843 matches
-
luat și pe cele pe care le aveau, băgându-i forțat în colectiv. Omul acesta, idealist incurabil, care a crezut într-adevăr în comunism, nu putea suporta ce vedea. Decepția a fost teribilă când și fata lui, atât de bine păzită și care fusese șefa tineretului progresist din Tecuci în timpul liceului, a fugit la București, cu un securist, care o lăsase cu burta la gură!!!. Domnul Cioană nu a mai suportat această lovitură și a reacționat într- un mod neobișnuit și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
întretăiată perpetuu de porți și împrejmuiri. Zidurile par a avea o organizare concentrică, atrăgînd invariabil interesul privirii. Mănăstirile sînt înconjurate cu piatră, "zugrăvite", templele așijderea. Obsesia textului rămîne opoziția în afară / înăuntru, justificată de atîtea puncte de trecere și porți păzite. Detalii în mișcare, numărul personajelor, configurația grupului, culorile, armonia sau persistența cromatică se notează, cum în această descriere a ritualului: "Înaintea vanului, pe două rînduri, mergeau șapte oameni purtînd șapte steaguri mici galbene. În spatele lor, venea călare un om care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exemplu, din descrierea Cetății Neamțului, care, după spusele autorului, era „îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger și păzită de ceuce și vindereiDin înțelesul metaforic al umorului trebuie să deducem că vestita cetate nu era nici îngrădită, nici acoperită și nici păzită, ceea ce se pare că nu era chiar pe placul povestitorului. Aceeași oralitate mai impune predilecția lui Creangă pentru o reprezentare scenică. Iată o scenă ce-l apropie de schițele lui Caragiale: „ — Ură tu, măi Chiriece, zic eu lui Goian; și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a avut acest coșmar nimănui povestit... Aflasem că pe drumul care ducea dincolo de deal dai de un lac având în mijloc o insulă. Acolo, spuneau bătrânii, se află o livadă cu fructe minunate, înconjurată de ziduri ca de citadelă, crenelate, păzită doar de imaginile în basorelief care te priveau de pe împrejmuirea impozantă. Nu a fost mare lucru să merg pe drumul evitat de multă lume (nu știu de ce) și nici să traversez înot lacul până la insulă. Abia un metru mă despărțea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț nu poți să fii/ doar de ai urechi zglobii!); Apărătorul găinilor (sau: hoțul când ajunge paznic/ din păziți își face praznic!) etc. În fine, Na-ți-o frântă că ți-am dres-o este subintitulată "Parodii amicale". Acest din urmă element peritextual este un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru Spătaru; nu știu, însă, dacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ești sfântului Ioan cel milostiv. Iar după râvneala pravoslavniciei, ca un bun creștin, te aseameni cu marele împărat Constantin. Împodobit-ai cu adevărat, Doamne, prea slăvitul neam al strămoșilor Măriei tale Băsărăbeștii, așa de bun Domn den mila lui Dumnezău păzitei Tărâi Rumânești fiind, care Țară alt Domn ca Măriia ta n-au avut până în zioa de astăzi den dăscălecătoarea ei. Laude alții ceale vreadnice de vedearea ale besearecilor și ale mănăstirilor zidiri, și cealealalte ale Măriei tale minunate lucrări, iară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Serile tematice la ARTE însemnau două documentare și un film artistic. Propunerea a fost acceptată și în cadrul acestei seri tematice am realizat și eu un documentar, pentru că de copil voiam să ajung pe insula Monte-Cristo. Ea fiind o rezervație naturală păzită, cu acces interzis, a durat un an și ceva până să primesc permisiunea de a ajunge acolo. Un vis din copilărie pe care, în felul acesta, am reușit să-l realizez. Plecând de la această temă, cum ați ales modul de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
