KorAP: Find »[drukola/base=pătuț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...22 >

543 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de noapte. Stăteam treze cu rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu cu sinceritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Călcasem pe poalele din spate ale cămășii de noapte, trăgând astfel gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul ei. „Of, nu te trezi, draga mea“, m-am gândit înnebunită. „Nu plânge. Nu ai nici un motiv. Totul o să fie bine. O să-l recâștig pe tati. O să vezi. Ține-te tare!“ Ca prin miracol, Kate s-a liniștit și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mor în această stare de extaz. P.S.: Helen e o zeiță“. Apoi, de parcă nu m-aș fi simțit deja destul de mizerabil, am fost cuprinsă dintr-odată de teama acută că lui Kate i se întâmplase ceva îngrozitor. Că murise în pătuț. Sau că se înecase cu propria vomă. Sau se sufocase. Sau ceva. Am luat-o la goană înapoi, către camera mea, și am fost așa de ușurată când am descoperit că încă mai respira. Stătea întinsă, ca un ghemotoc roz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de copil mic, despre norișori roz și paturi călduțe și oameni pufoși care miros bine și multă mâncare și mult somn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și calmă. Anna a stat câteva minute privind-o uimită pe Kate, apoi a insistat să aducă cele două baloane cu heliu (pe care le furase, împreună cu sticla de vin, de la petrecerea la care fusese) și să le lege de pătuțul lui Kate. Apoi m-a pupat de noapte bună și a ieșit tiptil din cameră. Eu am căzut într-un somn profund și fără vise. Kate m-a trezit cincisprezece minute mai târziu cârâind după micul-dejun. Am hrănit-o, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Nu-mi păsa că nu puteam să ies din casă. Aș fi fost perfect fericită dacă n-ar mai fi trebuit să ies niciodată din casă. Petreceam ore întregi întinsă în pat, uitându-mă în gol, cu Kate stând în pătuțul ei de lângă mine, în timp ce afară ploua cu găleata în asemenea hal încât ferestrele se abureau, iar grădina se transformase într-o mlaștină. În fiecare dimineață, mama venea la mine în cameră, dădea la o parte draperiile, dezvelind o nouă zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
iau, m-am întors la mine în cameră. Ba chiar m-am și machiat puțin. Numai puțin. Nu voiam ca mama să sune la poliție ca să anunțe că o femeie ciudată le-a încălcat proprietatea. Apoi m-am aplecat peste pătuțul lui Kate și m-am prezentat, în noua variantă (sau, mai curând, în vechea variantă). —Bună, draga mea, i-am șoptit. Salut-o pe mami. Înainte s-apuc să-mi cer scuze de la ea fiindcă arătasem atât de dezastruos în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de tânăr și de înfricoșat. Ca un băiețel neastâmpărat. Camera dădea pe-afară de-atâta tensiune și jenă. Ei, ar trebui să ne întoarcem la Helen și la eseu, a zis el grăbit, practic aruncând-o pe Kate în direcția pătuțului ei și fugind din cameră fără să mai privească în urmă. Eu m-am așezat pe pat. Mă simțeam cam ciudat. Mă simțeam oare vinovată fiindcă reacționasem exagerat? Oare mă simțeam tristă din cauza cinismului cu care trăsesem o concluzie greșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să nu facă niciodată riduri. Și cu toate astea n-au reușit. Dorința lor nu fusese destul de puternică să lupte cu inevitabilul, să inverseze scurgerea timpului. Și nici a mea nu era. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț, iar eu m-am dus să fac un duș. E clar că sunt într-adevăr pregătită să preiau hățurile afacerii ăsteia care e viața, m-am gândit cu mândrie. — Curățenia, i-am spus lui Kate simțindu-mă foarte înțeleaptă, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu el, toate lucrurile astea aveau să devină reale. Iar dacă ele deveneau reale însemna că mariajul meu se încheiase. Și nu voiam să fie așa. —Of, Doamne, am aflat. M-am uitat la Kate, care stătea la ea în pătuț și era atât de moale, de grăsuță și de parfumată, îmbrăcată în salopețica ei roz. Știam că trebuia să-l sun pe James. În ceea ce mă privea pe mine, personal, puteam să fiu cea mai lașă dintre toți lașii pământului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dracu’ se-ntâmplă aici?“, „Cine conduce?“, „Ne-am rătăcit“, „Asta nu face parte din fișa noastră de post“, „Faceți demarcajul!“ și alte asemenea plângeri au putut fi auzite. M-am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mult mai important, a insistat tata. —Las’ să-i ardă casa, a zis Helen. Să-i fie învățătură de minte. Alcoolica! Miloasă până la capăt. Asta era Helen. M-am îndepărtat de lângă războiul de la telefon. M-am dus sus, am mutat pătuțul lui Kate în camera maică-mii și m-am așezat să urmăresc filmul recomandat la televizorul de-acolo. Măcar atât puteam și eu să fac după ce fusesem așa de rea cu Adam. Data viitoare când mă văd cu el, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
