583 matches
-
să nu mai faci pe nesuferitul. Nu-mi place când ești sau vrei să fii nesuferit, e drept că nu-ți iese întotdeauna, uneori chiar mă enervez. Iar magicienii nu trebuie să se enerveze niciodată. Un magician nervos este o pacoste, ascultă-mă bine, se pot întâmpla multe lucruri neplăcute atunci când un magician își iese din pepeni. - Oricum nu am altceva mai bun de făcut. Sau poate merg la prima bancă, intru, iau banii și plec acasă. Toți sunt stane de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doi bărbați, aproape nepămînteană, așa putea fi numită, marile amiciții fiind tot mai rare. Cum Își pierdeau, Doamne, unii mințile! Castor avea să se Întoarcă vin decat. Dar, se temea Thomas, acesta s-ar fi putut să o reîntîlnească pe pacostea lui ori să dea peste alta la fel și să o pățească iar. Thomas nu știuse niciodată ce Înseamnă iubirea; poate nu-i era dat; dragostea putea fi un chin, și așa viața era complicată. Iar legătura cu Ingrid i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alta bem, dar săptămîna are șapte nopți, ce facem În celelalte, Jesper? Antonia zice că În curînd o să ardă iar Sodoma, o arsese Tatăl, degeaba, s-a făcut la loc, s-a lățit cît tot pămîntul, zice mereu Antonia, o pacoste, bătrîna - cînd o apucă -, pentru că poate să declanșeze cine știe ce serie mizerabilă de nenorociri, strică un echilibru, fie el și instabil, dar totuși un echilibru, acrobație pe sîrma existențială, tot pică fiecare pînă la urmă, ce rost mai are focul Judecății
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Și bărbat, și femeie În același timp, dar nimic hermafrodit, cum, din păcate, natura aduna, uneori, Într-un singur om; ce chin pentru acesta, umbla pe la doctori, plătea, era operat, făcea aproape orice pentru a scăpa de o astfel de pacoste, alegînd: bărbat sau femeie. Thomas-melc-de-mare ar fi fost un bisexual, pe care nici unul dintre ultimii puritani ai lumii nu l-ar fi Învinuit cu ceva; nici vorbă de homosexualitate, totodată. Mai fuseseră, spuneau mitu rile, bărbatul și femeia la un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar o scurtă experiență, nu vroia chiar să se omoare; nici de alcool, după primul accident, nu se mai apropiase prea des; motocicleta avea legile ei. De fumat țigări obișnuite nu scăpase. Columb mai bine ar fi rămas acasă, o pacoste tutunul adus, dar și o plăcere. Plăcere era și femeia, motocicleta - mai mult o furie. Forțarea la maximum a motorului, urletul mașinăriei, amestecat cu al său, viteza năucitoare, fumul frînau, poate, porniri bestiale, trupul lui Thomas era clădit pentru confruntări
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că, neputând citi, nu putea asimila nimic nou, nu putea fi la curent cu noutățile în materie, iar acest neajuns îl punea în imposibilitatea de a face față cerințelor învățământului universitar. În același timp, avea convingerea că ar fi o pacoste pentru colegii nevoiți să-l ajute, să-l sprijine permanent. Nu credea că se poate deplasa fără însoțitor, iar acest aspect ridica probleme majore, pe care nu le vedea rezolvabile. Arar mai primea câte un telefon de la Institut ori de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
neavând nici un venit. - Nu trebuia să se-nsoare până nu-și făcea un rost, daracum, c-ați făcut-o de capul vostru, nu-nțeleg să stea pe spinarea altora. Ana protestă atât cât să reiasă că Titi nu e o pacoste, dar nu zădărnici ghicitele intenții de asistență ale Aglaei. - Cine știe? observă Aglae, după plecarea Anei, poate că o fi fată așezată, fiindcă nu-i nici prea crudă. Dacă-i place lui Titi, treaba lui. S-o vedem cum se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pierderea de cunoștință ce poate să fie decât dambla? De trezit, se trezește el, dar e de văzut cum. Poate i s-a paralizat un braț, un picior, astea sunt accidente clasice. - Ba să mă ferească Maica Domnului de așa pacoste.Decît așa, mai bine să-l ia Dumnezeu. - Îl ducem la spital.Aglae privi pe Stănică în ochi, încruntat. - Că doar n-o să-l țin aici, unde sunt copii! Păcatele lui, elși le cunoaște. Felix se căi că venise. Se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi aruncă o carte. - Sex frumos, minciuni convenționale, zise Stănică, numaibărbatul e frumos, cu figură nobilă. De ce mă doare pe mine inima, c-am pierdut pe îngerașul? Când se naște un băiat e bucurie, când se naște o fată, e pacoste. Asta în credința poporului e sfânt. - Tu ești frumos! îi zise ironic Olimpia. - Chiar și sunt, afirmă îndrăzneț Stănică. - Nu mi-ai răspuns la întrebare, domnule Pascalopol! setîngui Aurica moșierului, care profitase de intervenția lui Stănică pentru a se preface