pînă la lucrările de fortificații ale lui Vauban, iconografia (ce constituie o noutate pedagogică) din manualele Republicii frapează prin importanța acordată meterezelor, șanțurilor de apărare, fortificațiilor. Pe de altă parte, referința la noțiunea de frontieră frontieră ce trebuie stabilită, asigurată, păzită revine mereu, cu deosebită insistență. Riguros delimitat, prin barierele sale naturale, pe cinci laturi ale hexagonului, teritoriul francez pmîne însă deschis spre nord-est. De aici și locul pe care-1 deține Rinul în legendarul eroic al istoriei noastre. De aici și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la vremea respectivă nu existau atâția fraieri), idee subliniată și de Alison Wolf. De asemenea, în vechime oamenii învățau de dragul învățăturii, ca să devină mai buni, să fie interlocutori mai plăcuți, nu pentru a crește capitalul de aur din cuferele bine păzite ale orașului". (Taleb, 2014, p. 220) Astăzi, în universitățile britanice se constată o disjuncție totală între idealurile enunțate în broșurile de prezentare sau înscrise pe frontispiciile somptuoase de la intrare și tipurile de cursuri care ar trebui să concretizeze asemenea idealuri
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sinodul nostru a luat hotărârea că nimeni nu trebuie oprit prin noi de la Botez și de la harul lui Dumnezeu, Care este față de toți milostiv, îndurător și iubitor. Deoarece acest lucru trebuie observat și păstrat față de toți, socotim apoi că trebuie păzit mai ales față de prunci și nou-născuți, care, prin chiar acest fapt, merită mai mult ajutorul nostru și harul dumnezeiesc, pentru că din clipa nașterii lor nu fac altceva decât să se roage fierbinte prin strigătele și lacrimile lor”<footnote Sf. Ciprian
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit, cărat fân, ridicat snopi etc. Ca toți colegii lui de generală. Cei din generația autorului au avut o viață foarte grea datorită cotelor de grâu, lapte, vite și impozitelor puse pe poporul român pentru a
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
nemaiatinse pînă atunci." (Decouflé, pag. 181). Armata de la Versailles intră în Paris pe 21 mai, începutul așa-zisei "Săptămîni de Mai" sau "Săptămîni însîngerate" care rezumă în multe privințe istoria Comunei. Armata regulată de la Versailles -, după ce a cucerit forturile slab păzite, răstoarnă toate baricadele insurgenților. În retragerea lor, incendiatorii dau foc monumentelor și edificiilor publice după ce mai întîi le-au stropit cu petrol. Aceleași zile sînt marcate de masacre. Prima condamnare capitală primul asasinat al Comunei este pronunțată pe 18 aprilie
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și ieromonahul Ștefan, duhovnicul ei și al lui vodă Șerban. De când cu hanul lui Șerban Vodă, viața târgului era alta. Veneau acum negustori din toată lumea cu mărfuri fel de fel. Se simțeau bine la București. Hanul era întărit și bine păzit, ei și marfa lor erau apărați de orice rele în încăperile sănătoase ale clădirii. Viața fremăta năvalnică peste tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văicăreala, acum însă va trebui să fie bărbat... Poate că totuși aș fi reușit să ajung la grajduri, trezeam eu un comișel și-l puneam să mi înhame un cal. Reușeam să ies pe poartă? Aș, nu reușeam. Poarta este păzită. Nu-l păzesc pe domn, că nu este, domnul e mazîl, păzesc însă domnia. Domnia există sau mai corect mai există aci în Valahia, că în altă parte... Dacă aș fi fugit, știu bine, i-ar fi omorât pe toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu chiar neglijabile pentru dezlegători. La fel de adevărat este faptul că vrăjitorul învins este slăbit. Dispune de mai puține elemente (+) luate în mod obișuit de la celălalt. Ceea ce întărește lipsurile sale, trimițîndu-l spre alte atacuri vrăjitorești asupra altor indivizi, poate mai bine păziți sau mai puțin la curent cu înfrîngerile sale precedente. Putem, în consecință, vorbi de un "sistem vrăjitoresc" în care fiecare actor are avantajul de a invoca acțiunea vizibilă sau invizibilă (esențial reprezentată) a unui altul. Motivele dezlegătorului par a fi
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
