiuni ale țării. Așa a ajuns, Covrigel, să cunoască meleaguri străine, de pe care nu s-a mai întors, decât, după însurătoare, odată cu nevastă-sa, Stejara, fata unuia de prin Breaza
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici poieni, unde puteam întîrzia mai mult, iar după ce depășeam livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
una din alea micile am dat-o din cauza nevestei, că prea se juca cu ele, nu mai avea timp de nimic, că ele se joacă... Nu-i vorbă, îmi e și mie mai ușor cu trei decât cu patru, la păscut, că ele nu mănâncă orice, la nimereală. Le duci de lanț și ele te trag ici, colo, aleg mâncarea după gust, pe urmă se joacă, le place... Când mă opream să răsuflu, alea micile se jucau cu mine, mă călcau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sapă nici lopată Nice-i om să-ți facă groapă, Copîrșăul mi-i de brazi Da nu-i pânză pe obraz. 189 Din Sibii până-n Abrud Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut - Însă de-a fi și păscut A păscut earbă uscată Și n-o băut apă de baltă Cu jele amestecată. Frunză verde de bujori, Are maica doi feciori, Veni carte și poruncă Din doi unul să se ducă Pe drumul Aradului, Catană - mpăratului. Când era la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bine v-am găsit, zise Făt-Frumos. - Bine-ai venit flăcăule, zise baba sculîndu-se. Ce-ai venit? ce cauți? Vrei să-mi paști iepele poate? -Da. - Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu poți să pornești cu ele la păscut... Fată hăi! ia dă tu flăcăului demâncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea, și acolo văzu șapte iepe negre strălucite - șapte nopți, care de când erau nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din grădină și cireșe de pe marginea șoselei naționale. Pe timp de vară, duminica și de sărbători,când nu ne duceam cu căruța la diferite munci agricole, la moară sau la pădure,ne trimitea tata ,și ne plăcea, cu caii la păscut pe izlazul comunal. Și dormeam noaptea acolo în căruță, deoarece caii pasc toata noaptea. Sub căruță ,pentru șiguranța noastră, un câine pe care îl chema Ciuștea. Era de talie mijlocie, cu coadăș scurtă și foarte credincios. Se ținea șingur după
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
că a tras învățămintele necesare, pe când anumiți oameni după ce fac închisoare, tot de fărădelegi se apucă și nu se lecuiesc. Mai degrabă un animal necuvântător a înțeles și s-a lăsat de rele. Altă dată, fiind tot cu calul la păscut, am văzut pe izlaz un istar (popândău) și ne-am luat după el, dar nu l-am putut ajunge, iar el a intrat în gaura din pământ. Și atunci, ca să-l scoatem afară, am cărat cu pălăriile apă din pârâul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu muzică” („Insomnie“). Persiflarea „pășunismului” pastoral și denudarea convenției biografice: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut/plîng în fluier pe cîmpie triste părți de biografie” (Tristețe casnică, greșit transcrisă de unii comentatori, „Tristețe cosmică“, și interpretată în ocurență cu... Blaga!). Un anarhism lucid se naște din sentimentul insuportabil al captivității (care produce, pe lîngă „cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca și unele fragmente din poemul „Vacanță în provincie“ („amintire cu miros de farmacie curată”, „servitoare bătrînă”), iar versul de debut din „Tristețe casnică“: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut - în nesfîrșit”, apare în corpul poemului Amér aile soir din același volum. Descompunerea poemelor pînă la nivelul unităților minimale de semnificație și recontextualizarea permutațională a nucleelor semantice țin de estetica esențialmente combinatorie („cabalistică”!) a lui Tzara, iar pasiunea sa tîrzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se apropia de mai multe ori decât ar fi fost nevoie sau cel puțin așa i se părea Zilpei. Iacob avea câte o nouă întrebare pentru fiica mai mare în fiecare zi. Unde ar fi trebuit să-i ducă la păscut pe iezi primăvara? Avea niște miere pe care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se