546 matches
-
aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nou în Chanelul ei ucigător. Davide, dă-mi un Xanax. Iau întotdeauna un tranchilizant înainte de o primă întâlnire. Davide se precipită spre geanta cu farduri, plină cu medicamente de tot felul, special pentru ocazii de acest gen, și scoase un pachețel. Julie desfăcu ambalajul și înghiți o pastiluță bleu, o armă foarte modernă pentru războiul ce ne aștepta, mi-am zis eu. Apoi își chemă șoferul să ne ducă la Muffy. Ν Cu toată sinceritatea, sunt aproape complet sigură că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta. — Înțeleg, spun, încercând să nu zâmbesc. E foarte generos din partea dumneavoastră, doamnă Geiger. — Am și eu ceva. Iris caută în coșul ei și scoate un pachețel învelit în hârtie maro. Înăuntru, găsesc patru tăvi noi și strălucitoare de copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ne putem permite s-o pierdem, să știi. Citesc șocul de pe fața Melissei. Pare atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și până popa să se dezmeticească, acela se și aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
La coborâre ați luat-o pe a mea, iar mie mi-a rămas a dumneavoastră. A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot asta mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ego-ului meu deliciile unei izbânzi aducătoare de popularitate, ei bine, cei patru apocaliptici, fără să vrea, erau posesorii nu numai ai acelei aure care conferea distincție, dar și grandoare strălucirii lor ca ființe. Pioșenia cu care mâncau variatele feluri din pachețelele primite de Leana la Paștele Blajinilor, distincția cu care înfulecau cu gândul la răposații de sufletul cărora li se oferiseră bunătățile, grija ca nicio firimitură să nu fie risipită, niciun os neros, gravitatea chipurilor, liniștea pe care o împărtășeau spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreme, nici ei nu se mai fereau de el, Rică era „omul casei”, cel care făcea fel de fel de servicii și atât. Tot de la o vreme, Rică Olaru era trimis de pedagogul său să ducă diverse pungi, pachete și pachețele În camera sa Încuiată, bătea la fel sau descuia cu cheia lui Benone. De câteva ori s-a Întâmplat s-o găsească acolo pe Lenuța, cea mai frumoasă fată din școală și despre care știa deja că este iubită de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de câteva ori ca să-și tragă sufletul. Până la venirea autobuzului Își cumpără de la dugheana de alimente din stație, o Încăpere prăpădită În care miroase a legume putrezite, o pâine, un iaurt, și o cutie cu pate de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte una, mișcându-și culorile amețitor. În spatele lui, o tânără veselă Îi povestește iubitului un film de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce apucaseră să vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite, unele peste altele, pachete și pachețele. Iar ei au prins Încet-Încet glas și au Început să se Învinuiască unii pe alții, În șoaptă. — Dacă Înțeleg bine situația, acela era momentul când trebuia să vă fi căutat aparatul de tensiune! râde Antonio. Și imediat, cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
s-a derulat tranzacția cu Wayne și începuse să mi se ridice deja adrenalina. Dolarii cu care am plătit erau mai foșnitori și mai verzi decât de obicei. M-am despărțit bucuroasă de ei. îmi plăcea la nebunie să simt pachețelul de cocaină în palmă. L-am cântărit în mână, estimându-i densitatea și magica greutate. Partea cea mai puțin amuzantă atunci când iei cocaină e statul la coadă ca să intri la toaleta barului sau a clubului sau a locului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mai aveam încă sandalele în picioare. Amândoi gâfâiam de parc-am fi alergat la curse. Nu mai puteam s-aștept. —Prezervativ, am murmurat plină de febrilitate. —OK, a bolborosit el căutând prin buzunarele hainei. Uite, mi-a spus întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să mi-l pui tu. Frustrată fiindcă mâinile îmi tremurau și nu se mișcau mai repede, am sfâșiat învelișul prezervativului, după care l-am pus pe vârful lucios al penisului. Apoi într-un gest de venerație - în timp ce Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe gură. Buzele lui au întârziat pe ale mele suficient de mult ca să-mi dea senzația că acela era un moment sacru. După care s-a îndepărtat. Eram amețită și aeriană. —A, să nu uit, a adăugat întinzându-mi un pachețel care părea să