553 matches
-
noastră!” - Maia, te simți mai bine? o întreabă tata, aplecânduse cu dragoste să-i dea o sărutare. - Cu comoara asta în brațe nu mă mai doare nimic. - Trebuie să te odihnești! spune bunica. Dă-mi fata s-o pun în pătuț. A adormit. Are burtica plină, este îmbăiată, înfășată... - Te rog, desfă-i scutecele! Las-o liberă! Este așa de cald în casă! O acoperim cu plăpumioara. Vreau să-și miște mânuțele și piciorușele în voie. Inimioara mea, ce frumos doarme
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
piciorușele în voie. Inimioara mea, ce frumos doarme! Bunica știe că pruncul trebuie înfășat, dar respiră prelung și face cum o roagă Maia. Știe că ar fi o prostie s-o refuze. Cu tandrețe ia copila și o așează în pătuț, nu înainte de a o ține strâns în brațe, oferindu-i astfel toată dragostea ei. Nu voi înceta niciodată să te iubesc!” îi promite în gând. - ”Steaua sus răsare / Ca o taină mare”... erau colindătorii la ușă. Bunicul privea cu ochi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
dovedit. Sigur era faptul că ajutase foarte multe familii armenești din Turcia să se salveze în România, în timpul masacrelor patronate de junii turci în 1915. Nașterea Smarandei în ianuarie 1919, chiar de Bobotează, fusese pentru el o bucurie uriașă. Umpluse pătuțul fetiței cu bani și oferise la toți cei întâlniți în cale tort și șampanie. La numai o săptămână, când trebuia să-și serbeze a șaizecia aniversare, murea înecat în timp ce pescuia pește la copcă în Delta Dunării. Cedase gheața sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
măsură, noroc că la vremea respectivă aveam un salariu la fel de bun ca al unui director de bancă... De acord, admise Arm pe un ton liniștit, dar nu văd nici un colțișor în toată suprafața asta unde ai mai putea pune un pătuț de copil, nu mai spun de o cameră a copilului... Vezi, Liviu și-a dorit cu adevărat copii. Îmi făcea curte de luni bune, când ne-a invitat la el acasă, pe mine și pe colegele mele de cameră de la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unul Leon, croitor sau cizmar, nu mai ținea minte ce era. Closetul se afla în fundul grădinii, printre stogurile de fân și culturile de legume. Odată, pe când eu eram încă prunc, mama m-a scos la soare într-un leagăn, un pătuț îngrădit, pus pe două tălpi arcuite, făcut de tata. Tarzan a venit și s-a culcat la umbra leagănului. Leon tocmai venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns în dreptul leagănului meu și s-a aplecat să mă drăgălească un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să te cerți. ― Vrei să spui că-i...? ― Da. E fată. În mod sigur. ― O, slavă Domnului! ...Și un dulap din perete e golit. Și pereții sunt zugrăviți În alb pentru o cameră de copil. De la Hudson’s vin două pătuțuri identice. Bunica mea le așază În camera copiilor, apoi atârnă o pătură Între ele, pentru cazul În care copilul ei e băiat. Afară, pe hol, se oprește În fața lămpii de veghe ca să se roage Atotputernicului. ― Te rog, fă ca bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică. Fotografiile de bebeluș ale copilului Calliope prezintă o grămadă de trăsături din sfera bizarului. În timp ce mă priveau drăgăstos cum stăteam jos În pătuț, părinții mei s-au oprit la fiecare În parte. (Câteodată mă gândesc că Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu ca pe o dioramă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
priveau drăgăstos cum stăteam jos În pătuț, părinții mei s-au oprit la fiecare În parte. (Câteodată mă gândesc că Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu ca pe o dioramă dintr-un muzeu. Apăsați un buton și mi se luminează urechile ca două trompete aurii. Mai apăsați unul și Începe să-mi strălucească bărbia. Încă unul și pomeții Înalți, celești, răsar din Întuneric. Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uite la mine. Se ascundea după evantaie. Apoi Într-o zi Tessie a trebuit să plece și Desdemona a fost silită să stea cu bebelușul. Cu băgare de seamă, a intrat În camera mea. Pășind prudent, s-a apropiat de pătuțul meu. Sexagenara cu veșminte negre s-a aplecat să cerceteze bebelușul În scutece roz. Poate ceva din expresia mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă mai târziu, Între bebelușii din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă mai târziu, Între bebelușii din sat și acest bebeluș suburban, Între poveștile bătrânelor și endocrinologia modernă... Sau poate nu. Pentru că, privind neîncrezătoare peste marginea pătuțului meu, mi-a văzut chipul... și sângele și-a intrat În drepturi. Expresia Îngrijorată a Desdemonei plutea deasupra mutrei mele la fel de Îngrijorate. Ochii ei triști s-au uitat În jos, la orbitele mele la fel de mari. Totul se asemăna la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și la ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor la copiii lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu guma de mestecat mentolată, majoritatea de până În optsprezece ani, acest trotuar de pe Twelfth Street fiind primul lor loc de muncă adevărat, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine. Și cred că nici Mircea. Care, în felul lui, ținea morțiș să ne arate asta. Cu o forță și o energie de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de bufniturile din plafon, n-a crezut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sub forma sinonimului său, substantivul „aspect“, face ca termenii de comparație să nu mai funcționeze la parametrii lor normali. Ceea ce pare la prima vedere (un flecușteț, un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat de umeri, l-a tras înainte de-a aluneca în gol și, tremurând, l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un alint: „piciric“ - mai stătea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aurii, cum purta tatăl noului-născut. Cam la o săptămână distanță, când, după consumarea formalităților vamale și medicale, noul Mircea a părăsit portul acela insipid și a pornit pe uscat, nu pe ape, către aleea Băiuț (ca să ia în stăpânire un pătuț metalic, o mulțime de scutece, o cădiță bleu și noțiunea de acasă), Uca l-a privit lung, cu palma la gură și a șoptit întrebător: „Ce copil negru! o să trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
câteodată, din senin, dincolo de 39, ascultând Beethoven, Mahler și Vocea Americii, recitind la sfârșitul primăverii și în plină vară (tușind, transpirând) cărți despre Himalaya, Tian-Shan, Cordilieri, Alpi și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar mai povesti că „bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare“. La fel, în logica rostului și temeiului oricărei întâmplări, într-o vacanță de primăvară din liceu am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
1952, cu ocazia vizitei lui nanu Mișu de la București, unde urma Academia Militară, la Vatra-Dornei, pentru a-și pregăti examenele de sfârșit de an. Rămas singur cu mine într-o dimineață, avea și sarcina de supraveghere, ca să nu sar din pătuț cât timp era plecată la piață bona. Cufundat în cursuri și tratate de chimie, unchiul nu a observat că în urma implicării mele într-o „mare treabă”, eram uns din cap până-n picioare, dacă nu cumva aveam și gura plină. Când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o catastrofă. Punându-și mâinile în cap, îl apostrofă pe baby-siterul de ocazie într-o română stricată: „Tu nu supravegheat bine la cupil, nu scos nasul din carte. Halal militar, ce păzește la țară!”. Figura mea nevinovată, asociată cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mă puteam bizui pe el. Am vrut să-l sărut, bolnavă de singurătate, Însă Julián nu avea nici buze și nici piele pe care să mi le ofere. Am adormit În brațele lui, ghemuită În patul din camera lui, un pătuț de copilandru. CÎnd m-am trezit, Julián nu mai era acolo. I-am auzit pașii pe terasă În zori și m-am prefăcut că Încă dormeam. Mai tîrziu, În acea dimineață, am auzit știrea la radio, fără să pricep despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
băgare de seamă și cu măsură! Câtă râvnă, câtă inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare sau zaruri. Neron este printre ei. Unul dintre profesori se apropie respectuos de el: — Atenția unui elev nu poate fi atât de tenace încât să nu obo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu pot dormi noaptea. SÎnt trează fie pentru că Tom plînge și Îi e foame (coborîm Împreună În camera de zi cînd Îl alăptez, televizorul fiind dat pe MTV, cu volumul scăzut), fie pentru că mă strecor În vîrful picioarelor pînă la pătuțul lui, privindu-i atent fețișoara adormită și Încă nevenindu-mi să cred că e al meu și că e aici. Mi-am luat trei luni de concediu de maternitate, dar Îmi lipsește atmosfera de la serviciu, Îmi e dor de agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]