433 matches
-
pregătiseră o armă secretă ca răspuns la bomba atomică, vreo rachetă de mare performanță care ar avea nevoie de o pistă de decolare mai mare decît cea de la Lunghua? Jim aștepta ca el să le facă semnale paznicilor de la picioarele pagodei. Dar japonezul era preocupat doar să cerceteze avioanele abandonate. Se opri și clătină din cap, iar Jim Își aminti din nou de tinerețea pilotului. De la izbucnirea războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
37 O cameră rezervată În zori, Jim fu trezit de primele zboruri de recunoaștere ale avioanelor americane de luptă. Își petrecuse noaptea dormind pe priciul doamnei Vincent, iar din ferestrele Blocului G urmărise perechile de avioane Mustang făcînd cercuri deasupra pagodei de pe aeroportul Lunghua. O oră mai tîrziu, Începură lansările din aer pentru lagărele de prizonieri de război de lîngă Shanghai. Escadrilele de B-29 apăreau din lumina difuză de peste Yangtze și traversau orezăriile goale, cu ușile pentru bombe deschise. Acum, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
exploră terenul năpădit de ierburi dintre lagăr și aeroportul Lunghua, sperînd să găsească broasca țestoasă pe care o eliberase În ultima săptămînă a războiului. Dar canalul de lîngă gard conținea doar trupul unui aviator japonez mort. Secțiuni din aeroportul Lunghua - pagoda, barăcile și turnul de control - erau acum ocupate de o brigadă de Înaintare a trupelor naționaliste. Din motive proprii, aviatorii japonezi și echipele de sol nu făcuseră aici nici o Încercare de a scăpa și continuau să trăiască În hangarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deținut În lagăr așa cum fusese În timpul războiului. La un singur cuvînt a lui Tulloch, lumea aparent sigură pe care Începuse să și-o reconstruiască dintr-o cameră mică și cîteva cutii de Spam, se prăbușise la picioarele sale. Trecură de pagoda Lunghua, de la capătul de nord al aeroportului, cu tunurile ei antiaeriene Încă Îndreptate spre cer. Jim cercetă cu privirea hangarele ruinate, căutîndu-l pe pilotul kamikadze, părîndu-i rău că nu putuse să se revanșeze pentru mango. La doi kilometri spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Merse prin trestia de zahăr sălbatică de pe terenul pustiu de lîngă perimetrul nordic al aeroportului Lunghua. O perdea de copaci și bidoane ruginite de combustibil Îl despărțea de terenul deschis al terenului de aterizare, de hangarele În ruină și de pagodă. Cutii de cartușe zăceau pe cărarea Îngustă de la picioarele lui, ca boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul de muște care se adunau peste umbrarele În miniatură din tufele de urzici. De ambele părți ale cărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
arse. Mormintele fuseseră nivelate cu grijă, de parcă erau pregătite pentru amenajarea unor terenuri de tenis. Jim merse prin butoaiele goale de benzină, care alimentaseră focul. Se uita printre sîrme la aeroport și la pista de beton care se ducea la pagoda Lunghua. O vegetație densă acoperea rămășițele avioanelor japoneze. În timp ce stătea lîngă gard, urmărind cursul canalului prin valea Îngustă, un bombardier american Îi trecu pe deasupra lagărului. Preț de o clipă, o lumină pală, reflectată de partea inferioară a aripilor lui argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să te văd. Scăpărare! Flacără! Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o bună zi. 13 ianuarie 1475, Templul Shaolin, China Shaolin („Templul pădurii tinere”) se deschidea, În pădurile munților Shaoshi, ca o minune de arhitectură chineză. Nu era un simplu templu, ci o suită de clădiri, de dimensiuni diferite, acoperite de pagode pe unul, două sau trei nivele. Pelerinul care sosea din masivul Songsan și intra În munții Shaoshi vedea, la Început, doar acoperișurile. Așa cum le vedea Oan-san, alături de Liu Huang, după trei zile de drum, la est de Drumul Mătăsii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zile de drum, la est de Drumul Mătăsii. Era un joc de forme, asemănător unei melodii. Acoperișurile curgeau din unul din altul, dar sărind din nivel În nivel, pentru a se transforma, la mijlocul unora din clădiri În adevărate turnuri de pagode, migălos Împodobite și sculptate. Țiglele erau din ceramică multicoloră, alternând roșul, albastrul, verdele și galbenul. Pe măsură ce se apropiau, Ștefănel avea vederea panoramică a complexului de mănăstiri și clădiri administrative care alcătuiau „templul”. Era o succesiune de curți interioare, mărginite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sala principală pentru meditație. Seara, Oan-san discuta adeseori cu maestrul Shan Bao, dar nici acele discuții nu puteau fi ascultate de ceilalți luptători. De