povestește că, în 1870, colonelul Dodge a putut vedea o turmă care acoperea pășunea pe o rază de peste cincisprezece kilometri, atât de înghesuiți, încât păreau un covor din piele cafenie. Sub ei, pământul era verde, o excelentă iarbă de păscut. Apoi a început „marele măcel“. Unii spun că Armata i-a dat gata pe bizoni, ca să-i omoare prin înfometare pe indieni; alții, că a fost inițiativa agricultorilor, care voiau să rămână cu acele pășuni; cei mai mulți, că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn și bine lucrat așteaptă cu nerăbdare semințele ce vor rodi. Cântecul păsărilor, zumzetul albinelor, petalele deschise ale florilor, covorul verde al ierbii, toate acestea
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
țară și de neam. Pline de semnificații sunt și câteva informații insolite, cuprinse În scrierea „Cronică succintă a neamului Derdena”. Aflăm, așadar, că unul dintre strămoșii autorului a fost răpit de extratereștri(pe când se afla pe câmp cu oile la păscut) și că patronimul Derdena s-ar trage din Dardanos, Întemeietorul legendar al tribului dardanilor și al vestitei cetăți Troia. Tot din etimonul „Dardanos” derivă și numele „Dardanele” al strâmtorii care leagă mările Marmara și Egee, precum și continentele Europa și Asia
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
munca, da, pentru că ea te face să trăiești din greu! Și, iubesc furtul, pentru că ăsta te ajută să trăiești din ușor! Și se apropie de taur. Obișnuit cu el, acesta Întoarse capul, Îl privi o clipă, după care-și continuă păscutul. Frumosule!, exclamă, Roșcuț, În șoaptă! Atât de frumos ești, și atât de bine dezvoltat ești, Încât, recunosc, nesilit de nimeni, că, n-ar trebui să te sacrific, mai ales, În felul ăsta, și, să mă distrez, de pe urma frumuseții tale. Dar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tradițiile, credințele, relațiile omenești la Roseto Capo Spulico, erau identice cu cele de acum aproape patru sute de ani la Stilo. Vrednicia febrilă al lui Tommaso se manifestă deja în acel context. Într-o singură zi, copilul acela ducea caprele la păscut, aducea apă de la izvor, asista pe preot la altar, livra la domiciliu pantofii pingeliți, culegea muguri de capere împreună cu surorile, mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și cât era el de mic, învățase și o mie de povești din Biblie. Era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară înfometată, don
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alteori, în schimb, îl marcau în ciuda propriei voințe. Trebuia să se ducă la don Terentio, să-și limpezească gândurile, să-i pună tot felul de întrebări de luni de zile ținute ascunse, Într-o singură zi, Giandomenico ducea caprele la păscut, aducea apă de la izvor, ducea clienților pantofii tălpuiți, culegea muguri de capere împreună cu surorile, sau mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și, așa mic cum era, învățase mii de istorii din Biblie. Lucrarea diavolului să fie toate astea? Posibil, poate că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ochii cui? Datoria lui era să se supună, așa cum jurase, și nicidecum să se gândească prea tare la cele pământești. Firea lui cea nepotolită e înfocată, trabuia s-o țină bine în frâu dacă nu voia să se întoarcă la păscutul caprelor preotului pe câmp, sau în sat ca să-l înlocuiască pe Geronimo în truda lui de cismar. I se făcuse sete. Se apropie timid de ușa birtului, se uită jur împrejur înainte de a se apropia de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din opera citată în care Dimitrie Cantemir arătase, într-adevăr, că atât locuitorii din Câmpulung Moldovenesc, cât și cei din Vrancea, „nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, nu au știința de plug și toată munca lor este păscutul oilor”, afirmație doar parțial adevărată. Despre locuitorii din Tigheci scrie că „toți sunt călărași”. Prin urmare, concluzia la care ajunge Alex. I. Gonța rezultă de la sine, în sensul că nici unii din acești locuitori nu pot fi asimilați cu acei din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]