le-am spus hainelor. Vă duc eu altă dată. Am auzit-o coborând în bucătărie, după care, la scurt timp, a urmat inevitabila izbucnire de urlete. Ce naiba avea? Helen o să aibă parte de necazuri oriunde o să meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a fost vina mea. Dar asta însemna că puteam să încetez să mă mai simt vinovată. Măcar pentru vreo două ore. Așa că joi, pe la ora prânzului, mă găseam într-o dispoziție foarte bună. Fericită, am luat-o pe Kate din pătuț și am început să mă învârt cu ea în brațe. Ce imagine frumoasă formăm noi două, m-am gândit. Bebelușul dulce ținut în brațe cu dragoste de mama lui cea devotată. Lui Kate era frică și-a început să plângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
controlul. Am simțit cum mi se strânge stomacul. Se întâmplase ceva îngrozitor. —E vorba de Kate? m-am milogit de mama prinzând-o de braț. A pățit ceva? Prin minte mi-au rulat o mie de scenarii oribile. Murise în pătuț. Fusese răpită. Se sufocase. Helen o scăpase din brațe. Anna aruncase o vrajă asupra ei. Nu era decât vina mea. O părăsisem. O părăsisem și mă dusesem să fac sex cu Adam. Cum de putusem să fac așa ceva? Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să fim din nou împreună toți trei. Se pare că toată casa s-a trezit la crăpatul zorilor. Anna și Helen știau că James sunase. Helen a venit la mine în cameră pe la șapte și jumătate, s-a repezit la pătuțul lui Kate și-a zis: — A, foarte bine! Ai făcut-o s-arate superb! Să se-nvețe minte! Să sperăm că n-o să vomite pe el sau că n-o să umple scutecul cât o ține în brațe. A luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
facă chestia asta. Am făcut duș, m-am spălat pe cap și m-am întors la mine în cameră, unde Anna, Helen (desigur) și mama susțineau o ceartă fără nici un sens. Toate trei urlau în același timp. Kate stătea în pătuț și era ignorată de toată lumea. Nu m-am strâmbat la tine, a negat Anna pe cât de vehement putea, adică nu foarte vehement. —Ba te-ai strâmbat, fir-ar al naibii! a strigat Helen. Nu s-a strâmbat, a intervenit mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu o expresie serioasă și a luat-o pe hol, în fața mea. Ce tupeu pe capul lui! De ce dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi, deschizând și închizând gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe hol, în fața mea. Ce tupeu pe capul lui! De ce dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi, deschizând și închizând gura. Arăta cam ca un pește. Un pește palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să primesc o ceașcă de cafea? a zis el. Se uita la mine de parcă eram un pic nebună. Oare de câte ori îmi mai ceruse cafea înainte să-l aud? — Sigur, i-am răspuns. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț și m-am dus în bucătărie să-i fac cafeaua. Ar fi trebuit să-i ofer eu cafea dinainte. Dar cu toată agitația aia, nici nu-mi trecuse prin minte. A fost o ușurare să intru în bucătărie. Când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aveam de gând să salvez cât se mai putea din relația asta. Am dus cafeaua în sufragerie. Și nu, nu i-am oferit biscuiți. Îmi pare rău, dar nu eram o persoană chiar așa de generoasă. James stătea aplecat deasupra pătuțului și încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam protocolară. De parcă fiică-sa ar fi fost un coleg de serviciu, nu un copil de două luni. James nu se comporta așa cum se comportă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pentru ei. Ci pentru că nu voiam să răspund la nici una dintre inevitabilele întrebări. Tânjeam să-mi văd fetița, dar Kate nu era în camera mea. Probabil că mama crezuse că n-aveam să mă întorc în noaptea aia și mutase pătuțul în camera ei și a tatei. Însă îmi doream teribil de tare s-o iau în brațe pe Kate. Îmi era așa de dor de ea. Am intrat în vârful picioarelor la mama în cameră ca s-o iau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
din patul lui. Fusesem pe cât de intimi pot să fie doi oameni. Iar acum ne comportăm ca doi străini politicoși.“ Capitolul treizeci și nouătc "Capitolul treizeci și nouă" Kate a fost mult mai fericită înăuntru. Când am pus-o în pătuț, râdea de zor, gângurea și dădea din mâini. I-am luat piciorușele încinse de soare și i-am făcut bicicleta - îi plăcea la nebunie. Ei, de fapt, sper că-i plăcea, fiindcă mie îmi făcea o plăcere imensă - și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cred. Păi, povestește-mi tot, i-am sugerat, forțându-mă să vorbesc cu blândețe. Încercând să-mi ascund curiozitatea din voce. Întotdeauna îmi plăcuseră poveștile de interes uman, chiar și atunci când se întâmpla să fiu și eu implicată periferic. Din pătuțul lui Kate s-au ridicat niște sunete ciudate, cumva gângurite. Of, te rog, draga mea, să nu începi să plângi, m-am rugat disperată. Nu chiar acum. Chiar vreau să aud chestia asta. E important pentru mami. Și ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778

săptămâni, ce să mai așteptăm ? Țin minte cum, uneori, scriam la teză și citeam în timp ce Danda se juca și apoi adormea dupăamiaza. O duceam în camera micuță care-mi fusese cândva birouaș (musai să diminutivez!), îi puneam toate jucăriile în pătuț, lăsam ușa întredeschisă, apoi auzeam din cealaltă parte a casei timp de aproape o oră bufnituri (arunca jucăriile în ușă, una câte una, până golea patul - era un joc -, și adormea). Se poate scrie foarte bine cu bubuituri, dacă devin

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]