1,724 matches
-
-n fața unui veritabil loc geometric al goanei și foamei de spațiu - înaintea statuii... Capul dramatic de bronz al marelui povestitor privește orașul, nu fluviul. Poziția unui narator neliniștit ca Panait Istrati este cu fața la lume, la oameni, la istoria lor pătimașă... * Câți ani sunt de când Hoinarul cu beregata tăiată, fotograful ambulant de pe Promenade des anglais și-a tras pe trupul său înfrigurat și nervos haina de bronz, singura capabilă să înfrunte gerul veșniciei?... Stăm înaintea lui și ne gândim: măcar în
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
a iubirii. După partea întîi a spectacolului, mi s-a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la vedere din elemente ce
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
--- Lev Nicolaevici Tolstoi s-a născut la 28 august (9 septembrie) 1828, la Iasnaia Poliana. Personalitate monumentală a vârstei de aur a literaturii ruse, temperament pătimaș, căutând răspunsuri la întrebările care l-au urmărit o viață întreagă, a creat o operă bogată care i-a reflectat trăirile și destinul: romane (Război și pace, Anna Karenina, Învierea), o trilogie autobiografică (Copilăria, Adolescența, Tinerețea), drame psihologice (Puterea întunericului
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
Horia Gârbea Din literatura română nu lipsesc îndrăgostirile pătimașe, trădările și suferințele din iubire, dar nici amorul pe bani. Cazurile de prostituție masculină sînt mult mai rare decît cele ale prostituției feminine, profesiune ancestrală. Un gigolo apare totuși: e Lică Trubadurul, maestrul de călărie al prințesei / făinăresei Ada din
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
spiritul cinstit democratic”). Ceea ce este izbitor în aceste atacuri, ai căror protagoniști sunt uitați demult, cu excepția câtorva eminescologi, precum bucovineanul Leca Morariu, sau biografi ai lui Creangă, precum moldoveanul Gh.Ungureanu, este, dincolo de ideologie, ca să nu vorbim de prostie, tonul pătimaș și scuturat de orice civilitate. G.Călinescu e făcut „profanator”, „scelerat”, „dement”, „pornograf”, „savant educat în disciplina zilnică a multor sanatorii vizitate cândva, și nu de voie”. O probabil jurnalistă solicită ministerelor Culturii și Propagandei retragerea cărții și excluderea autorului
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
adânc de atât, e simplă informație istorică. Putem specula în legătură cu motivele care i-au determinat pe destui tineri să se încreadă, în primii ani de după război, în lumina răsăritului sovietic, putem avea, cum se zice, comerț intelectual cu poziția lor pătimașă, dar un minim exercițiu de sinceritate ne obligă să recunoaștem că, de fapt, nu le putem împărtăși elanul doctrinar (independent de culoarea lui). Dacă va fi fost vorba de o scindare în sufletul lui Radu Cosașu, aceasta mi se pare
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
Treplev pe Nina, Nina pe Trigorin. Un prim lanț. Al doilea: Polina îl iubește pe Dorn, Dorn pe Arkadina care îl preferă pe Trigorin. Două lanțuri cu un singur nod: Trigorin. Care se iubește pe sine. Amestecul acesta de iubiri pătimașe, înăbușite, înghesuite într-un suflet în care nu încap creează în timpul spectacolului o atmosferă de o emoție irespirabilă. De disperare. Ca țipătul amenințător al pescărușului cînd se apropie de pradă. Fiecare e prizonierul propriului univers. Mare sau mic. Al propriilor
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
pe visătorul poet, ca pe un trofeu și îl dispută cu cinism. Cinic e și el atunci când trece de la una la alta fără mustrări de conștiință, dând vina pe câte-o eclipsă de moment. Le face cu egală dispoziție declarații pătimașe și le servește exact badineria filozofardă de care au nevoie. Nici măcar prea consecvent nu e: le impută lipsa de profunzime erotică, le acuză de vid sentimental, dar se dovedește, el însuși, incapabil să-și asume onest, până la capăt, o relație
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
lui Liviu Rebreanu un portret de copilărie și apoi de tinerețe, cu totul respingător?! La ce îi folosesc acestea autorului tetralogiei? La conturarea profilului - când vine momentul - tânărului ofițer de homvezi de la Gyula, pe care îl vede a fi un... pătimaș cartofor și chefliu, pentru a justifica astfel iresponsabililtatea cu care pierde, la jocul de cărți, întreaga sumă de bani destinați popotei, fiind apoi, deferit instanțelor judecătorești, și silit să părăsească Armata Imperială. Ilderim Rebreanu este convins de acest fapt, pe