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inimă. Am chemat nevasta, era o femeie tare cumsecade, nu s-a supărat. Amândouă -lam în-mormîntat. Da mă luai cu vorba și nu te întrebai, coană Lino, care ți-e supărarea? Pentru ea vorbi Aglaia: 326 - Ce să fie, cu pacostea de bărbat. De la o vreme nu-și mai vede de casă. Parcă-l mănâncă ceva... Ghicitoarea își căută cărțile, le risipi pe pat, suflă .deasupra lor și spuse pe șoptite, amestecîndu-le: 4- Douăzeci și patru de frați, Așa bine să dați, '-* Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aripi sfâșiate de vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânge și de fum după tine, ca simboluri ale dramei și ale morții ființei tale, înseamnă a fi nefericit în așa măsură, încît ți-e scârbă de tot fenomenul acesta al gândirii și te întrebi dacă reflexivitatea nu e o pacoste pe capul omului. Multe sânt de regretat în lumea în care n-ar trebui să regret nimic. Și mă întreb: merită lumea aceasta regretul meu? INSATISFACȚIA TOTALĂ Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se simți bine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieții noastre. O sensibilitate în minor nu putea să se lege decât cu o gândire statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic a învins plaga unei visări sterile, lipsite de o adâncă interioritate, fără scuza profunzimii și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viitor, democrația trebuie distrusă pentru ca România să nu dispară, este o banalitate, iar nu un imperativ. Nu fără o oarecare mirare trebuie să privim pe aceia care, dintr-un naționalism prost înțeles, consideră introducerea democrației la noi ca pe o pacoste fără pereche. Un popor oprimat o mie de ani avea nevoie de democrație ca de o necesitate vitală. Ea dă o respirație largă individului, iar nu națiunii. Dar după un întuneric atât de mare, România n-avea nevoie de accelerarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu un comportament (catalogat de noi ca fiind corect) impus, străin, pe care nu-l poate înțelege și chiar accepta. Opinam că ar fi mai eficientă abordarea mai elastică a problemei „greșelii” fără a continua să o mai considerăm o „pacoste” , o nenorocire, ba din contra, „un cadou” care trebuie primit cu înțelepciune pentru al dărui, la rândul nostru, în forma reală, corectă și educativă tânărului. Nu trebuie să evităm nici o greșeală, să le exploatăm pe cele care apar și să
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
adormea pe jos, înainte de a ajunge în pat. Asta atunci când Melania avea noroc, altminteri o trăgea sub el, împingându-se, bolmojit, în ea. Apoi pereții se năruiră iar peste el... — Are și-un fel de a se uita la tine, pacostea dracului, se auzi, iarăși, Golea, de-ți vine să-i tragi numai peste ochi. Dacă se uită așa și la oamenii de pe stradă, cred și eu că-și văd de drum. E o nepotriveală în asta, poate că, la cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu are mai mult de zece auditori și încercînd uneori evadări disperate în poezie, în eseu sau în câte un dialog din Platon. În persoana lui, Noica s-a izbit mereu de un mare șovăitor, în fond de acea pacoste care bântuie adesea cultura noastră, a celor care refuză "să atace", lăsând viața să vină peste ei și să-i manevreze după bunul ei plac. Sorin este de fapt un astenic, bântuit de o înzestrare pe care morbida lui neîncredere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