pe terasa pavilionului central, tânărul mai privi o dată ninsoarea deasă care acoperise curțile interioare și care transforma pagodele În construcții fabuloase, supraetajate, ca niște făpturi albe care căutau limita de la care Începea cerul. Era deja seară, iar călugării Își terminaseră programul religios. În ziua aceea se Întorseseră și cei douăzeci de luptători trimiși pentru respingerea piraților wako de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să distingă nimic. Maestrul nu era vizibil, dar era prezent. O dâră abia perceptibilă de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prieteni, Într-o lume pe care o cunoștea. Pornea spre necunoscut, spre amintire și spre primejdie. Abia trecut de poartă, simți aerul curat al dimineții care se apropia. Și, deodată, auzi tobele care Începuseră să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea unei Înalte solii sau la primirea unei echipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Parte din mobilier, de un lux țipător, a rămas, amestecat cu mobilierul birocratic mizer; în biroul lui Valeriano sunt îngrămădite chinezării de budoar: vase cu dragoni, scrinuri lăcuite, un paravan de mătase. — Pe cine vrei să prinzi în capcană în pagoda asta? O regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția - spune ea, și din sarcasmul agresiv al vocii o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care i se ridicase la tâmple în timpul retragerii din Azuchi încă nu se calmase. În timp ce urca Muntele Hiei, cugetul lui Mitsuhide nu era împăcat nici un moment. Cât de pustiit arăta totul, în contrast cu prosperitatea de altă dată. Urmând râul Gongen spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor nu se schimbaseră. Încă din vechime, muntele era vestit ca sanctuar al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se în fața unui templu ruinat; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descălecă și el, pentru a se odihni un scurt răstimp. Dacă ar fi fost zi, ar fi privit diversele străzi ale capitalei. Acum, însă, contururile orașului erau cufundate în întuneric și nu se deslușeau decât formele acoperișurilor de temple și pagode, precum și marele râu. — Yomoda Matabei nu ne-a depășit? — Nu l-am văzut de aseară. L-ați trimis cu vreo misiune, stăpâne? — Întocmai. — Unde s-a dus? — Veți ști destul de curând. Dacă se întoarce, trimiteți-l la mine. Chiar dacă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se vedea aproape nimic. Numai vestitul salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de stuf, nu se vedeau decât terenuri agricole acoperite de rouă, până se ajungea la pagoda Templului de la Răsărit. Trupurile neînsuflețite zăceau împrăștiate la rădăcina brazilor, pe marginea drumului, în mijlocul acestuia și aproape oriunde se uitau soldații. Toți morții păreau să fi fost țărani din regiune. Căzută cu fața în jos, de parcă ar fi adormit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Bismark. Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf lovește mingea. O femeie recită primul paragraf din discursul lui Lincoln de la Gettysburg și câștigă zece mii de dolari. Prima casă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu o pânză de sac, Începu să se Înalțe puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul, ca Mont Blanc. Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pleci mai devreme, asta e prima ta zi de lucru după două săptămâni Întregi de vacanță. Spun: Da, sigur, biata de tine, după voce pari foarte bolnavă. Îl sun pe Richard la serviciu. E Într-o ședință În legătură cu proiectul unei Pagode a Păcii cu Societatea British Nuclear Fuels. Îi las un mesaj urgent În care-l Întreb dacă poate să ajungă cât mai repede acasă să preia copiii. 20.12: Reușesc să ajung acasă la timp să o duc la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rafinați, un prestigiu religios. După cum se știe, începînd din secolul al XVII-lea, amenajarea grădinilor în bazine a devenit o modă pentru învățații chinezi.31 În mijlocul bazinelor umplute cu apă, se puneau pietre, arbori pitici, flori și uneori chiar case, pagode, poduri și chipuri omenești, în miniatură; pietrele erau numite "Munți în miniatură", în anamită, sau "Munți artificiali", în sino- anamită. Chiar aceste nume trimit la o semnificație cosmologică: Muntele, după cum am văzut, este un simbol al Universului. Grădinile în miniatură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zeului Apollo, stăpân al luminii din care izvorăște spațiul, după cum ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul medieval, care prin desele referințe la lumea sublunară înțelege tocmai tărâmul firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]