6,049 matches
-
că principalele lor piscuri sunt acoperite de piatră ponce și zăpadă. Acești munți sunt de fapt vulcani în stare latentă, din secolul al XVI-lea și până în prezent fiind consemnate trei erupții puternice. Acum, zona arată cât se poate de pașnic, cele mai vizitate puncte turistice fiind lacul Tianchi, Pădurea Yuehua, Pădurea subterană, Pădurea de pini Meiren, Valea cea Lungă, Grădina Muntele Înalt, Piscul principal, Izvorul Termal, trecătoarea Heifeng și Pădurea Pietrelor Ponce. Accesul spre munții Changbai este foarte ușor, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
harnici și cu sufletul curat, trăiesc în afara istoriei, neștiind că între timp se perindaseră dinastiile Han, Wei, Perioada Celor Trei Regate și Jin. Izvorul Florilor de Piersic reprezintă dorința și năzuința oamenilor martori ai acelor ani tulburi, la o societate pașnică și armonioasă. Tao Yuanming a lăsat posterității doar 120 de poeme și mai mult de zece proze. Cu toate acestea, el deține un loc deosebit de important în istoria literaturii chineze. În perioada dinastiei Jin de Est domnea pe plan literar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
undeva prin mulțime. Intelectualii surtucari, adică treimea Pleșu-Patapievici-Dinescu, stau în ariergarda opoziției. Un fan excitat din suita lui Stolojan se înghesuie să-mi zică neapărat ceva despre idolul său politic, aproape să-l calce în picioare pe Patapievici, care ședea pașnic. Mai devreme sau mai târziu, intelectualul sfârșește strivit de politică. Lângă zidul mănăstirii se mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la vomă - masca mortuară a lui Eminescu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
papuci, din pepeni. Cam atunci e timpul s-o întinzi unde vezi cu ochii: numai un prost și un sisi poate să creadă că ăștia care ies noaptea din apartamente, mânați de neveste spre un cauciuc de tractor, au gânduri pașnice sau gospodărești. Toți copiii din lume care au strigat măcar o dată „nu mă doare c-am mâncat fasole tare“ știu că ei sunt cei căutați, de parcă în mințile bărbaților ar exista o legătură magică între cauză și efect sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era transmisă telepatic la capătul galaxiei, pe Axi 12, În imagini de o acuratețe perfectă, atît de teribile Încît au stîrnit pe loc mînia cumplită a axionilor, ființe altfel extrem de pașnice și superioare din punct de vedere etic. Deși navelor lor le-au trebuit cîțiva ani ca să ajungă pe pămînt, cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era frică de nimeni. M-am gîndit la baricade, la mașini incendiate răsturnate pe străzile Înguste, la cocteiluri Molotov. Sau, poate, la o uriașă luptă morală precum cea a negrilor din Sud, despre care citisem În ziarul Globe, un miting pașnic de prostest În fața prăvăliei - Shine, Sweat, Vahradyan așezați În mijlocul străzii, fătuci cu fuste și jachete simple aducîndu-le sandvișuri, zeci de reporteri, o revărsare de simpatie publică, un primar cu fața congestionată. Greșeam, din nou. La cîteva zile după ce a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
citind, pînă tîrziu, Magazinul de rarități al lui Dickens. La Început, Rowe fusese indignat și uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În culori, și, oricît de ciudat ar fi putut să pară, era singurul lucru care vorbea despre război În această Încăpere pașnică și bătrînească. La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de Chelsea și mai ales de Battersea, care se aflau În prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca aceea a unui uragan, lăsînd intacte numeroase zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului; chiar și În Battersea existau porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare. GÎndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
România va întări cu siguranță democrația noastră fragilă (asemănătoare celei din perioada interbelică, cedând ușor în fața totalitarismelor) și ar reprezenta totodată acea «reparație» morală și istorică atât de necesară. Am încercat totodată să subliniez importanța covârșitoare a înfăptuirii unei revoluții pașnice, pe cale morală, o adevărată revoluție a spiritului sau reformei conștiinței individuale, ca un pas extrem de important pentru însănătoșirea societății noastre. În acest sens, un mare sociolog român, numindu-l astfel pe Petre Andrei, preciza că «reforma conștiinței poate aduce cea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
eforturi la nivel național. Diversitatea opiniilor exprimate nu împiedică găsirea de soluții viabile, mulțumitoare pentru majoritatea covârșitoare a populației. Sprijinul reciproc și dezvoltarea dialogului social sunt marile priorități și reprezintă primele soluții pentru rezolvarea oricăror probleme. Avem nevoie de confruntările pașnice de idei, convingeri și de coeziune socială. Nu pot să nu redau în acest context câteva citate scurte din cartea „Prețul supraviețuirii” semnată de scriitorul Șerban Dinger: „Am învățat să devenim proprii noștri prizonieri. Poate că de aceea unii, nemaisuportând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu dușmănie și se ciocnesc cu violență, nu numai în meditațiile solitare ale oamenilor mai reflexivi, ci și în manifestările publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-și folosească armele și atacurilor violente întâmplătoare ale unor tineri pentru o viață de om nu înseamnă nimic. Dar probabil că Johannesburg-ul este o excepție; probabil că, în împrejurări normale, crimele se petrec într-un ambient familiar - în timpul unei discuții pașnice dintr-o casă modestă, în timp ce oamenii obișnuiți își văd de treburile lor la o aruncătură de băț. Domnul J.L.B. Matekoni își dădu seama că ceva nu-i în regulă. Venise să ia masa împreună, să-i povestească despre vizita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea mai mare parte a vieții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de neconceput. - Departe de mare nu poate exista viață, o asigură el, convins de ceea ce spunea. - Te Înșeli, Îl contrazise ea. Și pentru majoritatea oamenilor, pe malul mării se sfîrșește orice posibilitate de a trăi... Pămîntul e mănos, generos și pașnic, și știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea dintre dealuri. Era liniștit și mîndru pentru că în cele din urmă nu-și făcea decît datoria. În mod exemplar și într-un fel propriu, așa încît Vladia și locuitorii ei vor ajunge, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]