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
clasică a scriitorului, cu detalii de dincolo de implicațiile stricte ale creației propriuzise. Ilderim Rebreanu o face alegând calea romanului, nu a studiului, modalitate ce-i permite un angajament afectiv marcat, în conducerea unei intrigi stufoase și contradictorii. E însă prea pătimaș, pornind la drum cu o teză preconcepută pe care, de altfel, o demontează în detalii, nu de puține ori surprinzătoare în chiar veridicitatea lor neîndoielnică. Și n-ar fi nimic rău în asta. Orice autor pune pasiune în tratarea subiectului
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
se spune acum în diplomație, să fie solidari, să-și dea mâna și să lucreze împreună pentru PNL. Pentru alegerile europarlamentare filiala Dolj este pregătită în sensul puterii de luptă. Aici au fost dintotdeauna și sunt oameni foarte energici aproape pătimași, viața este fierbinte în general în Dolj, viața politică. Avem oameni extrem de inimoși, tot secretul sau condiția unui succes semnificativ în Dolj este acest armistițiu și această solidaritate până trec alegerile europarlamentare", a spus Antonescu. Liderul PNL a mai spus
Crin Antonescu temperează nemulțumirile liberalilor din Dolj by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31466_a_32791]
-
s-ar fi cuvenit să urmeze Agârbiceanu ca să scape de blestemul comparațiilor? Popa Man e simțită ca o combinație de Caragiale din Păcat, Slavici (tatăl ciudatului popă e un hoț de porci împușcat de jandarmi) și Sadoveanu (personajele sunt firi pătimașe, nestăpânite în dragoste și în beție). Peste Strigoii și Faraonii plutește, la o lectură actuală, umbra lui Vasile Voiculescu. Ultima mare nuvelă, cu pagini memorabile, Jandarmul, din 1941, nu mai poate modifica impresia generală asupra unei opere epigonice care pare
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
Marea Britanie face obiectul unei campanii pătimașe a europarlamentarului PDL, Petru Luhan, începută în ianuarie, când românilor li s-au ridicat restricțiile de muncă în toate țările UE. De sărbătoarea importată numită "Ziua Îndrăgostiților", eurodeputatul anunță că a trimis "o scrisoare tuturor liderilor politici din Marea Britanie, presei
Ridicol epopeic: Luhan i-a trimis Angliei o valentină () [Corola-journal/Journalistic/32350_a_33675]
-
stârpim comunismul, această buruiană care Însemna uciderea României.” Aiudul este cunoscut În toate scrierile ca sarabanda morții, precedată de un delir al torturii Împins la paroxism. Fuseseră recrutați pentru spectacolele morții din fiecare zi și din fiecare noapte cele mai pătimașe ființe În degradare, cele mai feroce animale cu chip de om. „După primele zile la Aiud mi s-a produs o puternică stare de șoc. Doamne, câte a mai inventat comunismul să distrugă vieți și să le stăpânească sufletele chiar
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
de civilizații, atâta vreme cât poveștile noastre corcite erau crezute, iar hibridizarea lor nu părea monstruoasa, ci proaspătă și firească. Pe Emma Bovary am pus-o să fie rivala Damei cu camelii, amândouă fiind seduse de Julien Sorel. Am povestit, apoi, amorul pătimaș dintre Rimbaud și Verlaine, dar nu l-am păstrat printre cețurile londoneze, ci l-am mutat pe canalele venețiene. Pe Sfanțul Francisc și Sfântă Clară, de care mi-am amintit brusc, i-am făcut să trăiască în pustiurile egiptene, printre
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
acoperișul pe care scriu neglijent necunoscut despre trecere O aventură teribilă este păstrată și ultima notiță privind vânzarea tabloului „Paisprezece floarea-soarelui într-o vază” către Galeria Națională din Londra - familia Van Gogh a vândut pânza artistului blestemat muzeele celebre colecționarii pătimași pramatiile din lumea întreagă marea piață liberă nu-și revin în fața măiestriei nebune a pictorului de-a preface în infinit câmpul (cu tot cu splendoarea lui) spre a răsădi infinitul în vază în sufletul lumii (de fapt) aproape două secole mai târziu
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
Dana Dumitriu cuprinde în ea afecțiune și admirație deopotrivă, o uimire în fața singurătății ei și a spaimei de singurătate, înțelegere pentru tot ce a fost neliniștitor vulnerabil în ființa ei, îngăduință față de modestia, dar și imensul ei orgoliu de om pătimaș, de om înarmat și dezarmat, de om comunicativ și închis în tăceri încăpățînate, de scriitor grăbit cu eternitatea în față." Sună a eseu, dar este, Confesiuni ale eului feminin, o carte bine așezată pe bibliografie. E botezată, să zic așa
