597 matches
-
neavând nici un venit. - Nu trebuia să se-nsoare până nu-și făcea un rost, daracum, c-ați făcut-o de capul vostru, nu-nțeleg să stea pe spinarea altora. Ana protestă atât cât să reiasă că Titi nu e o pacoste, dar nu zădărnici ghicitele intenții de asistență ale Aglaei. - Cine știe? observă Aglae, după plecarea Anei, poate că o fi fată așezată, fiindcă nu-i nici prea crudă. Dacă-i place lui Titi, treaba lui. S-o vedem cum se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pierderea de cunoștință ce poate să fie decât dambla? De trezit, se trezește el, dar e de văzut cum. Poate i s-a paralizat un braț, un picior, astea sunt accidente clasice. - Ba să mă ferească Maica Domnului de așa pacoste.Decît așa, mai bine să-l ia Dumnezeu. - Îl ducem la spital.Aglae privi pe Stănică în ochi, încruntat. - Că doar n-o să-l țin aici, unde sunt copii! Păcatele lui, elși le cunoaște. Felix se căi că venise. Se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi aruncă o carte. - Sex frumos, minciuni convenționale, zise Stănică, numaibărbatul e frumos, cu figură nobilă. De ce mă doare pe mine inima, c-am pierdut pe îngerașul? Când se naște un băiat e bucurie, când se naște o fată, e pacoste. Asta în credința poporului e sfânt. - Tu ești frumos! îi zise ironic Olimpia. - Chiar și sunt, afirmă îndrăzneț Stănică. - Nu mi-ai răspuns la întrebare, domnule Pascalopol! setîngui Aurica moșierului, care profitase de intervenția lui Stănică pentru a se preface
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să prăbușiți tot ce este bun În țara asta și În special generația tânără și aproape că ați reușit. Spun aproape, pentru că mai există o cale de scăpare: este una și este grea, dar cei care vor să scape de pacoste Înving pentru că sunt OAMENI ADEVĂRAȚI, care nu vor doar un fotoliu și conturi cât mai grase În băncile străine, unii dintre ei sunt chiar foarte săraci la ora când scriu, dar lucrurile se schimbă, repede, și noi avem Șansa Învingătorului
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
rog cu limbă de moarte, să nu mă lași! Cât mai am puteri, măcar să pot curăți lumea de stârpitura asta!“ Vorbea de Ceaușescu, pe care se jurase să-l omoare, așa, cu ultimele lui forțe, ca să scape lumea de o pacoste. Se simțea dator să facă treaba asta și mă găsise pe mine să-i procur o armă, ca să aibă cu ce-l omorî pe debilul conducător. I-am dat tot felul de argumente, că oricum vine altul în loc, nu foarte
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tinerii intră subit în anonimatul urban, unde totul devine permis și indistinct (sau migrația în sens larg, de expatriere, când schimbul de țară are scuza pierderii oricărui obicei anterior). Celălalt element al emancipării îl constituie absența războaielor, care, cu toată pacostea și nenorocirea lor, reprezentau o supapă de canalizare și reglaj a energiilor proaspete. Rezultatul, din ce în ce mai sumbru, al acestei evoluții imprevizibile: tinerii devin, uneori în massă, grupuri anarhice care se manifestă ca atare în casă la ei, în școli, pe străzi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o văd în rîndul al doilea. Am căutat-o printre oameni la ieșire. "M-ai confundat cu sora mea!" a izbucnit într-un rîs scurt și ironic femeia pe care am oprit-o. Dacă Brîndușa a fost pentru mine o pacoste, Teona ar fi putut fi pentru tine o șansă. Crezi? întreabă Mihai cu gîndul aiurea. Vlad tace, jucîndu-se îndelung cu ceașca de cafea. Într-un tîrziu rupe tăcerea, semn că s-a hotărît să vorbească. Am stat mult de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din Hollywood, fără să știe că se joacă cu focul fără mănuși de azbest, fără să știe că va veni un om care va stinge acest foc: nonconformistul, Marele V, celebrul Jack Vincennes, cel care Împiedică celebritățile să comită infracțiuni, pacostea Împătimiților de iarbă și de alte droguri de pretutindeni. Pornind de la pontul unui informator anonim, sergentul Vincennes...“ și așa mai departe. Îți place, Jackie? Da, al naibii de subtil! — Nu e subtil, dar aduce un tiraj de nouă sute de mii și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru a stabili factorul timp și pentru identificarea celorlalți violatori. — Exact. Și suspecții noștri și-au pus lacăt la gură, și Bud White l-a omorît pe unicul martor care ne-ar fi putut ajuta. — White ăsta e o adevărată pacoste, nu-i așa? Nu te uita așa. Dacă ți-e frică de el, Înseamnă că ești un om normal. Acum hai să discutăm cu tînăra. Intrară În cameră. O doamnă de la Biroul Șerifului bloca patul - Înaltă, grasă, cu păr scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altor polițiști de la Omucideri că, după părerea lui, similitudinile oferite de probe indică un singur asasin și s-a deplasat (pe propria cheltuială) În orașele sus-menționate, la locul asasinatelor. Firește, detectivii cu care a discutat White l-au considerat o pacoste și au fost refractari la ideea de a Împărtăși informațiile cu el, deci nu se știe În ce măsură a avansat spre rezolvarea oricăruia dintre cazurile menționate aici. Locotenentul J.S. DiCenzo, comandant al secției West Valley, a declarat că el crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Păi, acum căpitanul nu e aici. Poți Încerca mai spre dimineață. Tipul mai vîrstnic se uită În legitimația lui. — Tu ești tipul care are un fix cu prostituatele omorîte. Căpitanul a zis că suni neîncetat și că ești o adevărată pacoste. Care-i problema? Ai găsit una nouă? — Da. Lynette Ellen Kendrick, comitatul L.A.. Săptămîna trecută. Haideți, lăsați-mă