3,902 matches
-
dar activitatea sa îl recomanda deja ca fiind principalul favorit la preluarea controlului asupra unității sale. Toată lumea prevestea că în cîțiva ani o s ajungă general și o să-și facă de cap. El însuși simțea că este alesul, că îl paște norocul, că în scurt timp va veni o zi în care tot felul de conspiratori vor începe să roiască în jurul său cu oferte berechet. Trebuie să ne ținem departe de toți nenorociții ăștia, începuse să-l instruiască pe Roja încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune Roja, v-o arunc direct în față, dacă mi-ar încăpea pe mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să vreau, m-am gândit la tine. I-am Întins cheia. Așa se numește caseta. „Cutia Pandorei“. M-am Întrebat În sinea mea de ce n-am ales un cadou mai de bun-gust. Numele trebuie să sugereze probabil ghinionul care Îl paște pe cel care deschide caseta. Dar nu cred că trebuie să-ți faci griji dacă nu ești cine știe ce fumător Înrăit. Nici n-a costat mult, am adăugat. Dacă nu-ți place, poți s-o faci cadou cuiva. Nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și amintească veșnic sau declarase că nimeni nu poate fi credincios pentru totdeauna unei singure persoane. Când trenul ieși iarăși la lumină, ceștile de cafea strălucind și fețele de olandă albă erau Întinse Înaintea unei pășuni largi, pe care pășteau câteva vaci, și a unui codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment, fata se ridică. Ea și tânărul schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În mod evident, era Îndrăgostită nebunește. Nu Își luă ochii de la Giles În timp ce acesta citea: — Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic... Făcu o pauză și privi la cei strânși acolo, ca și cum căuta pe cineva. El mă paște În pășuni verzi ... Făcu din nou o pauză și păru să prindă privirea lui Lauren. Pentru o clipă, amândoi au rămas cu ochii fixați unul la altul. — Și mă duce la ape de odihnă... ZDRANG! Lauren leșinase. — Mda, oftă Salome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e gol și tăcut. Cineva zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată într-un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu nu a mai grăit nici o vorbă. Paște iarba din curțile oamenilor. Bea din scăldătorile pentru păsărele. Oamenii îi agață de grumaz ghirlande de flori. Folosesc vraja de stăpânire, zice dom’ sergent. Ne-am oprit în mijlocul străzii, așteptând după un porc imens care traversează agale. Alți porci stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere să-i revăd. Cu tat-tu am eu o răfuială rîde bine dispus. Am păscut caii într-o noapte în lucerna lui și m-a spus tatii. Mi-a dat tata, de față cu băieții, în drum, cîteva cu iușca pe spate, că mi-a crăpat pielea; toată vara au rîs băieții de mine... Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spus că după spectacol sîntem invitații lor. Vor veni destui la ei, dau o mică petrecere. Ia te uită! Ce legătură are petrecerea cu premiera? Autorul, Mihai Vlădeanu, e consătean și prieten bun cu Theo. S-ar părea că au păscut porcii împreună. Ha-ha! rîde directorul, apoi face ochii mari în gol, mirîndu-se: Cum, Vlădeanu de la noi e... ? Da, dragă, așa mi-a spus Maria și ne roagă să nu lipsim. Bine, sigur că nu vom lipsi dacă ne-au invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiar numai și-n sufletul lui, un vițel gras, nu știu prea multe; am înțeles însă că nu-l lua pe tăticu' la cîmp, în zilele cînd soarele-ți cădea în creștet, numai să-i aducă apă, sau să-i pască boii. Un copil care e pus să muncească de două ori cît unul mare nu mai are timp nici de prepelițe. Dar, odată ajuns matur, fiului i-a fost de ajuns să dea în tată și să iasă din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci“, m-am găsit să mă duc în oborul din Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Furt În arhiva amiralității; Diplomația; Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își dirijase pînă acum visul, dar simți că-și pierde controlul asupra lui. Iată, nu se mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt atât de stricți în legătură cu armele. Asta și vreau. Philemon își extrase o bucățică de tutun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
meu, că ție băutură nu-ți mai trebuie, of, of, of, cum o să fie iarnă și-o să fie vară și tu n-o să fii, cum o să fie zi și-o să fie noapte și tu n-o să fii, cum o să fie Paște și-o să fie Crăciun și tu n-o să fii, Costăchel, Costăchel, of, of, of, arde inima-n mine, cum o să tăiem noi porcu’ și-o să-l grijim și tu n-o să fii, of, of, of, sufletu’ meu, cum o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
caise, trasă de două ori, făcută de el. Mi-a zis c-ar vrea tare mult să te cunoască, poate te duci la el într-o bună zi. - Ia să văd... E frumoasă, să știi, așa, cu cerbii ăștia care pasc, cu copaci, e moale. - Mă gândeam eu c-o să-ți placă. - Bine... Dar nu trebuia să bei ca porcul! Ce-au zis vecinii care te-au văzut urcând pe șapte cărări? *** Țăndările unei imagini care nu se așază, rămân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a Împărți un spațiu care nici măcar nu era același În fiecare zi și de ce dintr-odată, În perioadele de reflux, absolut toate iguanele marine de pe o anumită stîncă se puneau În mișcare la unison și se aruncau În mare, să pască pe cîmpurile de alge aflate la mare adîncime, unde le pîndeau cu nesaț rechinii lacomi. Aproape o oră mai tîrziu se Întorceau la fel cum plecaseră, bulucindu-se, și cele care ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu cel care Îndeplinește sentința... Ți-am poruncit să-l pui În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu mai puțină voință decît un cîine... PÎnă cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este inuman. - Eu sînt inuman. - Știu, admise Niña Carmen cu naturalețe. Și mai știu și că ești mulțumit de asta, dar nu e valabil și pentru mine - făcu o pauză. Poate că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
semne. Când se difuza un film american, jurai că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Luana, spre disperarea mamei, pierduse timpul într-o seară vizionând un film românesc în care apărea un cal pe o pajiște. Animalul a păscut și-a alergat, apoi a păscut din nou și s-a plimbat, așteptând să se întâmple ceva, orice, până când, după vreo oră și jumătate, s-a plictisit și-a plecat acasă. În vreme ce părinții nu mai știau cum să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]