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
nu un angajament luat față de unii sau de alții - angajament pe care nimeni nu mi l-a cerut, și pe care nu mi l-aș fi luat, dealtminteri - ci sentimentul unei situații externe și interne prea serioasă, ca să îngăduie discuții pătimașe și polemici cu caracter agresiv". Sunt valabile pentru noi nu numai lecția de eleganță retorică a exordiului plin de conținut, dar și încheierea discursului întreg despre integrarea noastră în ritmul european. Restul rămâne în rama timpului. Cineva ar putea să
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
bene - aceasta nu este a unui pamfletar, așa cum sugerează răuvoitorii, ci a unui spirit rațional, metodic, care-și argumentează atent punctele de vedere. Sau cu propriile d-sale vorbe: "M-am străduit mereu să disting, în ordinea percepției, pamfletul (umoral, pătimaș și afectiv) de polemică (lucidă, deliberată și rațională). Pamfletarul se enervează și scrie. Polemistul scrie și enervează pe alții. Am evitat din răsputeri să scriu pamflete - mi-am dat toată silința să public polemici". Fără să fim chiar totdeauna de
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
a lăsat vreo vorbă în legătură cu destinul postum al notelor sale intime. Necesarele, după noi, adnotări redacționale lipsesc. Să înțeleagă fiecare cititor ce vrea și ce-i place. Să ia, eventual, drept bune și adevărate spusele despre unul sau altul ale pătimașului autor al Groapei. Și, măcar de ne-ar fi descoperit, aceste notații intime, un Eugen Barbu necunoscut, mai altfel, fie și întrucâtva, decât acela pe care toată lumea îl cunoaște. Nici vorbă de așa ceva. îl aflăm acolo, din păcate, pe același
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
răspundeau că barza, ea este vinovată pentru toate. copiii se jucau în noroi, își construiau castele din nisip, își puneau frunze în locurile lor prețioase, neștiind că astfel, seamănă cu adam și eva și că frunzele acelea se iubesc mai pătimaș decât o fac unii din zilele noastre își mai ascundeau timizi ochii și se înroșeau când părinții lor se sărutau frumos pentru că pleca tata sau mama la muncă și nu se mai vedeau decât seara la 7, dacă aveau noroc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
considerându-l o adevărată ciumă, însă acum îl adora... Devenise din opozant, simpatizant, ideologia roșie pusese stăpânire pe el pe nesimțite, i se furișase în fiecare celulă, îi pătrunsese în oase și minte, fusese așa... ca o dragoste oarbă, ciudată, pătimașă, devenise cititor pasionat de literatură marxist-leninistă și adept înfocat al principiilor comuniste, acum credea cu ardoare că “orânduirea comunistă este cea mai dreaptă dintre orânduiri pentru că pune omul și interesele sale majore mai presus de orice”. Convingerea asta șio formase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trecute iubiri și aripi întinse Spre nedumeriri, (Spațiu un rând) Topit de dorul Cu gusturi rebele, Rătăcitor prin tină și praful din stele, (spațiu un rând) Lovind cu pumnalul Doar, în cuvinte, Răstoarnă adesea Reperul cuminte! (spațiu un rând) Durere pătimașă Cu amintiri celeste! împătimit e HANUL și VIAȚA-i...O POVESTE! Vă doresc multă sănătate și viață lungă! Aceste interviuri au fost realizate, la începutul lunii iunie 2013, la întâlnirea organizată de dl. DAN BANU, baron al Casei Cumane de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bombă în lumea literară americană. Vară de răscruce este povestea tragică a unei fete, Grady McNeil, fiica unui important magnat newyorkez. în vara în care părinții ei pleacă într-o lungă croazieră, Grady, rămasă singură în palatul lor, trăiește o pătimașă și ilicită poveste de dragoste cu un tînăr dintr-o categorie socială mult inferioară, cu o educație și o mentalitate periferică. Iubirea aprinsă e unilaterală, întrucît tînărul nu vede în legătura lor decît o trecătoare relație sexuală, punctată, din partea lui
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
este precum un retor care, cu cît scrie mai mult, cu atît se înfierbîntă mai tare, de aici șarjele sacadate, cu fraze scurte și uneori redundante, cu care își acoperă paginile. În- tr-un cuvînt, Berdiaev scrie bine, cu o vînă pătimașă de polemist înnăscut, și tocmai de aceea gîndurile lui îți atrag atenția chiar și atunci cînd nu sînt în stare să te convingă. În fond, filosoful rus nu-și argumentează ideile, ci le declamă, perorațiile sale, de o calitate estetică
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]