multe le-a ars în momentul convertirii sale. Aceste poezii au fost considerate, în cea 585 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 14. (trad. n.) 586 Giovanni Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 5. (trad. Nina Façon) 587 „Ele femei nu sunt, ci pacoste pentru ceilalți,/ Fără-ndurare, făr’ de credință și de iubire,/ Se bucură de răul ce-l fac cui mai mult le-a crezut.” Sonetul LXXXIX, în G. Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 54. (trad Nina Façon în Francesco De Sanctis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reprezintă, În general, un management bazat pe principiile tehnocentrice? „Proiectul sistemelor tehnocentrice, este demonstrat, este dominat de considerații tehnologice. Oamenii sunt tratați Într-un mod mecanicist și sunt priviți ca o problemă de importanță secundară. Muncitorul este văzut ca o pacoste, o sursă de incertitudine, un rău necesar. Răul omului este minimalizat prin automatizare și descalificare, iar controlul asupra muncii este transferat asupra computerelor și managementului. Tehnologia, În ansamblul său, este văzută ca un mijloc de Înlocuire sau reducere a rolului
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
multe le-a ars în momentul convertirii sale. Aceste poezii au fost considerate, în cea 585 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 14. (trad. n.) 586 Giovanni Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 5. (trad. Nina Façon) 587 „Ele femei nu sunt, ci pacoste pentru ceilalți,/ Fără-ndurare, făr’ de credință și de iubire,/ Se bucură de răul ce-l fac cui mai mult le-a crezut.” Sonetul LXXXIX, în G. Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 54. (trad Nina Façon în Francesco De Sanctis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nici deconcentratele, nici primăriile nu pot intreprinde ceva până nu le "vine bugetul". De unde se vede că dacă buget nu e, mișcarea banului nu e, speranțele... "nu e". Dacă economia și serviciile ar fi preponderent privatizate altfel s-ar roti pacostea care strică destine, vise, inimi, vieți și... instituții, "ochiul dracului"!!! Grav e că cei care au adunat mari datorii, au fost refuzați de bănci (și aici... străinii dictează !) unde guvernatorul Isărescu gestionează indirect criza, adică mulți intreprinzători, neavând din ce
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Rostás, Zoltán, Văcărescu, Theodora-Eliza (coord.), Cealaltă jumătate a istoriei. Femei povestind, Editura Curtea Veche, București, 2008. Rostás, Zoltán, Țone, Florentina (coord.), Tânăr student caut revoluționar, Editura Curtea Veche, București, 2011. Rusu Abrudeanu, Ion, Pacostea rusească. Note istorice, impresii, documente și scrisori în legătură cu războiul nostru, Editura Socec, București, 1920. Sporea, Constantin, Memorii, Editura Timpul, Iași, 2001. Stoenescu, Lăcrămioara, Copii, dușmani ai poporului, Editura Curtea Veche, București, 2007. Ștefănescu, Alex., Jurnal secret. Dezvăluiri complete, 2003-2009, ediția
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
spuneau că vin trupele române iar noi necontenit le spuneam că nu vin, și tot așa până la 13 Ianuarie 1918, când trupele au ajuns. Dacă întârziau o zi, poate eu azi nu aș fi fost în mijlocul dumneavoastră" (Ion Rusu Abrudeanu, Pacostea rusească. Note istorice, impresii, documente și scrisori în legătură cu războiul nostru, Editura Socec, București, 1920, p. 269). Într-o formă restrânsă, acest studiu a fost publicat inițial sub titlul Instituirea zilei de 24 ianuarie ca sărbătoare națională și celebrarea sa în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
bun Început ei trebuie să-și restabilească atitudinea față de copil, fiind adeseori copleșiți de dificultățile apărute În comportarea acestuia (sunt stânjeniți de copilul lor, speriați de ieșirile agresive ale acestuia, dezamăgiți de insuccesele lui școlare și sociale, Îl consideră o “pacoste”). Adesea părinții merg cu copilul fie la psihiatru, fie la psiholog sau la consilierul școlar. Reacțiile lor la anunțarea diagnosticului ADHD al copilului lor sunt: de negare („Nu se poate!”), culpabilizare („Numai eu sunt de vină!”), blamare („Aștia nu știu
TULBURAREA HIPERCHINETICĂ LA COPII ŞI METODE DE INTERVENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]