fi apărut de nicăieri. Apoi, fără să mai piardă timpul - sau, mai corect spus, cât ai clipi - Luke a făcut stânga-mprejur și a luat-o în jos pe stradă, lăsându-mă privind în urma lui cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam un gust amar. Din cauza dezamăgirii. —Care-i treaba cu el? am bolborosit. Serios vorbind: ce naiba avea de gând? încercând cu disperare să descopăr care erau motivele pentru care Luke se purta așa, am rupt hârtia în care era ambalat pachețelul pe care mi-l dăduse. Eram mult prea agitată ca să mai stau să apreciez hârtia superbă și fundița strălucitoare de pe el. Dar înăuntru nu era decât un volum de poezii de Raymond Carver. —Poezii? am chițăit dezgustată. Eu vreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rog, se îndreptă el spre Ileana, nu ai cumva la tine un șervețel de hârtie steril? Ileana stătea la distanță și îl privea albă la față. Nu-i răspunse, dar se scotoci în buzunarul de la blue-jeans și îi întinse un pachețel cu batiste de unică folosință. Nu te speria, o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele stropite în hârtie, nu știm încă dacă este sânge cu adevărat, iar dacă este, nu știm dacă e de om ori de la vreun animal. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
om ori de la vreun animal. Asta vom afla după ce facem niște analize. Nu sunt speriată de loc! îl liniști ea. Mie așa mi s-a părut, spuse Toma râzând, în timp ce se ridică apropiindu-se de ea. Aș vrea să punem pachețelul acesta undeva unde să nu se mototolească. N-aș vrea să se rupă frunzele. Aici s-a întâmplat ceva, nu știu ce, dar locul apare ca și cum ceva foarte mare s-a tăvălit pe jos. Poate un urs ori alt animal foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de treabă, o liniști Toma. O pereche de mănuși ar fi fost bune, dar am uitat să-i cer doamnei. Poftim! deschise Ileana celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu mănuși de cauciuc. Cristi scoase din buzunar pachețelul în care pusese frunzele din pădure și îl desfăcu cu grijă. Își puse mănușile și apoi începu să radă cu bisturiul petele maronii de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paciente și acasă. De data asta era o după-amiază fără culoare, așa cum se întâmplă când începe luna noiembrie. Ginecologul numărul unu din oraș era un om sobru, îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că pe șantier nici nu sunt animale și nici nu se poate juca el... Tatăl meu se joacă, să știți! a vorbit micuța fetiță care-l urmase pe Ionuț. Au privit-o nedumeriți. N-o cunoșteau. Ilinca tocmai scosese câteva pachețele din rucsacurile așezate lângă pături, la umbră. Se întrerupse din treabă și se adresă fetiței: Tu cine ești, păpușă frumoasă? Eu..., eu sunt Alesia. L-am auzit pe băiat că nu știe ce este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ce costumaș moale de sărbătoare are nectarul vieții tale, cutezătorul shangdi di liwu, o mare bucurie te cuprinde. la un sâsâit scurt al tău, un vultur harpagornis de îndată apare, prinde în ghearele lui mari cât un cap de om pachețelul alb legat cu sfoară de papură albă, în care ai împachetat cu grijă costumașul cel nou, și iute îl duce pe piatra de la capătul-drumului-strâmb, pe unde va trece prințișorul tău drag foarte curând. pe seară, constați că o molimă cumplită
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
acum, dar trebuie să te gândești că dacă adormi în alergat poți să ajungi haihui, în valea umbrelor de marțipan, unde dacă intri nu mai ieși un an. nouă în al doilea loc: pe piatra de la capătul drumului-strâmb găsești un pachețel alb legat cu sfoară, îl desfaci și vezi că ai primit costumul de mătase roșie cu șnuruleț roșu, acesta este semnalul că trebuie să faci un ritual de sacrificiu pentru ca zeii cei mai de jos să te ajute să ajungi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi; și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai conta acum, pentru că ceea ce avea să se întâmple depășea cu mult orice umbră aruncată de suferință, tristețe sau alte asemenea înnegurări, lipsite de importanță de altfel în comparație cu minunatele clipe care aveau să urmeze curând. Fericit, strânse în buzunar micul pachețel pe care îl cumpărase în urmă cu numai câteva minute. Deși mic, el conținea în interiorul său însăși rațiunea lui de a trăi - erau acolo cele două inele de aur destinate superbului gest pe care avea de gând să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]