uit banii și plec la cumpărături. Ca de obicei, Încep cu zacusca, este cea care necesită mai multă muncă. Trebuie să coc mai Întâi vinetele, ardeii capia, apoi, toate să le tai Împreună cu ceapa și să le călesc. Zacusca trebuie păzită, să amestec tot timpul cât este pe foc, să mă protejez cu mănuși de stropii fierbinți care sar pe piele, ce mai, Îmi ia timp mult. Până coc vinetele și ardeii, pot toca legumele pentru zarzavatul de ciorbe. Așa Îmi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ÎNTUNECATĂ. NEMULȚUMIT DE SITUAȚIA LUI, INTRĂ ÎN CAMERA CARE ÎI ERA DESTINATĂ. NU SIMȚEA DELOC NEVOIA DE ODIHNĂ. AVEA CONVINGEREA CĂ NU TREBUIA SĂ IROSEASCĂ ACEASTĂ NOAPTE. TOTUȘI ERA OBLIGAT SĂ ASCULTE DE PORUNCA DICTATORULUI ȘI SĂ RĂMÂNĂ PE TERITORIUL PĂZIT. PĂRĂSIREA LUI, INDIFERENT PENTRU CE MOTIV, AR FI STÂRNIT BĂNUIELI. SE DEZBRĂCĂ NEHOTĂRÂT ȘI SCOASE O PERECHE DE PANTALONI DE PIJAMA DINTR-UN SERTAR, DAR NU ÎI PUSE PE EL. I SE PĂREA CĂ, DACĂ I-AR ÎMBRĂCA, AR ÎNSEMNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
preschimba curând în violet. Azi-noapte am așteptat până au adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul acelui pumn de stele iar deșertul pare că se întunecă. Parcă ar fi trecut ani și ani de când stau ascuns în stâncile astea. Mai repede, mai repede, oh, de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui propriu și pin astă deconsiderațiune a interesului comun, fie el cât de bun, la urmă el devine de sine rău pentru că e-n coliziune de interese. Ș-apoi fiecare om e rău când interesul aproapelui nu-i destul de bine păzit. Răul e-n societate, nu în indivizi. Și o epocă de tranzițiune e o epocă de disoluțiune internă. Asta-i centralismul în efectele lui psicologice Privind cineva capul unei cămile cu binoclu-ntors s-ar fi minunat de asemănarea lui cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
profesia, traseele zilnice, evitarea aglomerațiilor, micile cercuri de prieteni te mai protejau de contactul cu violența, azi acest lucru a devenit (relativ) posibil doar pentru foarte puțini. Curând vom fi în situația din America de Sud, unde cartiere selecte și liniștite, bine păzite, sânt înconjurate de infernul inimaginabil al ghetourilor, în care oamenii mai că nu se mănâncă unii pe alții. Vai de cei care n-au reușit să facă destui bani în acești zece ani de "libertate"... Violența sporește și în lumea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
făcuseră datoria omorând și robind destui oameni și luând nenumărate prăzi pentru stăpâni și pentru ei înșiși. În așteptarea corăbiilor atlante, fiecare își vedea de ale lui. Armele erau curățate, tot așa coifurile și scuturile, și sclipeau. Robii erau bine păziți, și averile luate. Tot ce se putea jefui, era jefuit. Unora, sutașii le dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind apele din Hapi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și lăsat patru zile fără hrană. Astfel, Auta trebui să se mulțumească numai cu tovărășia lui Iahuben. Când era singur, căuta să stea cât mai des de vorbă cu oamenii rome și cu robii lor care nu erau atât de păziți, dornic necontenit de a ști mai mult, de a afla ce încă nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost aduși. Câteodată stătea ceasuri în șir în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pătrundea nici de sus, de pe acest zid. Ceea ce credea era numai ceea ce îi spusese Auta, o dată, când se aflau în Ta Kemet. Firește, nici Auta n-a intrat și nu putea să intre în acest templu fără lacăte sau zăvoare, păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se ducă ceva mai departe de țărm, acolo unde pescarii își întind năvoadele la uscat, pe lemnăria dulgherilor de corăbii. În liman sunt totdeauna câteva corăbii pescărești și alte câteva noi, abia date la apă. Așa spunea Mpunzi. Sunt însă păzite totdeauna de câțiva pescari. Dar năvoadele nu le păzește nimeni. Utnapiștim se va strecura până la ele, va face focul și va aprinde un braț de ierburi uscate, de la care va lua foc lemnăria. Atunci Utnapiștim va ieși din ascunzătoare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de care nu se poate apropia nimeni. Totuși unii trebuie să fi aflat, zise Uh. - Firește că sunt oameni care știu, bunăoară Utnapiștim al meu! răspunse Auta. Pentru stăpâni lucrul cel mai de seamă este însă că robii sunt bine păziți și ținuți cu biciul, iar soldaților din tabere n-are cine să le spună. Cred că nu știu nimic nici măcar sutașii, poate doar marile căpetenii. Și tot planul cred că numai bătrânul l-a făcut, fostul meu stăpîn! - Știu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]