zece minute cu dosarul și-ați scăpat de mine. Tipul mai tînăr: — Mata n-ai Înțeles? Dacă dom’ căpitan voia să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că nu are mai mult de zece auditori și încercînd uneori evadări disperate în poezie, în eseu sau în câte un dialog din Platon. În persoana lui, Noica s-a izbit mereu de un mare șovăitor, în fond de acea pacoste care bântuie adesea cultura noastră, a celor care refuză "să atace", lăsând viața să vină peste ei și să-i manevreze după bunul ei plac. Sorin este de fapt un astenic, bântuit de o înzestrare pe care morbida lui neîncredere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i fie rușine, dar care o urmărea obsedant În visuri, În momentele de descurajare, Juan tîrÎndu-se la picioarele ei cu o expresie foarte ciudată, cerîndu-i să facă toate porcăriile, ce-a Însemnat dragostea?, În loc să scape cît mai repede de pacostea asta, a așteptat nașterea lui Pipo. Pe urmă a așteptat nașterea lui Rafaelito. Un adevărat coșmar. Mătușa Susana, sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-ați scuza cât de cât, deși, firește, n-am nici o scuză... — O, nici n-am nevoie de scuze atât de mari, se grăbi prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să-l iei mai încolo?“ „Ți-am spus că nu, iartă-mă!“ „Ah, tare nu-ți șade bine, zice, dacă ai ști că scena asta ți se potrivește precum șaua pe spinarea vacii! Nu cumva vrei să mă sperii? Mare pacoste pe capul meu dacă stai flămând; ce să zic, m-ai speriat!“ S-a supărat, dar nu pentru mult timp: iar s-a apucat să mă hărțuiască. Și m-am mirat atunci de ea, de ce n-are deloc ciudă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din nou uitându-te la portretul lui taică-meu? întrebă Rogojin, care urmărea extrem de atent fiecare schimbare, fiecare expresie fugară de pe chipul prințului. — De ce am râs? Pentru că mi-a venit ideea că, dacă nu ți s-ar fi întâmplat această pacoste, dacă n-ar fi dat peste tine dragostea asta, ai fi ajuns pesemne exact ca tatăl tău, ba încă destul de curând. Te-ai fi instalat tăcut aici, cu o soție ascultătoare, care nu zice nici pâs, ai fi vorbit rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din Pavlovsk. Cu trei ore în urmă se întorsese de la Petersburg și, nemaitrecând pe la prinț, se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază!“ Firește, pe primul plan se afla caleașca, dar cu siguranță se mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră, prințe, nu s-a suflat o vorbă!“ Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Clipă de clipă se ocăra singură zicându-și „ființă proastă, indecentă și ciudată“, o chinuia anxietatea, se pierdea permanent cu firea, nu găsea ieșirea din câte o stare de lucruri din cele mai obișnuite și exagera clipă de clipă orice pacoste. Însă, de la începutul povestirii noastre am amintit că Lizaveta Prokofievna se bucura de respectul real al tuturor. Până și generalul Ivan Feodorovici, persoană de origine obscură, era primit pretutindeni și nu încape îndoială că se bucura de stima tuturor. Respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
societate, Lizaveta Prokofievna era într-adevăr considerată drept o persoană „ciudată“; însă nu mai încape vorbă că era respectată; iar Lizaveta Prokofievna, la urma urmei, ajunsese să nu mai creadă că se bucură de respect - și tocmai aceasta era toată pacostea. Privindu-și fiicele, era chinuită de teama că le dăunează în carieră, că are o fire ridicolă, indecentă și insuportabilă; bineînțeles, își învinuia de asta și fiicele, și pe Ivan Feodorovici și se certa zile întregi cu ei, iubindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Varia dădu fuga la el și-l apucă cu amândouă brațele. — Ce-i cu tine? Încotro? zise ea, știind că, dacă-l scapă acum, el e în stare de ce e mai rău, nimic nu l-ar mai putea opri. Ce pacoste a mai făcut acolo? Ce-a mai zis? — Păi nici ei nu știau ce să-mi povestească și nici măcar n-au înțeles; doar că i-a speriat pe toți. A venit la Ivan Feodorovici, care nu era acasă; a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ghicise dinainte ceea ce trebuia să se întâmple în viitorul apropiat; poate, mâhnită de visurile ei spulberate ca fumul (în care, ce-i drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de altminteri, îl iubea sincer și cu compasiune. În orice caz, însă, nu putea primi asemenea informații exacte de la prietenele ei, domnișoarele Epancin; era vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaiei, în sufletul lui își făcuse loc o convingere fermă, o presimțire uimitoare și imposibilă că va sparge negreșit, chiar a doua zi, această vază, oricât de departe s-ar ține de ea și oricât s-ar strădui să evite pacostea? Dar așa era. În decursul serii, alte impresii puternice, dar luminoase începuseră să i se strângă în suflet; am vorbit deja despre asta. Își uitase presimțirea. Când auzise vorbindu-se despre Pavlișcev, iar Ivan Feodorovici îl luase de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mama. — Iată ce-i, spusese deodată Lizaveta Prokofievna, întorcându-și capul, acum trecem pe lângă el. Orice ar crede Aglaia și orice s-ar întâmpla mai târziu, el nu ne e străin și acum, pe deasupra, a mai dat peste el și pacostea asta de boală. Cine vrea să meargă cu mine - să intre, ceilalți n-au decât să-și vadă de drum, căci strada nu-i barată. Desigur, toți intrară. Cum era și firesc, prințul se grăbi să le ceară iertare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aripi sfâșiate de vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]